Înainte ca tragedia morții tinerei turiste atacată de urs să se transforme într-un nou caz ”2 Mai”, prin ieșirea la iveală a incompetenței totale a autorităților locale și naționale, care n-au luat măsurile de siguranță și n-au apelat la prevederile legale avute la dispoziție (detalii mai jos), ”vina” a fost mutată pe activiștii de mediu și pe Academia Română. Iar Ciolacu, Fechet, Tanczos Barna & Co pozează în salvatorii nației, când nu fac altceva decât să umfle conturile unora care fac bani din împușcatul animalelor (nu doar al urșilor, puneți pe listă și caprele negre ori ciocârliile de câmp – alți ””prădători de top” ai faunei autohtone, a căror populație trebuie ”ținută sub control”).
O să vă prezint câteva cifre și fapte pentru a înțelege de ce ceea ce propune Ciolacu spre adoptare, săptămâna viitoare, într-o sesiune extraordinară a Parlamentului, e o lege pentru împușcarea la întâmplare a urșilor, nu pentru protecția vieții și sănătății oamenilor împotriva atacurilor lor. Iar împușcarea la întâmplare nu reduce decât în mod întâmplător numărul incidentelor dintre oameni și urși (exceptând, desigur, situația în care extermini urșii cu totul, că la 500 de exemplare împușcate anual, în 16 ani i-am terminat pe toți).
Împușcatul la întâmplare al urșilor e ca și suspendarea la întâmplare a permiselor de conducere, pe termen nedeterminat, pentru că ai luat un paracetamol ori un nurofen pentru durere de cap sau răceală, lucru care nu reduce cu absolut nimic numărul celor care se urcă la volan sub influența unor droguri, implicit riscurile pentru sănătatea și viața celorlalți participanți la trafic. Spre deosebire, însă, de ordonanța de urgență cu permisele, în care Ciolacu și Predoiu au ieșit public extrem de șifonați, în acest caz PR-ul Guvernului, dar, mai ales, al lobby-ului vânătoresc (atât din Parlament, cât și dintr-o mare parte a presei) a funcționat.
Ce prevede Legea Tanczos Barna, pentru exterminarea urșilor
Ce propune legea inițiată de fostul ministru al Mediului, Tanczos Barna, care a trecut de Senat prin adoptare tacită și este luată acum în brațe de majoritatea PSD-PNL, pentru a fi adoptată ca ”soluție”? În esență, o cotă de prevenție, de 426 de exemplare, și una de intervenție, de 55 de exemplare.
Cota de prevenție înseamnă împușcarea la întâmplare a urșilor, pe ideea că dacă se reduce numărul lor total, se reduc și numărul interacțiunilor om-urs. Ideea că împușcarea asta se face controlat s-o creadă cine vrea. Încă n-am văzut studiul cu numărul real al urșilor, hărțile cu distribuirea lor, migrarea lor, dar Guvernul pretinde că vânătorii chiar vor alege pe baze științifice urșii împușcați?
Cota de intervenție îi vizează pe urșii care pot crea, într-adevăr, probleme. Cei semnalați frecvent în preajma localităților ori a traseelor turistice, care au atacat livezile și animalele oamenilor.
De ce a ajuns Tanczos Barna să depună, ca senator, această propunere legislativă? Pentru că ultimul ordin pe care l-a semnat ca ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a vizat împușcarea celor 481 de urși (426 cotă de prevenție, 55 cotă de intervenție). Academia Română (prin Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii), nu a avizat, însă, acest ordin, propunând reducerea la 220 de exemplare. Dar, ATENȚIE, dintre acestea, 140 ar fi fost cota de prevenție și 80 cota de intervenție.
Așadar, numărul exemplarelor potențial primejdioase propus de Academia Română era mai mare cu aproape 50% decât în ordinul lui Tanczos Barna (80 față de 55).
Enervat, Tanczos Barna a depus propunerea legislativă în calitate de senator. Practic, dacă legea va fi adoptată, Academia Română ar fi eliminată din procesul de avizare a cotei de prevenție (adică vânarea urșilor la nimerală), această atribuție revenind în exclusivitate marilor ”specialiști” din Parlament. Oamenii din institutele Academiei vor fi înlocuiți, astfel, de parlamentari.
Că legea nu vizează urșii potențial periculoși (cota de intervenție), ci cei vizați de afacerile vânătorești (cota de prevenție) scrie negru pe alb în propunerea senatorului UDMR, în care se arată că autoritatea publică centrală poate să schimbe, dacă vrea, la cerere, numărul exemplarelor potențial periculoase. Dar ministerul nu se poate atinge de cifra urșilor împușcați la liber.
Chiar dacă în alin. (1) se vorbește de o cotă de intervenție de 55 de exemplare, în alin. (3) se spune că aceasta poate fi modificată de ”autoritatea publică centrală” (adică Ministerul Mediului). Practic, se recunoaște expres că această modificare legislativă NU vizează rezolvarea problemei urșilor potențial periculoși, cota de intervenție mai exact, ci vânătoarea la liber (manipulator denumită ”cotă de prevenție”)
Mai multe victime umane, dar mai puține exemplare în cota de prevenție
Să citim propunerea legislativă până la capăt, inclusiv anexa. Și să comparăm cu studiul ”Life for Bear”. În cel din urmă avem și cifrele legate de incidentele dintre oameni și urși, soldate cu victime (răniți și decese, tabelul de mai jos). Astfel, cumulat, în județele Harghita, Covasna și Mureș, în care pagubele materiale sunt cele mai mari, între 2004 și 2011 s-au înregistrat 95 de incidente, cu 98 de răniți și 8 decese. În județele Argeș. Prahova, Brașov și Dâmbovița, în aceeași perioadă au fost identificate 93 de incidente, cu 106 răniți și 13 decese. În Anexa propunerii legislative celor trei județe din primul grup le este alocată o cotă de prevenție de 170 de urși anual, iar celor din al doilea grup 94.
Această disproporție și lipsă de corelare între numărul de victime umane și cel al urșilor care ar urma să fie împușcați în baza Legii Tanczos arată că scopul acesteia nu este protejarea vieții și sănătății oamenilor, ci mai degrabă promovarea afacerilor vânătorești.
De ce nu se modifică legea specială destinată combaterii atacurilor urșilor?
Dacă Guvernul Ciolacu și parlamentarii și-ar dori să adreseze problema care a generat trauma emoțională de acum, atunci de schimbat ceva ar fi în OUG 81/2021, privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor și bunurilor acestora. Sunt proceduri prea greoaie, ar trebui extinsă aplicarea la o anumită limită mai mare în jurul localităților, trebuie scurtate niște termene etc.? Păi modificați legea care vizează împușcarea urșilor cu potențial periculos, nu vânătoarea la liber a urșilor din creierii munților!
Florin Garbacea, fost director al Agenției pentru Protecția Mediului (APM) în momentul elaborării OUG 81/2021, a publicat pe Facebook una dintre hărțile care au fundamentat actul normativ, mai exact cea cu derogările acordate în perioada 2017-2021, pentru extragerea urșilor problemă. Se observă că zonele cu risc ridicat sunt Harghita-Covasna, respectiv Prahova-Brașov, dar cu o intensitate mai mare (roșu aprins, comparativ cu portocaliu puternic, pe hartă), în cazul celei de-a doua zone.
Cu toate acestea, harta Legii Tanczos prevede o cotă de prevenție (repet, ”prevenția” înseamnă împușcarea la liber, a nu se confunda cu cota de intervenție, care vizează urșii problemă) dublă pentru prima zonă: 127 de exemplare pentru județele Harghita (73) și Covasna (54), respectiv 61 pentru județele Brașov (45) și Prahova (16).
Ce ratează dezbaterea publică: obligațiile neîndeplinite de autoritățile locale și centrale
Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii Naționale de Mediu, merge mai departe și arată că oficialitățile din zona de risc ridicat, în special cele din Bușteni și Sinaia, pur și simplu au neglijat total măsurile de prevenție reală (tomberoane închise, garduri electrice, avertizări și informări), mai mult, nu au solicitat extragerea vreunei exemplar de urs, în baza OUG 81/2021.
”Apariția ursului pe traseul montan nu a fost accidentală. Ursul a fost semnalat si de alți turiști. În acest caz primăriile, prin primarul din Bușteni sau Sinaia pentru celelalte cazuri de apariție a urșilor la tomberoane sau în proximitatea locațiilor turistice, puteau acționa în baza OUG 81/2021, rapid”, scrie Octavian Berceanu pe Facebook. Autoritățile nu au asigurat tomberoane speciale, care să nu poată fi deschise de urși, n-au facilitat instalarea de garduri electrice, asociația cinegetică n-a solicitat extragerea vreunui exemplar, iar Garda Forestieră, la rândul ei, n-a verificat activitatea asociației cinegetice.
Lobby-ul vânătoresc domină în Parlament și în presă
Și, uite așa avem tabloul complet al motivelor pentru care Guvernul Ciolacu s-a năpustit asupra ”soluției” exterminării urșilor, reactivând Legea Tanczos (că vorbim de exterminare: în ritmul împușcării a 500 de urși/an, ”prevenție” + intervenție, în 16 ani i-am elimina pe toți).
Înainte ca detaliile legate de incompetența autorităților (locale și centrale) să iasă la iveală, transformându-se într-un nou caz ”2 Mai” în plin an electoral, Ciolacu și Fechet au transformat urșii în monștri și au aruncat anatema publică asupra activiștilor de mediu și a Academiei Române și speriind și timorând și opoziția să deschidă gura ori chiar să ajungă să aprobe masacrul (începând cu doamna președinte a USR, Elena Lasconi, care a început să vorbească despre ucisul rapid al urșilor ajunși din mijlocul localităților, în condițiile în care tragedia a avut loc în pădure).
La pachet, le-a făcut cadou celor care fac afaceri din împușcarea animalelor (nu doar a urșilor, ci și a caprelor negre ori a ciocârliilor de câmp), sute de exemplare de urs.
De fapt, totul este o mizerie totală. De o lună, Marcel Ciolacu dă ordonanțe de urgență la foc automat. Acum, pentru tâmpenia asta vrea ca legea să treacă prin Parlament, ca să abată atenția de la incompetența guvernului în gestionarea situației. ”Soluția” împușcării urșilor la întâmplare e la fel de ”eficientă” ca ridicarea permiselor de conducere la întâmplare. Nu vor fi mai puțini șoferi ”fumați” pe drumuri dacă le iei carnetul unora care au luat un paracetamol ori un nurofen, la fel cum n-or să fie mai puține atacuri ale urșilor dacă îi împuști pe cei din creierii munților.
Ce ar trebui modificat pe termen scurt. Soluția pe termen lung: protejăm habitatul urșilor
Dacă sunt probleme legislative, atunci modificările trebuie aduse la OUG 81/2021, cea care vizează intervenția la urșii periculoși ori potențial periculoși, nu Legea Vânătorii. Și poți introduce amenzi drastice pentru turiștii care hrănesc urșii pe Transfăgărășan ori în altă parte (inclusiv pe baza înregistrărilor video făcute de alți turiști), dar și amendarea UAT-urilor care nu iau măsuri de minimă siguranță și a asociațiilor cinegetice care, la rândul lor, în loc să identifice și să solicite eliminarea unor urși problemă așteaptă să se producă tragedii, pentru a cere împușcarea la liber.
Iar pe termen mediu și lung, trebuie rezolvarea conflictelor dintre urși și oameni ține de respectarea angajamentelor internaționale pe care România și le-a asumat în ceea ce privește protecția mediului. Acesta a mai spus că, până în 2030, trebuie să ajungem la o suprafață de 10% cu protecție strictă și integrală din suprafața țării, în condițiile în care acum avem undeva pe la 2-3%.
Vorbim, practic, de zonele de sălbăticie, care ar reprezenta, printre altele, și habitatul urșilor. Obiectivul de 30% de arii naturale protejate, din care o treime (10%) cu protecție strictă și integrală a fost asumat de România prin semnarea Convenției ONU pentru Biodiversitate Kunming – Montreal, precum și de către Uniunea Europeană. Aceste obiective nu vizează salvarea urșilor și/sau a altor specii ci, în primul rând, specia numită homo-sapiens.
Dar pentru asta mai e nevoie și de viziune, și de competență și voință politică în plus. Din păcate, la cum evoluează lucrurile, săptămâna viitoare va fi adoptată o lege stupidă. Se vor împușca mai mulți urși, dar vom continua să avem incidente cu răniți și morți. Iar ”vinovați” vor fi tot activiștii de mediu, Academia Română, Soroș și reptilienii…
***
Dumnezeu să o ierte pe tânăra care și-a pierdut viața și condoleanțe familiei și prietenilor acesteia.
Citește pe România Curată:
Academia Română tace, Romsilva tace (și dă vina pe ONG-uri!), facultățuile de biologie din universitățile rank-uite tac, ONG-urile tac în marea lor majoritate, ministerul agriculturii tace (e ocupat cu plata subvențiilor pe pajiștile de stuf din deltă, cu canalele de irigații care au apă doar când ajunge ministrul cu pasul prin ele), ministerul turismului roade încă la frunza Elenei Udrea.
S-au dat bani pentru puncte de informare turistică închise imediat după inaugurare, pentru terenuri de fotbal în pantă, pentru săli de sport în sate cu câte două babe, din care una paralizată la pat etc. etc., dar nu s-au găsit bani pentru monitorizarea urșilor, pentru subvenționarea unor garduri electrice, pentru formarea de ghizi locali specializați pentru însoțire în zone cu urși, pentru instalarea de panouri de avertizare, pentru încurajarea turiștilor să aibă asupra lor spray-uri, bastoane electrice. Era greu.
Am fost la poalele Făgărașului și am discutat cu pădurarii – erau supărați pe ONG-iști (guvernanți erau bine intenționați, am înțeles, dar ONG-iștii îi împiedică să guverneze bine) și parcă așteptau o întâmplare cu victime umane.
Am participat la niște discuții cu silvicultori din Caraș-Severin. La un moment dat, unul dintre ei a zis că el trebuie să taie pădurea, că altceva n-are ce să facă. “Ce vreți, să conduc grupuri de turiști prin pădure?” întreba ironic. Da, măi ghiolbane verde, să conduci grupuri de turiști, dacă mănânci o pâine, ce-i înjositor în asta?
Am văzut profesori de silvicultură (și mulți!) pentru care vânătoarea este o emblemă de noblețe a meseriei lor, învățată în facultăți, ca și alte materii, după manualele sovietice din anii 1950-1960, încă. Cei mai mulți nu au o înțelegere ecologică a pădurii – aș putea spune că fac abuz de limbaj pentru că spun “pădure”, dar gândesc “lemn”. Nu văd pădurea de lemn și bani.
Toată problema este tranșată politicianist: radicalizare făcută de vajnici pompieri piromani. Nici știință, nici bun simț, nici respect pentru oameni, nici respect pentru vietățile sălbatice.
Între timp, de la tehnician silvic până la șeful de direcție silvică au toți lăzile frigorifice pline de carne de vânat în orice zi a anului, iar urșii coboară înnebuniți de foame la pubele și atacă oameni. În timp ce Ciolacu le recalculează numărul după cum recalculează pensiile altor omnivore, cărora și lor li se restrânge baza trofică, ce locuiesc la bloc dar înțeleg lumea mai curând șobolănește decât ursește. Deocamdată.
Eu nu sunt vanator. Insa cand populatia de ursi creste prea tare si devine invaziva trebuie redusa. Cand se ajunge la atacuri pe carari atat de umblate precum Jepii Mici, atunci clar ursii trebuie sa fie impuscati. Da, natura este importanta, trebuie sa alegem limitele omului pentru a nu distruge natura (care e necesara omului), dar omul trebuie sa aiba prioritate. BTW, proliferarea ursilor nu e nici ea naturala si trebuie controlata.
Și, totuși, de ce să împuști urșii din zone sălbatice și nu cei care sunt potențial periculoși? Știți că prezența ursului care a atacat fusese deja semnalată de mai multe ori, n zilele precedente la 112? Știți că există legislația care prevede nu doar posibilitatea, ci obligația administratorului de fond cinegetic și a autorităților de a interveni, dar acest lucru nu s-a întâmplat?