Banca Națională a României are ceva mai mult de 100 de tone de aur. Dacă l-ar scoate la vânzare mâine, s-ar găsi deîndată cumpărători, la prețul curent, care să-i dea în schimb 4 miliarde de dolari sau echivalent în orice monedă ar fi nevoie. Și totuși, BNR nu vinde! Aurul stă acolo de zeci de ani, fără să producă nimic, ca ultimă linie de apărare în caz de mare ananghie: de exemplu, dacă România este atacată și nu are cu ce își hrăni soldații!
Pe lângă aur, BNR mai are și valută – în total, rezerva ajunge la 32 de miliarde de euro. Bani buni, cu care s-ar putea face multe lucruri, dar care stau acolo blocați prin lege ca să asigure securitatea financiară a țării. Are statul nevoie de bani? N-are decât să se împrumute de pe piețele externe sau de la populație, cu ce dobândă găsește. Este în criză financiară? Mai degrabă se împrumută de la FMI în condiții aiuritoare, ca să mai mărească nu să scadă rezerva BNR.
Chiar și decă statul nu mai găsește bani nicăieri, nici măcar de la FMI, BNR tot n-are voie să-i dea! Privește lung cum se prăbușește cursul valutar și, dacă crede că are rost, încearcă să-l încetinească. În 1998, rezerva de dolari scăzuse astfel până aproape de zero!
Faptul că aurul și banii sunt acolo, chiar și când nu produc direct mare lucru, aduce totuși beneficii. Statul, companiile și cetățenii se împrumută mai ieftin, sunt mai stabili financiar și mai prosperi. La strâmtoare, nu ajung atât de ușor să își vândă de-azi-pe-mâine de prin casă ci își permit să aștepte vremuri mai bune.
Povestea suferă multe nuanțări, din care unele destul de cinice – dar cam asta este versiunea lie-to-children, coerentă măcar undeva în vid.
Lumea o acceptă și înțelege, așa că poate servi drept reper aproximativ pentru ce înseamnă „independență energetică”.
Să începem cu un exemplu: vreme de mulți ani, SUA au impus un moratoriu pe exploatările locale de petrol și gaze: „Să fie acolo”. Au preferat să importe din toate colțurile lumii. Când, însă, au considerat că e cazul, SUA au repornit rapid producția și au ajuns, în scurt timp exportator net, contribuind la prețurile mici pe care le vedem acum pe piețele internaționale. E un lux să fii mare putere, într-adevăr. Dar exemple de politici inteligente pe termen lung se găsesc la orice scară, în partea lumii de care vrem să aparținem.
Asta înseamnă cu adevărat „securitate energetică”: Să fii capabil să imporți atunci când e ieftin și disponibil, chiar și de la adversari, să îți exploatezi rezervele când și dacă îți convine, să îți permiți să te ridici de la orice masă la care negocierea nu merge cum ți-ai dori, să reziști ani buni când condițiile sunt potrivnice și să poți menține balansul ăsta pentru multe zeci de ani în viitor.
Ce NU este securitatea energetică? Ce face România de un secol și mai bine!
Petrol am scos printre primii din lume, dar banii încasați de țară au fost mai puțini decât valoarea bombelor venite apoi să oprească producția.
Vreme de câțiva ani, am asigurat „securitatea energetică” a celui de-al treilea reich, în regim de hei-rup strategic. Pentru privilegiul de-a ni se lua petrolul, am lăsat bacșiș și jumătate din Transilvania.
În anii ’70, când producția românească și-a atins vârful, am ars-o suveran până când ne-am trezit că trebuie să cerem „supliment” fix de la ruși.
După ’89, am vândut „gaz ieftin” către viitorii miliardari ai tranziției. Și „petrol ieftin” către dealerul de gaze al Gazprom în Europa. Azi, producția de petrol mai acoperă doar jumătate din necesar, restul se importă – tot! – dintr-un port undeva la Nord-Est de Crimeea.
NU este „securitate energetică” atunci când vinzi cât mai mult, cât mai repede. Este exact opusul ei!
România își acoperă azi consumul de gaze din producție internă, și măcar 10 ani mai poată să o țină tot așa. Dacă se apucă să scoată repede și „ieftin” din Marea Neagră, o să poată să-l asigure și pe al Ungariei, și pe al Bulgariei, și ceva peste.
Dar peste 10 ani, dacă se termină, ce facem? Înapoi la mila Rusiei?
Poate că regimul lui Putin va da faliment până atunci și ne va scăpa de grija asta… Dar dacă nu dă? Poate că alții și-au făcut planul B, pentru orice eventualitate… Noi ce plan B avem?
În 1990, când a fost invadat de Saddam, Kuweitul deja avea venituri ceva mai mari din investiții financiare decât din petrol. Investiseră din timp, în toată lumea. În război, a fugit jumătate din populație iar la retragere le-a pârjolit nebunul sondele, dar chiar și așa le-au fost de ajuns doar doi ani ca să facă totul cum era și să plătească o factură de 20 de miliarde de dolari aliaților pentru eliberare.
Ca să ne înțelegem foarte clar: Exploatările din Marea Neagră trebuie să se facă!
Ca să aibă vreo valoare, zăcămintele trebuie să fie lichide în sensul financiar, adică la o sucire de robinet distanță. Deci trebuie atribuite și executate, nu de azi pe mâine dar într-un interval rezonabil. Tehnic, e nevoie să aibă și o producție constantă de bază, care să acopere investițiile și să țină zăcământul viabil. Dar când și cât să scoți?
