Minciuna 1: Că modificarea ar avea ca scop: ”prevenirea atacurilor asupra populației umane și a pagubelor materiale cauzate de atacurile de urs”.
În realitate: Împușcarea la întâmplare a urșilor e (aproape) similară cu suspendarea la întâmplare a permiselor de circulație, pe motiv de teste fals pozitive de la nurofen sau paracetamol. O măsură care doar prin hazard ar putea reduce numărul celor care se urcă ”fumați” la volan, implicit a riscurilor cauzate de aceștia. La fel cum împușcarea urșilor din pădure nu reduce riscurile generate de urșii din prejma localităților.
Cu o absolut minimă documentare și lectură, ”specialiștii” din Parlament ar fi aflat că urșii care s-au obișnuit să se hrănească mai ușor din tomberoane nu se vor întoarce în pădure, chiar dacă acolo nu mai sunt alți urși.
De altfel, printr-un amendament adoptat ieri, până la urmă s-a eliminat prevederea inițială în care se arăta că numărul de exemplare de urs ucise pentru ”prevenție” va fi alocat ”în funcție de numărul atacurilor la adresa populației umane respectiv în funcție de numărul și valoarea pagubelor materiale generate de atacurile de urs brun centralizate la nivelul autorităților care răspund de vânătoare, potrivit anexei nr. 5 (…)”.
Cel puțin în textul legii se recunoaște explicit că numărul atacurilor la adresa populației umane NU contează. Asta chiar dacă, în spațiul public, se pretinde altceva.
Minciuna 2. Că stabilirea numărului de urși împușcați ”preventiv” ar fi fundamentată științific.
În realitate: Studiul legat de numărul populației de urs din România nu este finalizat! Cifrele vehiculate sunt aproximări făcute pe baza unor raportări ale unor administratori de fonduri de vânătoare. Adică persoane interesate direct, financiar, să vâneze urși la trofeu.
Mai mult, prin adoptarea acestei modificări, din stabilirea numărului de exemplare de urși împușcați ”preventiv” și alocarea lor pe județe și localități, au fost eliminați specialiștii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. Numărul și alocarea (numita Anexă 5) se va face, exclusiv, de către marii ”specialiști” din Parlament. Adică aceia care și-au finalizat studiile la timp, cu rezultate excepționale, la instituții de învățământ de top din țară și străinătate. Nu ca cercetătorii ăia, vai de mama lor, de prin institutele Academiei Române.
Că între ce se pretinde în spațiul public și ce s-a votat, în realitate, e o diferență uriașă, am mai arătat deja, pe larg. Nu reiau toate argumentele acum. Doar vă întreb și pe voi în cine aveți mai multă încredere când e vorba de expertiză științifică: în cercetători ai instituțiilor Academiei Române sau în parlamentari?
Citește pe România Curată:
