Lucian Davidescu

Cum a câștigat România Curată procesul în care i se cere să șteargă articole despre fostul șef SRI

În urmă cu doi ani scriam aici articolul Cum a pierdut România Curată procesul în care i se cere să șteargă articole despre fostul șef SRI. Mulțumită faptului că decizia de fond a Tribunalului Municipiului București a fost răsturnată în apel de Curtea de Apel București, suntem în măsură să reluăm același titlu cu doar un cuvânt schimbat: Am câștigat!

Nu avem vreun mare merit…

Decizia instanței de fond a fost strâmbă – nu există alt cuvânt! – bazată pe ignorarea Codului Civil și a jurisprudenței europene, pe o declarație și o mărturie nesinceră a unui om înfricoșat, care și dacă ar fi fost adevărată n-ar fi trebuit să conteze și pe o însăilare de argumente contradictorii care în mod normal trebuia aruncată direct la coș, fără a ne mai pune pe drumuri.

Decizia instanței de apel ar fi fost probabil aceeași chiar și dacă nu ne prezentam, chiar și dacă nu scriam sutele de pagini de apărări și de memorii, chiar dacă nu chemam martori care să ne susțină și chiar dacă partea adversă nu aducea probe și martori care să-i contrazică propriile teze. Curtea de Apel a înțeles dosarul, de altfel foarte simplu înainte de-a fi fost complicat inutil, și l-a judecat corect.

Nu este admisibilă într-o societate democratică situația în care cineva cere ștergerea unor articole de pe internet ca și cum n-ar fi existat. Cu atât mai puțin este admisibilă cu cât persoana respectivă – Mircea Cotoros – nu este subiectul articolelor ci doar un fost angajat de-al lui Sebastian Ghiță, care apare tangențial printre zeci de alte nume. Cu atât mai puțin cu cât persoana nu este acuzată de vreo „faptă penală”, așa cum a încercat să susțină, și cu atât mai puțin cu cât nu a cerut și nu a acceptat vreun un alt remediu pentru presupusul prejudiciu decât acela ca articolele despre George Maior, Victor Ponta, Sebastian Ghiță și Sebastian Vlădescu să dispară definitiv de pe fața Pământului. Din mai puțin în mai puțin, până în cele din urmă nu mai rămâne nimic.

Societatea Academică din România a fost atrasă absolut gratuit și conjunctural în acest proces, doar pentru „păcatul” că la un moment dat m-a angajat pe mine, autorul acestor rânduri, pe postul de editor coordonator. Dacă am scris un articol cândva, chiar și din surse publice, aș fi eu răspunzător pentru toți cei care au relatat ulterior subiectul. Și dacă tot sunt aici, de ce n-am folosit ocazia ca să șterg ce au scris alți colegi înaintea mea.

În primul rând, nu așa funcționează presa și nici istoria. Chiar și atunci când greșim (nu este cazul acum!), remediul este publicarea unui drept la replică, a unei precizări, a unei dezmințiri sau chiar a unor scuze publice și despăgubiri pe măsura prejudiciului produs. Însă articolele publicate trebuie să rămână pe loc, fie și numai ca dovadă a faptului că am greșit.

În al doilea rând, dacă prin absurd aș fi vrut să șterg ceva, nu am voie să o fac. Articolele publicate sunt patrimoniul organizației, nu al vreunui editor vremelnic. Este ca și cum un muncitor la uzină ar începe să distrugă ce-a produs el sau colegii lui. Sau ca și cum unui judecător i s-ar cere să dea foc sentinței bune sau rele pe care a dat-o în loc să fie urmată calea legală pentru a o îndrepta.

Însă cel mai important este că nu am făcut nimic greșit în a publica investigații de interes public major, de exemplu despre modul în care România pierde banii europeni pentru spitale sau nu e în stare să salveze vieți din cauza unor rețele subterane de interese politico-economice.

Justiția a decis, toate articolele rămân!


Update 14 mai: Motivarea instanței, disponibilă aici. Extras:

Curtea reţine şi în privinţa celor două materiale publicate pe platforma România Curată existenţa unei baze factuale, potrivit celor anterior detaliate, relevantă în această privinţa şi depoziţia autorului celui de-al doilea articol, în cadrul căreia explică demersurile pe care le-a întreprins pentru a se informa şi a se edifica asupra realităţii celor cuprinse în emailurile interceptate de hackerul Guccifer, acestea constând în discuţiile purtate cu pârâtul Davidescu Lucian.

Martorul (Daniel Befu – n.red.) îşi justifică opţiunea de a reproduce în cuprinsul articolului său mesajele electronice respective dintr-o triplă perspectivă, argumentele fiind deja evidenţiate anterior, astfel că nu se impune reluarea lor, jurnalistul justificând interesul său faţă de corespondenţa interceptată de Guccifer prin faptul că oferea informaţii despre situaţia unor societăţi comerciale, fondate de Sebastian Ghiţă şi Sebastian Vlădescu, ce constituiau subiectul demersului său jurnalistic. Examinând aceste argumente, raportat la întreaga situaţie existentă (modul de derulare a operaţiunilor de informatizare a unităţilor spitaliceşti, suspendarea plăţilor din fonduri europene în domeniul informatic) la momentul publicării articolului în privinţa societăţilor comerciale înfiinţate de cei doi oameni de afaceri, la materialul informaţional avut la dispoziţie, Curtea reţine că raţiunile expuse de martor se înscriu în registrul rezonabilităţii, raţionamentul său îmbrăcând haina plauzibilului.

Autorul articolului scoate în evidenţă în cadrul declaraţiei date în faţa tribunalului, faptul că a introdus elemente dubitative în materialul publicat, ca o măsură de precauţie, menţionând totodată şi existenţa declaraţiei de negare date de Nelu Neacşu, astfel încât prezentarea elementelor faptice să fie cât mai completă, cuprinzând şi aspecte contrare celor evidenţiate de emailurile interceptate de hacker, ceea ce conduce la o conduită jurnalistică caracterizată prin bună credinţă şi prin intenţia autorului articolului de a aduce în atenţia publicului o chestiune de interes general permiţând cititorilor să-şi formeze propria opinie, în acord cu discernământul fiecăruia. Prin urmare, reţinând că baza factuală se identifică în aceeaşi parametrii ca şi în cazul pârâtului Davidescu Lucian, Curtea reţine că depoziţia martorului reliefează aceleaşi elemente de natură faptică, care sunt susceptibile să o consolideze prin raportare la întregul context al circumstanţelor specifice litigiului pendinte.

Astfel, se punctează faptul că Nelu Neacşu nu a făcut dovada încercării de a afla, prin demersuri legale, cine a trimis emailul către George Maior şi ce activităţi a desfăşurat în căsuţa sa email, din moment ce susţine, conform declaraţiei autentificate că nu el este autorul, faptul că la momentul publicării articolului în spaţiul public nu exista şi nici nu există acum vreo negare din partea lui George Maior, cu precizarea că niciuna dintre persoanele vizate de mesajele interceptate de hackerul Guccifer nu au afirmat falsitatea informaţiilor făcute publice în această manieră.

Un alt aspect, relevant din perspectiva diligenţelor depuse de martor pentru a verifica autenticitatea informaţiilor, este reprezentat de faptul că a cercetat şi articolele publicate în presa de calitate de la acel moment, ceea ce l-a condus la concluzia că emailul interceptat fusese preluat de marea parte a presei şi nu se identifica existenţa vreunei negaţii privind autenticitatea acestuia, singura fiind cea a lui Nelu Neacşu, care a fost preluată în cadrul articolului.

Concluzionând, Curtea apreciază că nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite, în legătură cu publicarea în ziar a susţinerilor relative aspectelor anterior examinate, având în vedere că pârâţii au acţionat în exercitarea libertăţii de exprimare, în concordanţă cu exigenţelor dispoziţiilor art 10 din CEDO.

(…)

Din punct de vedere al justificării menţinerii articolelor şi realizând o examinarea a evenimentelor în desfăşurarea lor progresivă, se constată că baza factuală rezonabilă, care are ca punct de plecare corespondenţa electronică accesată neautorizat de către Guccifer, se conservă şi se consolidează prin elementele factuale, care au survenit şi care, aşa cum s-a arătat deja, decurg din reacţiile, luările de poziţie şi conduita celor vizaţi de informaţiile introduse în spaţiul public şi provenind din corespondenţa privată a lui George Maior.


Notă: D-l Cotoroș a trimis pentru QMagazine un drept la replică, pe care suntem dispuși să îl publicăm integral dacă ne acordă permisiunea. De asemenea, am trimis către QMagazine propriul drept la replică față de unele susțineri noi-nouțe ale d-lui Cotoroș. (proba audio aici).


Daniel Befu

Asocieri mai mult și mai puțin secrete. Cine a protejat firmele lui Ghiță și Vlădescu în afacerile lor cu softurile pentru spitale? (II)

În episodul precedent, România Curată v-a prezentat modul în care firmele înființate de Sebastian Ghiță și de Sebastian Vlădescu, Teamnet, respectiv Romanian Soft Company (RSC) au câștigat patru licitații pentru informatizarea a patru spitale din România din fonduri europene. Investigațiile de specialitate acuză faptul că licitațiile au fost organizate ”cu dedicație” și că sumele contractului (14,4 milioane de lei) sunt umflate de câteva ori! Contractele în discuție se numără printre cele din cauza cărora, CE a decis la sfârșitul anului trecut suspendarea plăților din fonduri europene pe axa destinată dezvoltărilor IT. Posibilele fraude din aceste contracte (care datează din 2010) le-au fost sesizate și procurorilor, deocamdată fără a exista însă un dosar finalizat. O posibilă explicație pentru această încetineală (sau protecție?) vă oferim astăzi.

Mai multe detalii despre contractele și licitațiile în discuție aici.

***

Atât Sebastian Ghiță, fondatorul Teamnet International SA, cât și Sebastian Vlădescu fondatorul RSC SRL, au în comun faptul că sunt prieteni intimi ai unor premieri, Ghiță al lui victor Ponta și Vlădescu al lui Călin Popescu Tăriceanu. Însă și unul și celălalt sunt cunoscuți și prin punțile spre PDL, Sebastian Vlădescu fiind agreat de Traian Băsescu la șefia Finanțelor în Guvernul Boc 2, iar Sebastian Ghiță fiind unul din apropiații Elenei Udrea, pupila lui Traian Băsescu. Relațiile lor cu mediul de afaceri și lumea politică sunt însă mult mai complexe și au fost relatate de presă. România Curată vrea doar să puncteze niște elemente comune din istoricele celor două firme, Teamnet și RSC, care și-au adjudecat contractele de informatizare a spitalelor.

Asociat cu un general SRI

Firma Teamnet International SA, al cărei fondator e Sebastian Ghiță, s-a asociat în 2013 în două societăți (Logical Integrated Sustems SRL și Penta Group Tsm SRL) cu firma Security Global Consulting SRL a fostului director adjunct al SRI, generalul Dumitru Zamfir. Asta se întâmpla la o lună după ce generalul Dumitru Zamfir a cumpărat 90% din SRL-ul Security Global Consulting de la Viorel Soare (unul din asociații din Electro DCS ai lui Codruț Sereș, ai ex-consilierului din MEC Mădălin Borș și ai ex-vicepreședintelui ANRP Cătălin Dumitru, prins cu șpaga de 1 milion de euro). Dumitru Zamfir e secretar general al Asociației Naționale pentru Securitatea Sistemelor Informatice (vezi aici), participând în ciuda condamnării cu suspendare pentru corupție, la organizarea de evenimente unde pe lista de invitați s-au găsit guvernatorul Mugur Isărescu și generalul Michael Hayden, un fost șef al CIA-ului și al NSA-ului (aici). Printre sponsorii evenimentului s-a numărat Teamnet International SA, dar și Niro Investment Group SA, firma fanion a lui Nicolae Dumitru, personaj important din Dosarul Microsoft, apropiat la rându-i de serviciile secrete și alte instituții din securitatea națională, din rândurile cărora și-a recrutat un staff consistent (aici și aici).

Asocierea Teamnet cu generalul SRI Dumitru Zamfir nu reprezintă unica apropiere a companiei de serviciile secrete. În mai 2014 în acționariatul firmei Teamnet Internațional SA a intrat cu 2%  Total Pax SRL, unde asociați sunt Adrian Bârzan, președintele filialei Giurgiu a micro-Partidului România Unită și fiul său Mihai Vladimir Bârzan, cel care a cumpărat în 2013 de la Teodor Meleșcanu, pe când ocupa funcția de director al Serviciului de Informații externe, un Aro 244.

O apropiere de instituții din securitatea națională o găsim și în cazul firmei Romanian Soft Company SRL, care încă de la început de drum a avut ușile larg deschise atât la MAI cât și la SRI. Ca o companie proaspătă, fără experiență să poată intra cu șanse crescute de succes pe piața achizițiilor publice din domeniul softului spitalicesc, avea nevoie să-și construiască un portofoliu. Așa se face că în 2002-2003, Romanian Soft Company SRL a donat software-ul de management integrat către două spitale care au acceptat să primească darul lui Sebastian Vlădescu. E vorba de Spitalul de Urgență al MAI, Prof. Dr. Dumitru Gerota și de spitalul Spitalul Militar Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, cunoscut publicului ca „Spitalul SRI” (UM 0521). Și alte firme în care apare familia Vlădescu au derulat contracte cu alte instituții de securitate: SPP și STS.

Viitorul ambasador al României la Washington știa de practicile corupte ale Teamnet-ului?

Guccifer, cunoscutul hacker arădean care a spart mailurile câtorva VIP-uri autohtone și nu doar, a intrat și în corespondența electornică a directorului SRI, George Maior, descoperind în căsuța acestuia mesaje prin care era avertizat de posibile practici corupte ale firmei Teamnet, a cărei influență s-ar fi întins până la Bruxelles. Dacă acele mailuri pomenite de presa quality chiar au existat, atunci George Maior a avut parte de un mic moment de cumpănă, dat fiind că el e nașul de cununie al lui Victor Ponta, iar Sebastian Ghiță a fost și e unul dintre cei mai intimi prieteni ai liderului PSD (aici, aici și aici). Astfel, George Maior era înștiințat în 2010 de un personaj aflat la Bruxelles, de practicile corupte ale Teamnet cu câteva luni înainte de semnarea celor patru contracte la prețuri umflate cu spitalele Călărași, Buzău, Pitești și Brad: “Au pus la punct un sistem diabolic de lucru in Romania si mai nou in Moldova (…) Cert este ca cei de la Teamnet doresc să aplice acelasi sistem bazat pe spăgi din România și la Comisia Europeană”.

Mai mult, în unul din mailuri se prezenta asocierea Ghiță-Vlădescu și influența exercitată de ministrul Sebastian Vlădescu, care îl sprijinea pe Sebastian Ghiță, făcându-se referiri și la implicarea în acționariatul firmelor lui Ghiță a unui general din servicii. Mai mult, vedem încă din acea perioadă interesul lui Sebastian Ghiță pentru Republica Moldova, interes care l-a adus azi în fața DNA. Prezentăm mai jos un extras din emailul respectiv, făcut public de jurnalistul Lucian Davidescu, care a acoperit acest aspect pe site-ul Riscograma:

Wednesday, March 10, 2010 11:18 PM

X-Apparently-To:  *@yahoo.com [George Maior]

Return-Path:  <*@yahoo.com> [Nelu Neacşu]

Bună seara,

după cum deja v-am informat RSC și Asesoft, ambele din Romania au lansat la Bruxelles un birou care este condus de Mircea Cotoros. Mircea a lucrat până de curând la Reprezentanța Regiunii Veneto din Italia la Bruxelles și mai nou se ocupă de biroul de la Bruxelles; Sediul se află în fostul birou al Electrica din cadrul Centrului de Presă de lângă sediul central al Comisiei Europene.

Toate bune și frumoase, până când au depus spre finanțare două proiecte:

unul în valoare de 1.200.000 de euro pentru Consiliul raional Ștefan Vodă din Moldova, depus în data de 22 februarie 2010 la DG Aidco cu nr L.41 03/154 și unul în valoare de 4.000.000 euro depus de consorțiul Teamnet International Bucharest pentru servicii de IT externalizate la Comisia Europeană, depus în data de 1 martie 2010 cu nr bu.5 00/122 la DG Enviroment.

Lui Mircea i-a fost promis un comision de reușită, astfel pentru orice proiect pe care va reuși să facă “lobby” și va fi aprobat spre finanțare va primi o anumită sumă. Cum suma primită crește direct proporțional cu valoarea proiectului încerca în mod disperat să intervină la oficialii de la Comisie.

În acest sens, va redau un schimb de e-mailuri mai jos.

Mentionez ca in schema creata la Bruxelles este implicat si Dan Luca de la Euroactiv.

Ieri am avut o intalnire interesanta cu Mircea si am aflat care este sistemul de lucru. Astfel; va încerca să-l “atragă” de partea sa pe Bent Hauschildt, subalternul lui De Vrient și dacă va fi cazul îl va motiva suplimentar financiar. Când l-am întrebat cum se procedează mi-a zis că are mâna liberă de până la maxim 5000 de euro iar dacă suma cerută depășește acest barem se va deplasa la Bruxelles Bogdan Badiu; directorul general al Teamnet România și va rezolva problema.

Cert este că cei de la Teamnet doresc să aplice același sistem bazat pe șpăgi din Romania și la Comisia Europeană. Pericolul mare este că se poate ca această disperare și modul de lucru se poate întoarce ca un bumerang împotriva României și consider că ar trebui urmărite aceste activități mai atent.

În curând îi va contacta și pe cei de la Reprezentanța României să îi convingă să-i ajute în demersurile lor și pe parlamentarii europeni români, va începe cu Stolojan și Monica Macovei.

Macovei este interesantă pentru că este președinta grupului pe Moldova și sub interesul național al României doresc să fie sprijiniți în sustinerea unor proiecte viitoare ce vor fi depuse de diverse entități moldovene spre finanțare la Bruxelles.

Au pus la punct un sistem diabolic de lucru în Romania și mai nou în Moldova care constă în faptul că consiliile județene sau primăriile nu își mai folosesc departamentele specializate pe fonduri europene și externalizează serviciile către firmele lor.

Aceștia le scriu contractele și primesc avansuri de 20% din suma totală a proiectului, dar mai câștigă și din consorțiile făcute cu alte firme unde își aduc tot firmele lor. De asemenea, folosindu- se de sprijinul “discret” al lui Vlădescu au intrat pe piața din Moldova, au avut intâlniri la nivel de miniștri și chiar de prim ministru.

La RSC este acționar ministrul Vladescu iar în spatele lui Asesoft printre alții este și fostul general Gioni Popescu.

Sper ca info transmise să vă fie utile.

Cu considerație, Nelu Neacsu

Ulterior publicării mailurilor de către hackerul român, Nelu Neacșu a negat conținutul schimbului său de emailuri cu George Maior, conform jurnalistului Lucian Davidescu.

Carmen Vlădescu și Sebi Ghiță erau acționari în RSC, respectiv Teamnet în 2010

În 2010 Sebastian Ghiță era acționarul majoritar al Teamnet International SA. În ce-l privește pe Sebastian Vlădescu, acesta a ieșit din acționariatul RCS SRL din 2005, însă fosta sa soție a rămas în societate, la momentul derulării contractelor Carmen Vlădescu având 26% din părțile sociale, restul fiind împărțit între Ionel Manole, Gheorghe Gabriel Oprea și Crăciun Elisei.

Deși Sebastian Vlădescu și Cramen Vlădescu au divorțat în 2004, ei au rămas parteneri de afaceri și fostul ei consort a mai încercat să o readucă în patul conjugal. De altfel, Vlădescu este și acum partener de afaceri în alte firme cu toți foștii săi asociații din Romanian Soft Company SRL, sau cu rudele lor (SC Mărul de Aur SRL, Ecologic All Pro SRL).

Administratorul RSC SRL, Bidaru Gheorghe Marian, apare la RECOM ca fiind asociat în firma GEOMATICA SRL cu deputatul PSD Bogdan Ionuț Săvoiu (ex-director adjunct la ANCPI).

Început dubios

În primii ani de existență, firma Romanian Soft Company SRL a fost acuzată public de Dragoș Rișcanu, patronul unei alte companii IT , Omnis SRL, că a furat o parte din codul sursă al programului informatic “Isis.net”, pe care l-ar fi folosit pentru dezvoltarea cu fonduri PHARE a softurilor de informatizare a spitalelor  (aici și aici).

Ca un amănunt haios, la începuturi, Romanian Software Company i-a avut fondatori pe Manole Ionel (30%), Sebastian Vlădescu (30%) și Alexandrescu Alin Alexandru (40%),  personaj care a stat în RSC SRL până în 2002, peste ani, în 2011, fiind arestat în dosarul șantajului conducerii Medlife (cu unul dintre patroni a și fost de altfel asociat în firma SWOT PROIECT SRL). Alexandrescu, în timp ce se ocupa cu administrarea sistemelor IT ale lanțului de clinici Medlife, a furat bazele de date cu clienții și a cerut bani ca să nu le facă publice.

