Poate fi gazul din Marea Neagră folosit „pentru economia României”?

Oricât de ofertantă ar putea părea prioritatea anunțată de Liviu Dragnea ca gazele care vor fi extrase de pe platoul Mării Negre să fie folosite prioritar „pentru dezvoltarea României”, ea riscă să ascundă o uriașă diversiune. Gaz mult și „ieftin” a mai fost pe aici și nu s-a ales nimic de el – decât că a umflat miliardari de carton.

Pentru nevoile de acum, România nu prea are nevoie de gaz în plus și nu e clar cum ar putea folosi surplusul. Însă „dă bine” la popor, mult mai bine decât ce se discută efectiv prin comisiile parlamentare.În actualele „negocieri” în jurul legii offshore, pe lângă miza principală – banii cât mai mulți pe care trebuie să îi încaseze statul – există și niște propuneri dubioase: 25% din angajați să fie români și 25% dintre subcontractări să fie atribuite către firme românești.

Procentele sunt, aparent, irelevant de mici – companiile vor căuta în mod natural să cumpere cât mai din România, pentru că este mai ieftin.

But there’s a catch!

Lucrurile încep să se capete sens în momentul în care aflăm că sunt foarte puține firme românești în măsură să ofere servicii industriale substanțiale către concesionari, dintre care unele detul de bine conectate politic. Concesionarii vor apela, cel mai probabil, la serviciile lor oricum… Însă una este să poată negocia, să poată la o adică să spună „decât să plătesc atât mai bine cumpăr din Norvegia”, și cu totul altceva este să fie forțați prin lege să accepte orice propunere.

O lege în sensul respectiv este în măsură să aducă profituri mari pentru compania respectivă, dar servește totuși unui interes în principal privat.

Care este riscul din spatele declarației lui Dragnea? Ca totul să devină o scamatorie în pași mici.

În prima fază, veniturile fiscale trec pe plan secund iar prioritară devine „economia internă”.

În a doua fază, devine clar că „economia internă” n-are ce face cu gazul oricât ar încerca.

În a treia fază, apare substitutul salvator – dacă nu s-a putut așa, atunci iată că măcar participă „firmele românești”.

Cele 10 miliarde de euro la buget se vor fi pierdut pe drum.

Realist, însă, ar avea România ce să facă cu un surplus substanțial de gaze? Răspunsul este poate că da, dar destul de greu. Are avantajul proximității, adică niște costuri cu transportul pe care nu va mai trebui să le suporte, deci un preț ceva mai competitiv la poarta consumatorului. Avantajul nu e neglijabil, dar nici decisiv.

Variantele efective sunt puține:

Varianta „tradițională” este industria chimică. Asta a fost strategia lui Ceaușescu – decât să vindem gazele mai bine facem îngrășăminte și le exportăm. Ea funcționează însă doar dacă gazul este ieftin. Când se scumpește, industria dă faliment, așa cum se întâmplă acum.

Formula „gaze mai ieftine pentru economia locală” a funcționat până în anii 2000, dar în pagubă. Statul nu a încasat atât de mult cât ar fi putut, iar combinatele tot s-au închis când prețul a trebuit să se liberalizeze. Singurul rezultat – un cel mai bogat român, ajuns apoi la pușcărie.

Varianta „modernă” este producția de electricitate. Asta a fost strategia Petrom, care a construit la Brazi cea mai nouă dintre termocentralele românești, la un preț de jumătate de miliard de euro.
Însă și aici rațiunea de piață a fost distorsionată. Petrom era obligat prin lege să vândă ieftin gazul din producția internă. Moment în care și-a făcut calculele și a concluzionat că decât să îl vândă ieftin altora mai bine și-l vinde sieși.
În condiții de piață normale, gazele sunt sursa de curent cu cele mai mari costuri operaționale și este destul de greu ca o termocentrală pe gaz să fie competitivă pe piață, mai ales atunci când este obligată să producă mult și constant.

Varianta „futuristă” ar fi poate ca gazele să fie folosite, generalizat, pentru încălzirea populației, care este acum racordată la rețea în proporție de doar 35% în toată țara.

