E în stare România să câștige bani din Green Deal sau doar să plătească facturile?
Nu există vreo rezolvare bună pentru scumpirea curentului și gazelor. Că plătește statul (prin subvenție), că ar plăti producătorii (prin plafonare) sau că prețurile sunt lăsate pe seama consumatorilor – paguba e produsă. Că s-a mers acum pe prima soluție sau că s-ar fi mers pe oricare alta ține de calculele politice pe termen scurt, dar oricare decizie e reactivă și conjuncturală, fără să poată rezolva ceva.
La fel și cu vinovații: e simplu să arăți cu degetul spre deciziile politice de dereglementare sau spre dorința companiilor de profit. Ele au contribuția lor care nu poate fi neglijată, dar care totuși nu cântărește nici pe departe atât de mult cât ar putea părea din dezbaterile politice și sociale.
Da, dereglementarea mai putea fi temporizată pentru a atenua șocurile, însă tocmai în ideea că o creștere a prețurilor de pe piață era de așteptat. Da, companiile vor să facă profit, dar problema mai mare apare mai degrabă atunci când la rândul lor n-au anticipat scumpirile și s-au apucat să promită prețuri fixe pe care acum nu le pot susține.
Cel mai important lucru care scapă prea adesea este acela că prețurile cresc peste tot în Europa, nu doar în România.
„Da, dar noi avem resurse proprii…” Nu tocmai, nu destule!
[O scurtă paranteză tehnică] Cărbunele merge în pierdere și consumă certificate de carbon, gazul e o resursă aproape întotdeauna scumpă pentru producția de electricitate iar singura care merge pe plus substanțial este Hidroelectrica, din profitul căreia se vor plăti de altfel subvențiile. Producția din regenerabile ajută, dar nu destul cât să facă vreo mare diferență. La finalul zilei, ce reușim să producem cu greu acoperă consumul și adesea trebuie să mai și importăm, la prețurile de pe piețele cu care suntem interconectați. [Gata paranteza]
Iar piețele au câteva mari probleme, pe care și le rezolvă fiecare cum poate.
Problema principală este aceea că Europa nu are atâta energie cât ar vrea să consume. Rezolvarea vine în principal de la gazele rusești, al căror preț și traseu este foarte strâns controlat politic. Anul acesta, gazul rusesc a găsit conjunctura economică potrivită (rezerve mai mici ca de obicei) pentru a ridica prețurile la niveluri care n-au mai fost văzute de mulți ani.
Peste problema principală vine politica ambițioasă de decarbonizare a Uniunii Europene, cuplată cu decizia punctuală a Germaniei de a renunța la energia nucleară. Conjunctură în care e mai degrabă fiecare pe cont propriu. Germania, de exemplu, insistă să compenseze cu și mai mult gaz din Rusia, printr-un gazoduct care stârnește animozități geopolitice pe ambele părți ale Oceanului, Polonia a negociat să mai tragă de timp până în 2050 cu renunțarea la cărbune etc.

România nu va avea niciodată gazoduct cu Rusia, nici forța de negociere a Poloniei, și de altfel nici măcar destul cărbune cât să merite efortul. Dar nici vreo strategie prin care să poată ieși, pe termen lung, din menghina prețurilor.
La iarnă vom plăti, într-un fel sau altul. La fel și în mulți dintre anii următori, iar dacă apoi va veni o nouă ieftinire a energiei, ea nu poate ține la nesfârșit. Alternative realiste și suficiente nu prea există. Vom ajunge inevitabil să consumăm mai multă energie regenerabilă, fie din producția internă fie din import.
Abia aici rezolvările par să devină simple, măcar la nivel pur teoretic. Banii din PNRR vin inclusiv pentru investiții în energia regenerabilă – poate nu destui dar măcar pe ăștia să-i luăm! Deocamdată, la modul destul de abstract și fără vreo strategie coerentă de dezvoltare, însă timpul nu-i totuși pierdut.