Viitorul fără Vlădescu, dar poleit cu politicieni anonimi din eșalonul II 

În 2015 firma Genius IT SRL a preluat părțile sociale deținute de Carmen Vlădescu și de Ionel Manole la Romanian Soft Company SRL, adică 52% din capitalul social. Firma Genius  IT SRL, fondată de Ana Maria Antoaneta (aici și aici), fosta iubită a deputatului Radu Popa, ex-consilier al lui Victor Ponta  (aici și aici), de Mădălina Ghiță, și Adelina Lupu Popescu (care a lucrat directoare de marketing la Teletrans, o filială a Transelectrica. O perioadă a deținut părți sociale în firmă și Cârstea Liviu Alexandru, candidat ARD de Dâmbovița pentru un loc de deputat în 2012 (aici).

Actualul manager al Romanian Soft Company este Berdilă Raoul Ovidiu, a cărui soție e afacerist și totodată expert parlamentar la AEP (aici). Tot pentru RSC lucrează și fratele șefului companiei Horațiu Berdilă (aici), al cărui nume a fost pomenit într-o rețea de evaziune fiscală (aici).


Romania Curată

Ar trebui investigate contractele firmelor lui Sebastian Ghita?

UPDATE: Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice va analiza posibilitatea efectuarii unui control privind achizitia de softuri efectuata de Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) si Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA) folosite in cazuri de urgenta, a declarat, marti, presedintele ANRMAP, Bogdan Paul Dobrin.

 

—-

Guccifer ar fi interceptat cum o firma a lui Sebastian Ghita crede ca la Bruxelles e ca la Bucuresti si incearca, fara succes (refuz umilitor), sa se ‘lipeasca’ de cineva din Comisia Europeana, care are contracte pe bani publici de data.

 

Ar trebui investigata firma asta, ca poate altadata (Romatsa) le-a iesit figura?

In continuare, mesajele interceptate de Guccifer:

Pimul mesaj:

„As vrea sa va atrag atentia asupra unui aspect important: pe cand lucram in comisia ITRE din PE am gestionat un raport ce pana la urma a fost aprobat de Consiliu si care face referire la crearea unui sistem informatic privind interoperabilitatea administratiilor publice din toata europa “ISA Programme”, program informatic ce vine in continuarea actualului sistem IDABC. Ptr. programarea financiara 2010-2013 au fost deja alocati bani din bugetul Uniunii, bugetul total este de cca 160 MEuro!

Aspectul interesant este ca, din surse sigure am aflat ca CE va scoate la licitatie crearea acestui sistem printr-un contract cadru in vara acestui an 2010. Am incercat sa abordez unitatea care va pregati documentatia licitatiei, dar dupa cum vedeti tipul de mai jos, care este si Head of Unit, m-a trimis la cules mure.
Dan, rugamintea mea este sa ne activam inca de acum, sa intindem antenele in toate partile, sa vedem cum putem sa ne pregatim terenul ptr acest important contract. Sugestia mea este sa urcam sus daca se poate la nivel de cabinet comisar sau directori generali. Pe omul din Cc, Bent Hauschildt, il cunosc personal, a fost interlocutorul meu din partea CE pe raportul din PE (stie fff bine situatia) dar se pare ca echiveaza in raport cu mine din cauza boss-ului. Cu siguranta baietii au parghiile trase ptr ca roiesc interese mari dar haideti sa vedem daca ne putem baga.

Ne consultam si analizam varianta cea mai buna.

Mircea

PS: atasez prezentarea programului“

Al doilea mesaj:

„Dear Mr Cotoros,

My colleague passed your request for a meeting to me.

As it unclear to me why you want to meet with us, would it be possible to be a bit more specific on the issues you would like to discuss with us?

Two preliminary remarks as to ensure that we correctly understand each other:

The legal base of the ISA programme specifies that “the ISA programme shall be implemented in accordance with Community public procurement rules”. This implies that work under the ISA programme will be executed, either under one of the ICT related framework contracts that are regularly concluded by the European Commission (after open calls for tender) or under ISA specific contracts signed after having executed the appropriate procurement procedures. We will in due time, using the official channels, inform the market of our intentions – and we cannot discuss this in advance with any specific company.

• We have decided for the ISA programme to be as transparent as possible in our contacts with industry interest representatives. We have no intention to restrict our contacts with industry interest representatives but we want these contacts to be known to all. We will therefore systematically report on our meetings with such representatives, register and file these reports and we are also thinking about listing these contacts on our website. May we therefore also suggest that you sign up in the European Commission’s Register of interest representatives.