Dacă statul se mulțumește cu puțin, cea mai bună strategie pentru concesionar este tocmai să compromită securitatea energetică! Robinetele vor sta deschise la maximum atunci când gazul este ieftin, iar producția se va revărsa în toată Europa. Dimpotrivă, când gazul se scumpește, devin rentabile perimetrele cu costuri mai mari, ale țărilor care taxează substanțial, iar la noi extracția se reduce la minimum.
Deci gazele se termină mai repede, iar banii încasasți sunt mai puțini. Ideal ar fi fost fix pe dos.
Este iresponsabil să îți lipsească stimulii financiari corecți, care să-l facă pe concesionar să strângă singur robinetul atunci când e piața inundată de gaze și, în schimb, să te îngroape de bani pe tine țară atunci când prețul sare și toată lumea plânge!
Arabia Saudită are zeci de sonde săpate în anii 2000 pe care nu le-a pornit niciodată. Fiecare dintre ele poate să producă, la nevoie, mai mult decât toată România la un loc. Și la $1000 dar și la $1 dolar barilul, saudiții sunt cam singurii care își vor putea vedea de viața lor bine-mersi.
O superstiție arabă spune că laptele de cămilă face copiii mai deștepți. Iar știința confirmă oarecum… cică ar fi cel mai apropiat în proprietăți nutritive de laptele de mamă.
Nimic în mitologia sau știința românească despre laptele de oaie!
Toate articolele despre legea offshore:
- Sună-ți deputatul și întreabă-l dacă are de gând să renunțe la cele 10 miliarde de euro din Marea Neagră!
- Dragnea, să nu îndrăznești să dai gazele din Marea Neagră de pomană ca să scapi tu de pușcărie!
- Care este cantitatea de petrol și gaze de sub Marea Neagră?
- Rugăminte către mass-media: nu ratați subiectul gazelor din Marea Neagră!
- Cine și cum servește propagandei ruse în jaful gazelor de la Marea Neagră
- Prima victorie a cetățenilor în fața încercării de jaf al gazelor din Marea Neagră
- Unde este urgența în cedarea gazelor pe nimic?
- Poate fi gazul din Marea Neagră folosit „pentru economia României”?
- Ce înseamnă securitate energetică pentru națiunile cu minte în cap
- Statul român n-a calculat niciodată câți bani ar putea să ia din petrol și gaze. I-a lăsat pe experții petroliștilor să calculeze pentru el!
- Stimați deputați ai României, nu furați de la copii!
- Petiție și protest împotriva cedării gazelor pe mărunțiș
- Cine a scris ACEASTĂ sesizare la Curtea Constituțională?
- Ți-ai sunat deputatul și ai adus măcar un milion de euro la bugetul public – felicitări!
- Deci, cum a rămas cu gazele… Și de unde și-a luat Dragnea grilă?
- Căutați corupție și trădare? Luați la puricat jaful gazelor din Marea Neagră!
- Pleacă sau nu câinele de la măcelărie?
- Cum funcționează deductibilitatea în noua lege offshore
- Cine, cum și de ce a votat în Parlament pe legea offshore
- Domnule președinte Iohannis, când ne vorbiți și despre gazele din Marea Neagră?
- Consultanță gratis pentru concesionarii de la Marea Neagră: Luați ce vi s-a dat și spuneți „bogdaproste”
- Viorica Dăncilă – conflict de interese în scandalul gazelor. Soțul încasează 8.000 de euro pe lună de la Petrom
- Dragnea a rezolvat-o cu gazele, dar a uitat petrolul!
- Cum să obții maximum de pe urma petrolului și gazelor dar să nu ajungi ca Venezuela
- Știați că de la anul prețul căldurii se dublează? Iar noi construim conducte ca să vindem gazul prin vecini!
- OMV, probleme? Iată rezolvarea: Închideți rafinăria de la Viena și redeschideți la Pitești!
- Cum a ajuns toată (TOATĂ!) industria românească de petrol și gaze pe mâna rușilor
- Doamnă Firea, când le spuneți bucureștenilor că le-ați condamnat copiii să înghețe în case?
- Sunt șanse ca industria de îngrășăminte agricole să își revină? Poate da, poate nu – dar e o crimă să nu încercăm!
- Coridorul jafului: Conducta BRUA se poate face doar dacă Transgaz fură 17 mii de terenuri de la proprietari
Povesti cu pielea ursului din padure,cioara de pe gard si alte lactate!Cine naiba bea lapte de oaie in Romania?Exploatarea concreta a gazelor naturale din Marea Neagra genereaza automat securitate energetica,pentru ca cererea e la Vest,si vor trece obligatoriu prin Romania,asa ca n-are rost vaicareala asta.Problema este cand vor incepe sa curga gazele!Sau vom pati ca soarecele care nu se hotareste ce sa aleaga:branza sau cascavalul-ne vom pierde capul!Cei mai interesati sa se intample asta,sunt rusii…natiune serioasa si cu mintea la cap!
Inteleg ca „aurul nu produce”, dar cat ne costa sa il tinem in Anglia?
Mai putin, cred eu, decat ne-a costat sa-l depozitam la rusi…
Pe acest argument putem fi fraieriti la infinit. Oricine ne poate fura pe motiv ca si rusii ni l-au luat!
Domnule Davidescu, nu cumva. „din întâmplare”, fericiţii beneficiari ai acestui şmen sunt aceeaşi cu cei cărora, acum 9 ani, când nici nu se uscase bine cerneala pe hătărârea Instanţei de la Haga, Tăriceanu le concesionase deja exploatarea? Întreb pentru un prieten….. :)
Din păcate, n-am timp pentru două procese simultan, după termin cu ăsta în care sunt acum vă răspund ;)
Reamintesc ca productia maxima de petrol a fost de 16 milioane de tone. Insa in 1980 necesarul era de 32 milioane tone. Practic ,dupa 1970, noi nu am mai expoertat titei