Șansa de a depăși această criză energetică și pe următoarele poate veni din cercetarea și industrializarea în zona energiilor regenerabile – solar, eolian, hidrogen sau orice altceva. După o strategie simplă: cei care vor să furnizeze în UE cele necesare pentru decarbonizare și știu deja cum se face, s-o facă mai degrabă din România decât din altă parte, pe banii UE, sub formă de finanțări repede și ușor de obținut.
Și după o doctrină chiar mai simplă: costurile tranziției la energia verde sunt practic inevitabile – putem să rămânem cu ele sau putem face cumva astfel încât beneficiile să le depășească substanțial.
Moment în care orice situație devine favorabilă: fie curentul este ieftin și ne bucurăm de el, fie este scump dar tot noi încasăm banii.
Sună științifico-fantastic? Sigur-sigur se va întâmpla, deîndată ce țara va fi guvernată!
plata se poate face si cu gloante plus singe!!!! … a incasat-o ceasca in 89… acum ramine de vazut cine sint urmatorii ceausisti care o sa incaseze factura pentru iarna asta ceausista!!!
profitul e una, tilharia neoliberala pe baza de monopol privat e cu totul altceva…
iarna aceasta vine colapsul total, toata economia va fi in colaps.
anul urmator dupa revolutie sau razboi civil o sa se nationalizeze toata tilharia asta denumita liberalizarea utilitatilor dar e posibil ca securistii sa plafoneze preturile inainte de colaps, sint securistii lichele dar ma bazez si pe faptul ca sint niste lichele fricoase ca altfel nu ar mai fi lichele… iar in 89 au fost la un pas sa fie exterminati la propriu, norocul lor cu iliescu ca a contramandat oridnul de executie asupra trupelor de securitate!!!!
oare anul urmator mai apare un ilici care sa-i protejeze ca in 89?!
p.s. restrictii cretinopat pandemice dictate de niste unii dusi cu pluta plus dublarea utilitatilor si a intretinerilor… mai ramine o iarna cu -20° si e gata cocktailul Molotov pentru februarie-martie
p.p.s oare cite covrigarii intra in faliment dupa dublarea pretului la gaze?!!! sau o sa mai existe spitale functionale???
Omiteti sa precizati argumentele politicilor de decarbonizare – iar prin asta promovati atitudinea anti-europeana si anti-green-policy dupa modelul retrograd si iresponsabil al Poloniei. E mai cool tai din bugetul de care va depinde supravietuirea copiilor in urmatorii 20-30 de ani ca sa cumperi armament de la americani decat sa abordezi problemele frontal si sistematic, luptandu-te cu indolenta publica si dezinformarea.
Ceea ce se cunostea in economia mediului de ani de zile incepe sa ne macine bunastarea in principal din cauza amanarii planurilor de decarbonatare. “Natural disasters drive inflation” (https://euobserver.com/climate/152870 ) e o realitate ce nu mai poate fi evidata pe termen scurt si mediu, indiferent de investitiile in energie alternativa. Vom saraci cu totii pentru ca suntem din punct de vedere politic o gloata de imbecili, piata de desfacere pentru monopolurile militar-industriale.
Evident, asa o tragedie nu are cum sa apara fara tandemul coruptie institutionalizata – incompetenta. Economia forestiera e cel mai bun exemplu de coordonare si coerenta a politicilor din UE si Romania. Strategia europeana pentru paduri 2030 e blocata intre altele ca nu se pot pune de acord cu participarea comunitatilor locale si a firmelor care exploateaza la planul de implementare (https://s3.eu-central-1.amazonaws.com/euobs-media/8b46042c6fd2bf40767bc8f7d88d726a.pdf ). In timp ce la Bruxelles lobbyul se face cu pixul si cu votul, in Romania singura politica de mediu care conteaza se face cu ranga si cu toporul.
Saracia – inarmarea – identitatea – frigul din casa – pretul painii si al energiei – peisajele Carpatilor – educatia sunt aspectele aceleisi probleme si e criminal sa nu fie discutate impreuna.
Romania are emisii mult sub media europeana, pentru ca a fost dezindustrializata. Este absurd sa i se aplice aceleasi criterii ca Germaniei. Oricum, Germania ar trebui sa se decarboneze mult ca sa ajunga la nivelul de emisii al Romaniei. Insa na, un prost de la USR nu poate intelege asta, ca nu da bine in discutiile “inteligente” cu nemti care vor ca Romania sa le absoarba lor emisiile sub umbrela UE.
Tentatia politizarii e o reactie in fata unei tragedii in curs de desfasurare, la fel ca si agresivitatea. Problemele se rezolva insa cu judecati argumentate: creditele de carbon se tranzactioneaza in conditiile pietei unice – poluatorul plateste pentru ce polueaza singur, la fel cum la shaormerie nu te pune nimeni sa-i platesti vecinului maioneza.
Prin contrast cu carbonul, “conservatorismul” e parte a patrimoniului national – si nu doar in Romania. Lipsa competentelor analitice nu e mai putin glorioasa decat lipsa de bun-simt. Probabil sunteti foarte mandru sa contribuiti la identitatea tarii.
Și noi care credeam că Serghei Lavrov e o gorilă, iar Klaus Schwab este călugărul înțelept și bun din Numele trandafirului!!!
Creșterea prețurilor este testarea gradului de suportabilitate al deplorabililor (care suntem). Urmează adevăratele bătălii economice care au ca scop păstrarea munților de bani la cei care-i au, aducerea prostimii la un nivel de trai inferior și controlabil.
Credo-ul celor care resetează ar suna cam așa: Ne place puterea, iar ca să ne-o menținem, suntem în stare să iubim și natura! Cu orice preț. Iar cine plătește, se numește plătitor. Căci a lor este Împărăția Verde din viitor! Amin.
A început o nouă eră, iar noi ne prefacem că lucrurile nu numai că vor rămâne așa cum sunt, dar chiar că vor fi cum au fost odată.
Apropo de ce spuneam, iata si exemplul: “A confederacy of duncess”… in traducerea publicata in Romania.
(Re)educarea astora e parte a ecuatiei. Ignorarea oricarei variabile e genocid pentru cu efect intarziat.
Ceea ce nu vrea nimeni sa priceapa e ca decarbonizarea e echivalenta achitarii unui credit pe termen lung ajuns la scadenta. Sa te pui contra inseamna sa razvratesti impotriva bancii care te-a ajutat candva… pentru ca nici un capital economic nu poate depasi capitalul natural. Singura problema ar fi ca “banca” ce il administreaza nu face politica. Omoara.
Sa mai creasca eficienta utilizarii energiei elrctrice.
Sa se renunte la subventii pentru producatorii pe baza de carbune.
Sa fie taxata Hidroelectrica- combustibilul ei este apa – rezerva naturala a Romaniei. Parauri si rauri secate, ecosisteme distruse pentru lacuri de acumulare.
Distributia energiei sa se faca pe baze concurentiale si nu cartelizare.
Hidroenergia pe rauri e 100 % pe baza de gravitatie. Sunt si eu, oricand, pentru impozitarea gravitatiei. Asta ar pune presiune pe omenire sa mai scuteasca planeta de atata prezenta.
Nu prea mi-e clar cum o fi aia cu gravitatia romaneasca… din cate am observat, cred ca e de calitate mai proasta decat in economiile dezvoltate si ar aduce beneficii mai marunte, asa ca din pacate, chiar daca impozitul pe gravitatie ar fi un succes, planeta tot nu s-ar putea usura de romani.
Partea greshita a istoriei
cum arata acum partea asta a istorei eeeeee, asha : “Alternative realiste și suficiente nu prea există. ”
De ce ?
De ce nu exista viitor realist shi indestulator = suficient ?
Cine a ucis / furat viitorul ?
Altminteri cum adica parea corecta / greshita a istoriei ?
De pe carte a istoriei sau aflat talibanii ?
Dar vietnamezii ?