Kind regards,
Karel De Vriendt
Head of Unit
European Commission
Directorate-general for Informatics
European eGovernment Services (IDABC)
http://ec.europa.eu/idabc, http://ec.europa.eu/isa
http://ec.europa.eu/dgs/informatics“

Sursa: Riscograma.ro.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Cum a câștigat România Curată procesul în care i se cere să șteargă articole despre fostul șef SRI

  1. Resemnatul

    A fost nevoie sa-l omoram pe Ceausescu (adica sa-i „inchidem gura”, care ar fi fost, informational, prea edificatoare) pentru ca acum, dupa 3 decenii, sa ne regasim intr-un regim (organizare sociala) mult mai „putred”, care sa continue sa ne inchida, prin mult mai multe mijloace „democratice”, gurile. Ce fel de societate este aceasta in care, larghetea legislatiei este asa de permisiva incat sa le permita excrocilor sa se prevaleze de asa numitele „drepturi democratice” (in ciuda evidentelor care le demonstreaza „psihologia de profitori”) sfidand bunul simt al majoritatii oamenilor simpli ? S-a inlocuit dictatura unui naiv (care dorea sa-si dezvolte economic tara) cu o multitudine de „institutii dictatoriale elevate” care innabusa societatea si care nu edifica nimic constructiv pentru tara.

    Reply
  2. Colericul

    „Însă cel mai important este că nu am făcut nimic greșit în a publica investigații de interes public major, de exemplu despre modul în care România pierde banii europeni pentru spitale sau nu e în stare să salveze vieți din cauza unor rețele subterane de interese politico-economice.” …

    cum ar fi efectul Foisorul de Foc si firma Medist care a interpus firma RSC si a asociat-o cu Asesoft si Teamnet intru maximizarea jafului din Sanatate pe care Vladescu il practica cu parteneri de nadejde si cu servantii acestora vezi Cotoros … ?

    Reply
  3. Dragos Riscanu

    „În primii ani de existență, firma Romanian Soft Company SRL a fost acuzată public de Dragoș Rișcanu, patronul unei alte companii IT , Omnis SRL, că a furat o parte din codul sursă al programului informatic “Isis.net”, pe care l-ar fi folosit pentru dezvoltarea cu fonduri PHARE a softurilor de informatizare a spitalelor (aici și aici).

    Ca un amănunt haios, la începuturi,… ”

    Numele meu este Dragoș Rișcanu, o persoană naturală (în sens juridic), respectiv nu am competența sau autoritatea să acuz public (nici măcar privat) …
    pot cel mult să redau opinii exprimate legal (legal standard of proof) de experți, procurori, judecători… și cam atât.

    Am raportat încălcări în România, Uniunea Europeană și SUA ale legilor referitoare la fraude masive de fonduri publice UE (miliarde de EUR/USD), corupție la cel mai înalt nivel [comise de cei mai înalti demnitari (Călin Popescu Tăriceanu – Sebastian Vlădescu, etc.) în coluziune cu cele mai mari corporații transnaționale (Microsoft – Fujitsu Siemens – EADS, etc.)] și alte infracțiuni asociate criminalității organizate internațional (spălare de bani, piraterie informatică și crimă cibernetică, etc.) coordonate la cel mai înalt nivel al conducerii Comisiei UE (Manuel Durao Barroso – Jean Claude Juncker, etc.).

    În urma refuzului autorităților competente de a verifica și investiga legal, corect și obiectiv, infracțiuni evidente și exhaustiv probate, am adus la cunoștința publică concluziile experților in domeniile respective.

    CONCLUZIE – Nu am acuzat niciodată pe nimeni de nimic!
    (acesta fiind și motivul pentru care oricât s-a încercat de către „profesioniști adevărați” nu am fost încă (never say never) condamnat pentru denigrare, calomnie sau afirmații sau mărturii mincinoase (neadevărate).

    Am informat corect, echidistant și obiectiv referitor la probele legal constituite, în ceea ce pare a fi una dintre cele mai mari, profitabile și periculoase rețele de fraudă, corupție și crimă organizată internațional (prejudiciile sunt calculate în miliarde de EUR și au fost generate în urma unor operațiuni informativ – operative, proprii metodelor Securității, folosite în prezent (vezi cazul Cotoroș – Neacșu – Guccifer – Foișorul de Foc – Medist – etc…).

    CONCLUZIE – Nu este nimic HAIOS (nici măcar amuzant) referitor la cele de mai sus.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *