Demisia directorului general al Gabriel Resources, Dragoș Tănase, a devenit publică la sfârșitul acestei săptămâni. Tănase era CEO la Gabriel Resources din 2018, dar din 2008 era deja director general al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), subsidiara din România a companiei canadiene.
Precedentul UPC
Înainte de a ajunge la RMGC, Dragoș Tănase a fost director financiar la cea mai mare companie de televiziune prin cablu (la acea dată) din România – UPC (2001-2008). În această perioadă, UPC a primit o amendă de 17,6 milioane de lei (aproximativ 5 milioane de euro la cursul din 2006) pentru abuz de poziție dominantă pe piață (a mărit prețul serviciilor către clienți fără ca acest lucru să fie justificat de creșterea costurilor operaționale). Contestată în instanță, amenda a fost menținută prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2011. De o altă amendă, de 8 milioane de lei (aproximativ 2,2 milioane de euro), pentru cartelizarea pieței de servicii prin cablu, UPC a scăpat prin prescriere.
Dragoș Tănase a plecat de la UPC România în 2008, pe fondul pierderilor masive de clienți, cu un record de 54.000 de clienți pierduți într-un singur trimestru din 2007 (chiar dacă la nivelul companiei mamă și în Europa Centrală și de Est, UPC era pe creștere). Chiar dacă a mai rezistat o vreme pe piață, UPC nu și-a mai revenit și, în cele din urmă, a fost preluată cu totul de Vodafone.
Cum a făcut praf o afacere de miliarde de dolari, când avea toate atu-urile la dispoziție
La RMGC, Dragoș Tănase s-a ”transferat” în 2008, într-un moment de relansare a proiectului de la Roșia Montană, cu un puternic sprijin de la nivel guvernamental și chiar prezidențial. Sutele de milioane de euro pompate de acționarii Gabriel Resources în acțiuni de lobby, cumpărarea presei autohtone, publicitate mincinoasă, sponsorizări de ONG-uri, de primării din Apuseni, campioane naționale la fotbal și baschet, ba chiar și reprezentativa de rugby a României, excusii cu jurnaliști și politicieni dincolo de Cercul Polar sau în Noua Zeelandă etc. au dus la obținerea unor decizii favorabile din partea autorităților publice, cele mai multe (în special certificatele de urbanism și cele de descărcare arheologică pentru Muntele Cârnic) desființate, însă, ulterior de instanțele de judecată.
Deciziile și declarațiile miniștrilor din Guvernele Boc (în special Adriean Videanu și Kelemen Hunor) și chiar a președintelui României (Traian Băsescu), la pachet cu creșterea prețului aurului, au dus acțiunile Gabriel Resources la cotații record la Bursa din Toronto, în 2011, când acestea erau evaluate la aproximativ 8,7 dolari canadieni/acțiune, reprezentând o capitalizare totală de 8,7 miliarde de dolari canadieni (6,4 miliarde de dolari americani).
Chiar dacă Guvernul Ponta a susținut, la rândul lui, proiectul minier, înființând inclusiv un minister ”al marilor proiecte”, condus de Dan Șova, fiul adoptiv al avocatei Ana Diculescu-Șova, care făcuse lobby la Bruxelles pentru Roșia Montană, și pregătind o lege specială care să faciliteze exproprieri în interes privat și încălcarea legilor a protecție a mediului și patrimoniului cultural, RMGC, condusă de Dragoș Tănase, n-a reușit să pregătească un proiect minier care să poată fi autorizat.
Publicitatea agresivă mincinoasă, dezvăluirile despre complicitățile dubioase ale politicienilor români, cumpărarea liderilor de opinie și a instituțiilor de presă, aroganța conducerii companiei, în frunte cu Dragoș Tănase, anularea în Justiție a actelor favorabile și, mai ales, mobilizarea civică uriașă în sprijinul localnicilor din Roșia Montană care se opuneau proiectului au dus la blocarea lui.
A vrut să blocheze listarea în UNESCO
În 2015, Gabriel Resources a dat România în judecată la tribunalul internațional al Băncii Mondiale de la Washington (ICSID), solicitând pagube care au pornit de la 3-4 miliarde de dolari, ajungând la 6,7 miliarde de dolari în ultimele documente depuse în litigiu.
După 2017, compania a încercat, în mod constant, blocarea includerii Roșiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, falsele argumente ale avocaților acesteia – cum că ar afecta șansele României în procesul de la Washington – fiind preluate de alți miniștri ai Finanțelor și prim-miniștri, ca Mihai Tudose, Florin Câțu, Marcel Ciolacu ori Marcel Boloș
Cum a dovedit decizia finală a tribunalului de arbitraj, totul a fost o uriașă minciună, listarea Roșiei Montane în UNESCO fiind favorabilă statului român nu doar prin potențialul de dezvoltare al zonei, ci și în litigiu, desființând pretențiile companiei, potrivit cărora localitatea n-ar fi avut valoarea să fie înscrisă nici măcar pe Lista Monumentelor Istorice din România.