Dar indienii in secolul XVII – XiX ?
Adica ce e aia istorie greshita ori istorie corecta ?
Cine isi face face are (cu conditzia sa nu-i scrice cineva ijghebarea)
Cine isi darama nu mai are .
Altminteri daca e sa vorbim despre o strategie de dezvoltare va recomand sa urmaritzi un youtube despre TSMC.
Shi da actualul TSMC a fost creat cu sprijin politic guvernamental daaaaa sa vezi minunea succesul nu din asta i-a venit. Sau mai porecis nu doar din asta.
Ca daca asta ar fi fost suficient atunci shi Singapore ar fi avut un succes de genul TSMC ceea ce nu e cazul.
Ca sa nu mai spun ca peste drum de ei la heaquater in Hsien a lui TSMC e UMC care a fost infiiintzat si construit mai inainte tot cu sprijin guvernamental ar fi avut succes daaaaa nu prea a avut succes .
Acelasi program guvernamental, aceiasi locatzie, daaaa poaea ca pentru ca sa ai succes mondial shi nu doar la tine in curtea scolii mai trebuie cine stie sa shi muncesti shi sa te stradui shi tu nu sa asteptzi pomana shi sinecura la genul mana grebla se facu cum stiu shi sunt obisnuitzi majoritatea patronilor din Ro (shi nu dopar din Ro Coreea de Sud, Singapore shi Taiwan fiind niste exemple foarte convenambile).
Cat despre “costurile sunt inevitabile” …. hmmmm
Da nu e mai simplu sa va belim pe voi astia crea suntetzi de patrea asta latrata a istoriei care ne promitetzi shor shi mai apoi ne comunicatzi ca , ghinion “costurile sunt inevitabile”?
De partea British Raj a istoriei ?
Da ca sa avem vre-un viitor mai bun ar trebui sa facem ceva pentru el : cu noi, prin noi, pentru noi.
Shi stiu ca suna a liberalism daaaa “liberalii” actualai ai lui Vasilica Florinica cred ca de viitor se ocupa mana invizibila a pietzii shi noi nu trebuie sa o hahahaha “distorsionam”
Aata imi aduce aminte de hahaha “consultatza” oferita de Joseph Stiglitz Boliviei cand i s-a prabusit pretzul la cositor.
Tzara trebuie sa faca ceva altceva ca asta care s-a putut pana acum nu se mai poate.
Shi au intrebat localnicii cu indreptatzire : ce ? ca orezul de aici e prea scump.
Iar Stiglitz a raspuns : ….. aaaaa ……
Stitzi care era raspunsul corect : “qinoa”
Cam asha raspunde shi Davidescu .
“Șansa de a depăși această criză energetică și pe următoarele poate veni din cercetarea și industrializarea în zona energiilor regenerabile – solar, eolian, hidrogen sau orice altceva. După o strategie simplă: cei care vor să furnizeze în UE cele necesare pentru decarbonizare și știu deja cum se face, s-o facă mai degrabă din România decât din altă parte, pe banii UE, sub formă de finanțări repede și ușor de obținut.”
Da vina sfantul duh = adica cei care stiu deja de la ei din capul lor shi sa ne rezolve ei noua gratis toate problemele noastre.
Daaaaaa cu o conditzie :
Musa-i sa fier oamenii Brirish Raj-ului ca daca sunt chinezi fotovoltaici ori eolieni (nr 1 mondial) ori rushi cu conducta lor cu gaza shi contract direct pe termen lung (asha cum au facut cu nemtzii) stricam prietenia.
Banii trebuie sa se faca in buzunarul care trebuie shii nu altfel, nu asha ….. latra partea “corecta” a istorie
Altfel cand Ceusescu ii dadea cu recuperare refolosire reconditzionare shi cu folosirea energiilor regenerabile prin deceniul VIII autorul ce facea ?
Se juca cu virgula in nisip ?
De ce nu scrie autorul care este preztul de break even al energiei electrice pe filiera nuclera in Ro ?
