Săptămâna aceasta am fost la Roșia Montană. Se restaurează clădiri – sunt șantiere tot la câteva zeci de metri în zona centrală. Bistro-ul lui Tică e în ultima fază de dinaintea deschiderii, a obținerii avizelor de funcționare. Și e greu să vorbești cu localnicii care sunt implicați în organizarea festivalurilor din ultimele două sfârșituri de săptămână ale lunii august, că sunt pe teren. La Muzeul Mineritului e coadă pentru vizite, iar copiii localnicilor și ai vizitatorilor au programe speciale. Mi-aș fi dorit să scriu mai multe despre astea (voi reveni, totuși), dacă în timpul unei plimbări prin Cârnic nu m-ar fi surprins dispariția unor intrări în fostele mine din munte.
Pentru cei care nu ați fost în zonă: Muntele Cârnic, în care se află cele mai multe și mai valoroase galerii, inclusiv cele din perioada romană, principalul atu în includerea localității pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, e ca un șvaițer. Intrările în munte, rămase de pe urma scormonitului după aur, sunt mai la tot pasul, dar cele mai multe dintre ele sunt neamenajate și se opresc după câțiva metri. Există, însă, și intrări amenajate, întărite cu bârne de lemn, care, la rândul lor, se pot opri după câțiva zeci de metri, dar și cele care te ajută să pătrunzi în labirintul absolut fascinant al galeriilor din munte (mă număr printre ”privilegiații” care am avut șansa să văd o parte din ele).
Ei bine, două dintre aceste intrări au dispărut. Pur și simplu au fost distruse. Majoritatea bârnelor de lemn au fost îndepărtate (au mai rămas câteva, probabil uitate din neatenție) și doar cineva care a trecut de mai multe ori prin zonă poate sesiza că ceva nu e în regulă. Discutând cu mai mulți localnici, distrugerea ar fi avut loc la sfârșitul lunii februarie, cu puțin timp înaintea anunțării verdictului Tribunalului de la Washington în litigiul dintre Gabriel Resources și România. Conform surselor locale, prăbușirea ar fi fost dispusă de RMGC, subsidiara autohtonă a lui Gabriel Resources.
Motivul, cel puțin pentru moment, mi-e greu să-l înțeleg. Că ideea ”punerii în siguranță” e destul de puțin plauzibilă, după mai bine de zece ani de la stoparea proiectului. Iar în condițiile în care galeriile (cu tot cu intrările în ele) fac parte dintr-un sit aflat atât pe Lista Monumentelor Istorice din România, cât și pe cea UNESCO, orice intervenție ar trebui să fie avizată și aprobată. Mai mult, cele două intrări se află sub Piatra Corbului, una din zonele pe care RMGC promitea că o va amenaja, dacă proiectul minier ar fi fost aprobat, pentru vizitare de către publicul larg! Pe un panou, parțial distrus, aflat doar câțiva metri de una dintre galerii, această promisiune a companiei încă mai poate fi citită…
Voi transmite imaginile Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului pentru a afla dacă au avizat așa ceva și, dacă s-a întâmplat asta, care a fost motivația. Voi reveni când voi primi răspunsurile.
- Cu greu poți să-ți mai dai seama că aici a fost intrarea într-o galerie
- La a doua intrare, au mai fost uitate câteva bucăți de lemn din fostele bârne de sprijin
- Cum arăta una din intrări, înainte de distrugere. Fotografie din arhivă
- Ce se mai vede acum
- Bucăți din fostele bârne de sprijin, uitate la fața locului

Lângă una din fostele intrări în galerii se mai găsește un panou, deteriorat și el, amplasat de RMGC, subsidiara din România a Gabriel Resources. Încă se mai poate citi pe el: ”La propunerea arheologilor care au lucrat la Programul Național de Cercetare ”Alburnus Maior”, RMGC dorește să valorifice sectoarele de galerii miniere relevante din zonă (Cătălina Monulești, Piatra Corbului, Păru Carpeni), astfel încât publicul larg să se poată bucura de moștenirea istorică a Roșiei Montane”
Citește pe România Curată:
Au trecut 10 zile! Ai primit raspunsul?
răspunsuri în 10 zile de la un minister din România pe un subiect sensibil? :)