Gazul este o sursă foarte scumpă de încălzire, ce-i drept, însă pierderile catastrofale ale RADET-urilor demonstrează că nici ce avem acum nu-i tocmai ieftin. Poate o strategie bine-calculată de costuri și oportunități va arăta că are rost ca sistemul centralizat să fie înlocuit complet cu sisteme zonale mici, moderne, și eventual în co-generare de mare eficiență.

Câștigurile directe probabil că n-ar fi la fel de mari ca la exportul în stare brută (avem nevoie ca de aer de un de studiu de fezabilitate pe subiect, dezinteresat și riguros!), însă ar atinge în bună-măsură un scop economic și social local.

În concluzie – avem în față trei scenarii de politică publică pe termen lung:

Scenariul ideal este un mixt între cele trei variante de mai sus, în care criteriul principal este eficiența pe termen lung a investițiilor, gazul se vinde la preț de piață iar statul încasează redevențe substanțiale.

Scenariul intermediar are în prim-plan încasările statului, după care gazele pleacă pe conductă către oricine știe mai bine ce să facă cu el – România tot se alege cu ceva.

Scenariul cel mai prost este cel care ni se pregătește acum, în care redevența e mică, gazul pleacă la export iar România nu se alege cu nimic în afară poate de ceva mărunțiș pentru câteva firme favorizate. Ar fi chiar mai rău decât în anii 2000, că atunci măcar banii se risipeau în țară!

---

Toate articolele despre legea offshore:

1. Sună-ți deputatul și întreabă-l dacă are de gând să renunțe la cele 10 miliarde de euro din Marea Neagră!
2. Dragnea, să nu îndrăznești să dai gazele din Marea Neagră de pomană ca să scapi tu de pușcărie!
3. Care este cantitatea de petrol și gaze de sub Marea Neagră?
4. Rugăminte către mass-media: nu ratați subiectul gazelor din Marea Neagră!
5. Cine și cum servește propagandei ruse în jaful gazelor de la Marea Neagră
6. Prima victorie a cetățenilor în fața încercării de jaf al gazelor din Marea Neagră
7. Unde este urgența în cedarea gazelor pe nimic?
8. Poate fi gazul din Marea Neagră folosit „pentru economia României”?
9. Ce înseamnă securitate energetică pentru națiunile cu minte în cap
10. Statul român n-a calculat niciodată câți bani ar putea să ia din petrol și gaze. I-a lăsat pe experții petroliștilor să calculeze pentru el!
11. Stimați deputați ai României, nu furați de la copii!
12. Petiție și protest împotriva cedării gazelor pe mărunțiș
13. Cine a scris ACEASTĂ sesizare la Curtea Constituțională?
14. Ți-ai sunat deputatul și ai adus măcar un milion de euro la bugetul public – felicitări!
15. Deci, cum a rămas cu gazele… Și de unde și-a luat Dragnea grilă?
16. Căutați corupție și trădare? Luați la puricat jaful gazelor din Marea Neagră!
17. Pleacă sau nu câinele de la măcelărie?
18. Cum funcționează deductibilitatea în noua lege offshore
19. Cine, cum și de ce a votat în Parlament pe legea offshore
20. Domnule președinte Iohannis, când ne vorbiți și despre gazele din Marea Neagră?
21. Consultanță gratis pentru concesionarii de la Marea Neagră: Luați ce vi s-a dat și spuneți „bogdaproste”
22. Viorica Dăncilă – conflict de interese în scandalul gazelor. Soțul încasează 8.000 de euro pe lună de la Petrom
23. Dragnea a rezolvat-o cu gazele, dar a uitat petrolul!
24. Cum să obții maximum de pe urma petrolului și gazelor dar să nu ajungi ca Venezuela
25. Știați că de la anul prețul căldurii se dublează? Iar noi construim conducte ca să vindem gazul prin vecini!
26. OMV, probleme? Iată rezolvarea: Închideți rafinăria de la Viena și redeschideți la Pitești!
27. Cum a ajuns toată (TOATĂ!) industria românească de petrol și gaze pe mâna rușilor
28. Doamnă Firea, când le spuneți bucureștenilor că le-ați condamnat copiii să înghețe în case?
29. Sunt șanse ca industria de îngrășăminte agricole să își revină? Poate da, poate nu – dar e o crimă să nu încercăm!
30. Coridorul jafului: Conducta BRUA se poate face doar dacă Transgaz fură 17 mii de terenuri de la proprietari