Care este oare perspectiva constructzie unei industrii producatoare de centrale nucleare , apa grea , utilaje nucleare procesare de uraniu shi combustibil uzat & co in Ro.
Ori Romania este shi va fi pe veci exclusiv piatza de desfacere, colonie penala de munca fortzata pe viatza pana la moarte shi ….. atat ?
Deorece pe moment mai nimeni din Ro nu pare sa se incadreze la cei care “ știu deja cum se face “
Iar Romania asta a lui Davidescu nu ofera nici-o sansa celor care inca nu stiu dar sunt dispushi sa se straduie sa afle
Ca altfel de partea cu muietz is posmangii ……stim deja de la Ion Creanga unde se termina
Shi asta, doar asta e “partea greshita a istoriei “
Nu prea are sens sa te opui gandirii ideologice prin ideologii alternative.
Or fi chinezii no. 1 la o gramada de tehnologii, la fel ca si americanii dealtfel sau francezii, englezii sau orice alte alte tari cu politici externe duplicitare si veninoase, dar dominatia tehnologica nu inseamna neaparat monopol si implica intotdeauna costuri “discrete” sau mascate de clauzele contractelor.
Dai drumul comertului cu moristi chinezesti – evident ca toate vor fi produse de la cariera de bauxita pana la montajul ultimului surub pe situl romanesc de catre chinezi. Tot fluxul de bani pentru dezvoltarea domeniului se indreapta catre un singur beneficial – restul se usuca de foame prin lumea larga si dispar. Urmeaza etapa monopolului efectiv in care furnizorul isi poate santaja clientii – dupa cum tocmai se intamapla cu metalele rare sau cu medicamentele si vaccinurile .. Asta ca sa nu mai vorbim despre pretul si externalitatile productiei de energie si de materii prime in China.
Evitarea unei astfel de situatii presupune asumarea unor tehnologii inferioare (oricum la nivelul de azi diferentele de randament sunt infime si oricum banii nu intra in buzunarele bloggerilor ci ale fondurilor care detin firmele de energie). Cred ca nu e rau ca politica are inca forta sa se opuna economiei – nu pentru ca una e mai breaza decat cealalta, ci pentru simplul motiv ca politica reactioneaza la presiunile societatii si ii lasa culturii o nisa sa se justifice iar omenirii in ansamblu o sansa sa se adapteze realitatii planetei si nu celei de pe bursa.
Cine suntem noi sa avem pretenții mai mult decât urangutanul antrenat KOKO având IQ mediu national ff apropiat de KOKO. Ne uitam dimineață în oglindă sa.ne întrebam cine suntem? Ne uitam la consumul de săpun de detergent și de.pasta de dinți per capita ….
Deja există o inițiativă de cultivare pe scară largă a culturilor energetice. Nu prea se știe cine-i în spate, dar vom vedea în curând.
Biogazul nu se promovează deloc. (Măcar fermele zootehnice ar trebui să aibă așa ceva).
În zonele de câmpie, Romsilva taie tot ce poate (ca și la munte), fără plantări. O pădurice de câteva zeci de hectare la fiecare comunitate rurală ar rezolva câte ceva (nu mult, dar cât de cât).
Uitați hidrogenul – e pentru un viitor prea îndepărtat.
Centrale nucleare, da! Unii au zis-o de acum 30 de ani și erau (mai sunt!) ecologiști!
Cărbune, da, încă. N-o fi cel mai puțin poluator, însă e preferabil frigului și îndatorării pe vecie. N-o fi nici economic, dar ce-i preferabil: să subvenționezi milioane de consumatori sau să subvenționezi o companie minieră de stat cu câteva mii de muncitori? Think!
Schimbarea modului în care ocupăm spațiul, mai ales în zonele temperate, prin dezvoltarea de rețele de oikumen, cu cât se poate de multă natură în ochiurile lor, în locul energofagelor orașe, ar rezolva multe. Însă trebuie să fim realiști și să ne rezolvăm această mare problemă a iernii care vine, mai întâi.