Gabriel Resources a anunțat, printr-un comunicat de presă, că a solicitat prelungirea licenței de exploatare pentru Roșia Montană (care expiră pe 20 iunie 2024), dar și, atenție, aprobarea altor două licențe de exploatare la Bucium (localitate de lângă Roșia Montană). Demersul companiei este unul disperat, în contextul în care, dacă rămâne fără vreo licență, Gabriel riscă să fie eliminată de pe Bursa din Toronto, chiar înainte de a da faliment. Și ar avea șanse de reușită nule dacă nu s-a baza pe totala incompetență a Guvernului, teama de dezvăluirile legate de sute de milioane de dolari ”investite” în proiectul de la Roșia Montană și o presă care, în cvasi-majoritate, continuă să facă jocurile companiei.
Care este, de fapt, mesajul principal al comunicatului lui Gabriel
Redau cea mai importantă parte, cea care conține și mesajul de amenințare cu contestarea deciziei de la Washington și/sau un alt litigiu dacă nu le sunt aprobate licențele de exploatare pentru Bucium. ”ANRM nu s-a pronunțat timp de 16 ani asupra solicitărilor de licențe pentru Bucium, deși era obligată legal să o facă. RMGC a insistat recent pe lângă ANRM să emită licențele de exploatare pentru cele 2 proiecte Bucium, în acord cu solicitările. De-a lungul procedurii de arbitraj de la ICSID, statul român și-a menținut constant poziția potrivit căreia solicitările de licențe pentru proiectele Bucium sunt în continuare în curs de aprobare la ANRM, poziție pe care s-a întemeiat și decizia arbitrală majoritară″ (sursa aici).
Din start, afirmația pe care am subliniat-o e o minciună. O uriașă minciună din lungul și incredibilul șir de minciuni publice ale companiei. Decizia litigiului de la Washington se bazează, în principal, pe lipsa licenței sociale (proiectul n-a reușit să obțină sprijinul/acceptabilitate din partea comunităților locale și la nivel național) și pe faptul că toate avizele, certificatele și alte documente esențiale obținute în mod abuziv de către RMGC, subsidiara din România a lui Gabriel, au fost anulate definitiv de instanțele de judecată autohtone. De la un capăt la altul, proiectul este inacceptabil social, economic, pentru mediu și patrimoniu cultural. Și, pe deasupra, e ilegal!
Gabriel Resources NU a solicitat, în litigiul de la Washington nici autorizarea proiectului de la Roșia Montană, nici eliberarea licențelor de exploatare pentru proiectele de la Bucium, ci despăgubiri. A fost alegerea companiei, în condițiile în care nu puteau să solicite și una, și alta. Au ales despăgubiri – să fie sănătoși, au pierdut (că n-aveau cum să câștige) și sunt buni de plată. Prelungirea licenței de exploatare pentru Roșia Montană ori eliberarea de licențe de exploatare pentru Bucium n-au nicio treabă cu litigiul.
Băi, impostorilor, neaveniților și mafioților din Guvern și de prin agenții guvernamentale, alo, doamnelor și domnilor jurnaliști fomiști, care stați cu mâna întinsă la pomana companiei ori a partidelor, citiți Dumnezeule odată întâmpinările din litigiul de la Washington, măcar cele de-s publice, înainte de a mai colporta aberații de PR corporatist.
Povestea asta cu licențele pentru Bucium sunt firul de pai al disperării lui Gabriel. Pentru oricine cu o absolut minimă alfabetizare funcțională e simplu de înțeles că solicitarea unei aprobări nu echivalează cu aprobarea. De fapt, dacă e să ne uităm pe site-ul oficial al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), NU găsim nicio licență de explorare pentru Bucium, cum pretinde că ar avea compania. Că cele pe care le-au obținut în 1999 au avut valabilitate de 5 ani, cu o posibilitate de prelungire de trei ani. După expirarea licențelor de explorare, tu, cititorule, ești la fel de îndreptățit precum RMGC ori Gabriel Resources să ceri aprobare pentru licențe de exploatare pentru respectivele perimetre. Și ai la fel de multe drepturi să obții aprobarea.
Hei, doamnelor și domnilor jurnaliști, care ați preluat comunicatul lui Gabriel Resources, era chiar atât de greu să dați un click pe site-ul ANRM?
Nota bene: resursele zăcămintelor de la Bucium sunt nesemnificative în raport cu costurile exploatării lor (perimetre mai mari decât cel de la Roșia Montană, cu resurse de câteva sute de ori mai puține!).
Desigur, vă puteți întreba, în mod legitim, de ce Gabriel a mai adus în discuție tâmpenia asta cu licențele pentru Bucium? Pentru că în momentul expirării licenței pentru Roșia Montană, în lipsa altor licențe de exploatare, compania va fi delistată de la Bursa din Toronto, unde deținerea unei licențe miniere valabile este condiție obligatorie. Dar Gabriel speră că șmecheria/cacealmaua cu licențele de la Bucium ar putea avea succes,pentru că se bazează pe vulnerabilitățile Guvernului, dar și ale presei din România. Să le luăm în ordine inversă.
1. Aservirea cvasi-majorității presei autohtone
Căutați pe Google câte instituții de presă au difuzat știri pornind de la comunicatul Mining Watch România despre sesizarea Justiției pentru procesul de anulare a licenței pentru Roșia Montană, comparativ cu numărul preluărilor copy-paste a comunicatului lui Gabriel Resources și o să sesizați cât de uriașă e discrepanța.
În ciuda faptului că după aproape trei decenii s-a dovedit, dincolo de orice echivoc, că reprezentanții companiei și susținătorii lor au mințit cu nerușinare, fără niciun scrupul, în vreme că rezistența civică a aut dreptate, PR-ul companiei continuă să primească credit, iar punctele de vedere și acțiunile societății civile sunt ignorate.
Cu o presă cvasi-majoritar aservită sau ignorantă (fie în contul zecilor de milioane de dolari încasate în perioada ”de aur” a minciunilor publicitare plătite de RMGC, fie în contul publicității plătite, astăzi, de stat și partide politice, fie din inadecvare), Gabriel se bazează, la fel ca pe vremuri, că va putea controla comunicarea publică.
2. Incompetența fără limite a Guvernului Ciolacu
Dacă nu sunt vânduți cu totul lui Gabriel Resources, atunci membrii actualului Guvern, în frunte cu Marcel Ciolacu, sunt absolut total pe dinafara subiectului. Vreme de o lună, prim-ministrul Marcel Ciolacu și ministrul de Finanțe Marcel Boloș s-au făcut de mândră panaramă națională, anticipând că România va plăti 6,7 miliarde de dolari companiei canadiene și începând să-i vâneze pe ”vinovați” (de la membri ai societății civile la politicieni) – în realitate cei cărora li se datorează faptul că Roșia Montană nu a fost distrusă, dimpotrivă, a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, și, implicit fundamentele victoriei de la Washington.
Nu la fel de vizibil a fost (cum spuneam, presa autohtonă are încă multă cianură pe tastatură) cea mai recentă mostră a incompetenței Guvernului Ciolacu. Datorită/din cauza acesteia, prin simpla menținere a dubiului că ceea ce ar fi absolut aberant și inacceptabil – prelungirea licenței miniere pentru Roșia Montană – s-ar putea întâmpla, o parte a acționariatului și directorilor Gabriel Resources au strâns 5,575 milioane de dolari. Nu pentru a plăti cheltuielile datorate României după litigiul de la Washington, ci pentru o eventuală contestare a deciziei și pentru procesele împotriva executărilor silite din țară. Mai mult, aici:
3. Vulnerabilitatea majorității guvernamentale
Oare își închipuie cineva că din acele sute de milioane de dolari pe care Gabriel pretinde că le-ar fi ”investit” în proiectul de la Roșia Montană, nu s-au dedulcit cei care au fost, decenii la rând, prin rotație, la Putere în România. Începând cu actualul consilier al prim-ministrului, Victor Ponta, îi regăsim, pe mulți dintre ei, în continuare activi în PSD și PNL.
Ăștia sunt impostorii, incompetenții și/sau mafioți cu care defilăm (decideți voi ce e mai grav). Și asta e cea mai mare parte a presei, repede purtătoare de vorbe ale companiei și complicilor ei. Motiv pentru care, tot pe tine mă bazez să dai mai departe și textul de mai sus. Mulțumesc și Sărbători fericite!
***
Alina Mungiu-Pippidi, despre cazul Roșia Montană:
Verdictul Roșia Montană: PNL și PSD să-și caute lideri noi, dacă nu vor să piardă alegerile
Citește pe România Curată:
Institutul Geologic al Romaniei, ca serviciu geologic national, a fost aproape distrus de atitudinea de corectitudine academica promovata de fosta conducere . O platim deja, intrucat informarea Guvernului si a societatii civile se face la nivel de popularizare a stiintei. Doua exemple: (1) cele doua licente ramase in portofoliul RMGC sunt de explorare, nicidecum de exploatare (adica sa faca lucrari de cercetare geologica cu foraje, calcul preliminar de rezerva etc.) Eu le-as respinge din start, desi cuprul este material strategic, fiindca nu au fost facute lucrari relevante in perimetru, deci licentele au fost blocate prin inactivitate (in scop speculativ?). (2) Sub ochii intregii societati, din lipsa de profesionalism, Slanic Prahova se pregateste sa devina nelocuibil. Cine o fi fost “inteligentul” care a umplut craterul initial cu sute de tone de pietris? Daca ar fi fost geolog, ar fi stiut ca dizlocuieste apa hiposalina, spre alte zone de dizolvare, si ca o roca cu densitate mai mare ca a sarii (recte pietrisul) va provoca fenomene de microdiapirism in termen relativ scurt (deci “ridicarea” sarii).. Societatea civila, ca si companiile miniere serioase, vor ajunge la un echilibru doar daca Institutul Geologic al Romaniei isi va relua vocatia academica, de arbitru. Si se vor evita alte dezastre, ca cel al eventualuilui arbitraj pierdut. Pana atunci insa, s-ar putea sa ne intoarcem la momentul cand locatia cladirilor era stabilita de sageata vataselului…