Motivarea tribunalului de arbitraj (al căror scop a fost, de la înființare, de a apăra interesele marilor corporații, nu ale cetățenilor din statele în care își desfășoară activitatea) a arătat fără echivoc că nu Guvernele și instituțiile publice ale României n-au sprijinit proiectul (dimpotrivă, au făcut-o cu vârf și îndesat), ci că proiectul RMGC/ Gabriel Resources nu întrunea condițiile de legalitate pentru a putea fi autorizat. (vezi aici)
Balonul escrocheriei s-a spart când s-a dovedit că Gabriel Resources care a plătit beneficii de milioane de dolari mai în fiecare an directorilor ei (în 2010 aproximativ 10 milioane doar pentru CEO de atunci!), care a plătit zeci de milioane de dolari (anual) pentru publicitate, nu are bani pentru a geranta plata celor aproximativ 10 milioane de dolari cheltuieli de judecată (pentru avocații statului român și cele ale Tribunalului).
Firma care pus mâna pe cadastrarea României
În paralel cu litigiul lui Gabriel Resources împotriva României, directorii de la RMGC (în frunte cu Dragoș Tănase) și-au deschis, în 2015, o firmă ”de vreme rea”, Total Business Land (TBL) SRL. După trei ani, cu o cifră de afaceri mediocră, TBL a explodat în 2018, când a început să câștige contracte cu bani publici de la genții guvernamentale, primării și/sau de la companii cu capital majoritar de stat. În același an, pentru a putea dobândi capacitatea să participe la licitații de amploare, TBL s-a împrumutat ce la banca de stat CEC Bank, dar și de la… Gabriel Resources.
Informații de pe Termene.ro arată că cel mai important contractor al TBL a fost Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), de la care a obținut peste o sută de contracte, cu valori de la 300.000 până la 2,5 milioane de lei, în cadrul celei mai mari operațiuni de cadastrare din România, pornită cu fonduri europene. Descărcările de sarcină arheologică și ale servicii pentru Transgaz i-au adus un contract de 60 de milioane de lei. Pe listă sunt și CNAIR (cu mai multe contracte, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, studii de fezabilitate, descărcări de sarcină arheologică, PUZ-uri ori PUG-uri pentru diferite primării și proiecte.
Succesul în câștigarea contractelor nu i-au adus, însă, succes și firmei (asociaților care au încasate și onorarii din afacere, cu siguranță le-au adus). În 2024, TBL a intrat în insolvență, cu datorii totale de 95 de milioane de lei, din care 38 de milioane doar către CEC Bank, banca de stat care îi creditase cu generozitate în 2018.
Explicațiile sunt simple – multe din prețurile cu care au câștigat licitațiile au fost sub-evaluate (pentru a le câștiga) și/sau lucrările au fost făcute de mântuială, astfel încât TBL ori nu a fost plătită ori se confruntă acum cu zeci de procese cu sute de cetățeni și instituții publice afectați/afectate de modul în care societatea și-a făcut treaba. Printre cei care au dat în judecată TBL se numără și ANCPI, care le-a cerut chiar falimentul.
Indiferent de verdictul în litigiul deschis de ANCPI, falimentul TBL pare iminent. Datoriile acesteia au crescut cu alte 12 milioane anul trecut, totalul ajungând acum la 107 milioane de lei, potrivit Termene.ro.
Anul trecut, TBL a raportat pierderi de 12,5 milioane de lei, datoria totală trecând de 107 milioane de lei. Foto: Termene.ro
TBL a murit, trăiască TBL Proiect!
Când prăbușirea Total Business Land SRL a devenit iminentă, contractele cu bani publici au început să migreze către Total Business Land Proiect SRL (!), cu aceeași asociați, cu aceeași distribuție de părți sociale (vezi mai jos) și cu același obiect principal de activitate: 7112 – Activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea.
Sursa: Termene.ro
De la 0 (zero), cifra de afaceri a TBL Proiect, în 2022, aceasta a crescut la 1,4 milioane de lei în 2023, 4 milioane în 2024 și 7,1 milioane în 2025, an în care profitul a explodat la 2,4 milioane (tot în baza contractelor pe bani publici). Creditorii TBL, în frunte cu banca de stat CEC Bank, n-au decât să fluiere a pagubă, că povestea antreprenorului ”de succes” Dragoș Tănase merge mai departe cu TBL Proiect – firmă care, la rândul ei, a început să acumuleze datorii, 4,2 milioane de lei conform Termene.ro, la sfârșitul anului trecut. E semn că e lungă coada celor care, din motive doar de ei știute, mai creditează afacerile lui Dragoș Tănase.
Total Business Land Proiect, profit și contracte publice pe 2025. Sursa: Termene.ro
IMPORTANT: Proiectul investigațiilor de mediu Verde Curat, de pe România Curată, nu beneficiază de contracte cu statul. Nu are nici publicitate plătită de partide politice din subvenții publice și nici nu face greenwashing, ci îl demască. Investigațiile afacerilor care afectează grav pădurile, apele și aerul pe care îl respirăm sunt susținute din donațiile celor cărora le pasă de toate acestea. La fel și cheltuielile proceselor în care suntem dați în judecată pentru a ne bloca investigațiile. De aceea, sprijinul tău și al celor ca tine e esențial pentru a putea continua. Mulțumim celor care ați donat până acum, mulțumim celor care veți dona acum!
Citește, pe România Curată:
