Romania Curată

Vorbitor în numele urșilor. Mărturia despre întâlnirile cu urșii în sălbăticie, care a devenit virală pe rețelele sociale

La ora la care preluăm textul postat de Bianca Apostol, o artistă originară din România, pe Facebook, despre întâlnirile ei cu ursul în pădurile din Canada, comentariul ei trecut de 4.100 de reacții și 3.400 de distribuiri. Chit că poate unii dintre voi l-ați citit deja, îl dăm și noi mai departe.

Pentru că, fără a fi de specialitate (sau poate tocmai datorită acestui lucru mărturia ei este credibilă și ușor de înțeles), Bianca Apostol depune mărturie despre cum oamenii și urșii pot trece, unii pe lângă alții, în sălbăticie, fără să încerce să se anihileze reciproc. Asta nu înseamnă că nu există riscuri ori că urșii cu potențial periculoși pentru om nu sunt eliminați. Doar că, până la ajunge la acest punct, sunt multe alte lucruri care se pot face, atât de către autorități, cât și de către cei care vor să se bucure de natură.

Și îl dăm mai departe pentru că viralitatea postării nu e generată de cele câteva preluări în mass-media (incomparabil, dar absolut incomparabil cu numărul articolelor și știrilor care militează pentru vânarea la liber ori chiar exterminarea urșilor), ci de faptul că numărul celor care înțeleg că soluția nu e împușcarea urșilor în masă și la nimereală.

Nu în ultimul rând, îl promovăm pentru că prezintă soluții legate de ce înseamnă cu adevărat prevenție împotriva incidentelor dintre oameni și urși. Și cum se face educarea și informarea pe subiectul ăsta.

Redăm mai jos textul postării. Intertitlurile și sublinierile aparțin redacției RC.

***

Rar se întâmplă să îmi dau cu părerea pe un subiect sau altul in public, în special pe social media, unde discuțiile devin rapid circ.

Subiectul pe care am îndrăznit însă să îl abordez devreme de dimineață, înainte de cafea, este ursul. Părerea mea este una umilă, a unui om căruia îi place să meargă pe munte.

Întâlnirea cu un urs grizzly

De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi, mici ‘expediții’ de până la doua săptămâni în șir câteodată, când ne organizăm cu multă vreme dinainte, cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam prin toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai relevantă experiență pe acest subiect am avut-o în Canada.

Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și BC. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile, au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul. Chiar din prima zi am dat peste un urs grizzly când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte (locurile de campare în backcountry sunt limitate în general la 2-10 corturi și trebuie rezervate chiar și cu un an înainte; accesul oamenilor este deci foarte limitat). Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. Pe parcursul timpului petrecut în backcountry în Canada, am învățat câte ceva despre urși și cum să ne comportăm în cazului unei întâlniri.

La intrările în parcuri, pe traseu, de fapt peste tot, sunt plasate panouri informative legate de urși. Acestea explică cum să reacționezi în cazul unui întâlniri, fie ea accidentală, fie în cazul unui rar atac. Atașez poze cu astfel de panouri. Sunt amplasate inclusiv avertismente de genul ‘Urs cu comportament agresiv prin zona’. Ca să fii informat, cand înaintezi, este pe propria răspundere.

Menționez ca în România deși mergem des prin munți, nu am dat niciodată față în față cu ursul. Adică am văzut urme de urs proaspete în zăpadă sau excremente proaspete, ceea ce înseamnă ca ursul era prin apropiere, însă el ne-a simit prezența mai devreme decât noi pe a lui și s-a ferit de noi. În comparație, în Canada, bear encounters sunt mult mai dese și oarecum normale. Când eu aleg să merg pe munte conștientizez ca este posibil să mă întâlnesc cu ursul, că doar acolo locuiește el.

A doua întâlnire cu ursul, pe potecă

La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe potecă, ursul din partea opusă și pentru ca nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear. Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai in cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru că dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe poteca, printre copaci.

Ni s-a explicat ca urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă; ursul are mereu prioritate pe potecă. Nu trebuie să alergi că atunci te vede ca pe o pradă și oricum el aleargă mai repede decât tine. I-am vorbit calm să audă ca suntem oameni. Nu țipat, pentru ca țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video.

În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna automat că ne urmărește și este un atac. La fel ca omul, ursul folosește câteodată și el poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte, el merge înainte și își continuă fiecare drumul lui. Omul trebuie să își schimbe cursul, nu ursul.

Grizzly-ul pe care îl întâlnisem în prima zi de hiking nici măcar o privire nu ne-a aruncat, a trecut așa cu ‘aroganță’ prin fața noastră pe când noi am fost complet marcați de prezența lui, o frică combinată cu fascinație. Ursul negru (mult mai mic ca și mărime decât un grizzly) însă, după cum se vede în video a fost un pic stresat; la fiecare pas a întors un ochii să vadă ce facem. Dupa ce am trecut teferi de urs și am dat peste alți drumeți care urcau, am încercat să îi avertizez ‘Ursu’, ursu, aveți grijă, nu mai urcați’. Ei m-au întrebat: ‘Și era agresiv?!’ Eu zic ‘Nu… (dar contează în gândul meu?!)’, iar ei mi-au dat o privire de genul ‘Ce femeie isterică’. Atitudinea canadienilor este foarte degajată față de bear encounters

Statistic, riscul să mori înțepat de albine e mai mare decât mușcat de urs

Bineînțeles, nu exclud posibilitatea unui atac. Atacurile sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător. Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas, s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere, iar el să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi îndeajuns de încet ca ursul sa aibe timp să se ferească de tine și cel mai probabil va evita să se apropie.

Atacul prădător este extrem, extrem de rar, neobișnuit si aparte. De exemplu un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat.

Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs.

Reacția autorităților mi se pare una paralelă și grăbită

Legat de cazul în care ursul a omorât o femeie pe traseul Jepii Mici. Este înfiorător. Tocmai ce coborâsem de pe munte și chiar de dimineață văzusem și noi pe poteca o oaie furată noaptea de la stâna si mâncată de urs în zona Cabanei Suru în M-ții Făgăraș.

Unde am vrut să ajung cu introducerea asta lungă este ca, reacția autorităților mi se pare una paralelă și grăbită în urma unui eveniment șoc. Nu sunt de partea ursului, sunt de partea… cum sa facem sa ne simțim mai in siguranță în drumeții și să nu avem frici iraționale de urs care sa ne oprească să ieșim din casă.

Reacția, din ce am prins eu la știri este hai să dăm legi să mai omorâm câțiva din ei, că sunt prea mulți și nu mai pot fi controlați.

Nu îmi dau cu părerea aici pentru ca nu sunt expert. Nu am suficiente informații să mă declar în legătură cu câți urși sunt / câți ar trebuie sa fie etc. Dar logic vorbind, sa zicem ca se împușcă până la jumătate din populație, problema tot rămâne, tu tot te poți întâlni cu ursul pe traseu și această întâlnire poate fi neplăcută, chiar fatală. Numărul lor este irelevant, după cum s-a văzut în Italia anul trecut (au doar zece ursi și unul din acei zece a omorât un jogger).

O acțiune rezonabilă, logica, simplă si care lipsește sau este foarte limitată în România din punctul meu de vedere sunt campaniile de informare. Eu nu am văzut la noi niciun simplu panou informativ să explice cum să te comporți sau să te pregătești în cazul întâlnirii cu ursul, ce să faci, ce să nu faci. Nu vreau să spun ca nu s-ar mai întâmpla atacuri, însă dacă ești informat te simți în control pe situație și este mai probabil să reacționezi corect. Campaniile de awareness în Canada sunt abordate chiar simpatic câteodată, am văzut mesaje de genul ‘Hike in groups. Bears like to have options.’ Sau ‘Wildlife just wants to be left alone. Don’t we all?’

Cum evită Guvernul Ciolacu un nou scandal ”2 Mai”. Și cinism maxim: lege pentru afaceri vânătorești pe seama tragediei cauzate de moartea fetei atacate de urs

Când sunt eliminați urșii

Tot când eram prin zona, s-a întâmplat ca un black bear sa fure câteva rucsacuri ce erau agățate sus pe un stâlp de oțel la un camping. Acești stâlpi sunt foarte înalți, dar isteț și îndrăzneț, ursul a făcut o escaladă, a sărit dintr-un copac și a reușit să ajungă la rucsacuri și sa fugă cu ele. A fost găsit protejându-și rucsacurile și administratorii parcului au considerat necesar ca acesta sa fie ucis, pentru ca ursul respectiv devenise un pericol prea mare pentru om. Evident, fiecare caz trebuie analizat aparte și luate masuri de la caz la caz, nu generalizat ca orice urs prezintă un pericol pentru drumeți sau localnici.

Din nefericire, mesajul care este de altfel repetat pretutindeni în zonele cu o densitate mare de urși în Canada este că ‘A fed bear is a dead bear’. Adică ursul obișnuit cu omul este un caz pierdut. Problema fiind evident omul care se oprește pe șosea să se pozeze cu ursul și eventual sa îl și hrănească (din neștiință sau pur și simplu pentru amuzament). Și în Canada pe șosele isi fac apariția ursii și se face coada de mașini de turiști sa îi pozeze. Canadienii numesc asta într-un fel haios, ‘bear jam’.

În Canada incidente cu urșii se întâmplă mult mai des decât în România, întrucât urșii lor sunt și mai voinici decât cel brun. Dar aceasta nu este o cauză de panică. Adaug că în BC de exemplu sunt între 120.000-160.000 black bears și între 14.000 – 16.000 grizzlies; BC are de 3,5 ori suprafața României.

Atașez și poze cu diversele sisteme folosite pentru a ține mâncarea departe de urs. Zona de campare (unde dormi), zona de gătit/ luat masa și zona de depozitare a mâncării sunt amplasate într-un triunghi la cel puțin 100 de m distanță de fiecare. Adică, nu dormi cu salamul sub pernă în cort.

Educație și infrastructură

De când am călătorit în Canada, noi ne simțim mult mai încrezători în sine și capabili să depășim cu bine momentul unei întâlniri cu ursul. Când urci în mașină, îți pui centura de siguranță, nu bei etc. Când un accident se petrece pe autostradă, soluția este să ardem mașinile?! La fel și când mergi in pădure, pe munte, anumite precauții trebuie luate, pe care autoritățile ar trebuie să se ocupe să le comunice. Mi se pare ca în loc de soluții de lungă durată, raționale și calculate se sare la acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți ursii, tot vor fi căpușe, vipere etc. Cu ele ce facem?!

Pe lângă educație, este nevoie si de o infrastructură corespunzătoare. Să ne întoarcem la comparația cu accidentele rutiere. Soluția nu este să ne descotorosim de mașini (deși pentru rezolvarea poluării nu ar fi rău). Soluția este o infrastructură decentă. În cazurile urșilor care vin și fură oi de la stână, investirea în garduri electrice i-ar ajuta și proteja în mod direct pe ciobani, comparativ cu reducerea riscului prin omorârea câtorva urși. Iar pentru urșii care vin la sate sau stațiuni de munte să mănânce din gunoaie, tomberoane bear proof. Ele există. Atâta timp cât nu au acces ușor la gunoi, ursii nu au de ce să se mai aproprie.

Nu vreau să spun că dacă s-ar lua acest gen de măsuri am fi 100% safe și putem să ne îmbrățișăm cu ursul. Însă măcar putem fi liniștiți că a fost făcut tot posibilul pentru a asigura siguranța omului pe munte și în același timp respectat animalul sălbatic.

În concluzie, educația (montană), turismul responsabil și îmbunătățirea infrastructurii pentru protejarea comunităților din zonele cu mulți urși, mi se par cele mai potrivite și necesare măsuri cu care ar trebuie să fie ocupate autoritățile. Nu zic să imităm sau să implementăm 100% modelul canadian, tot ce vreau să accentuez prin împărtășirea acestor experiențe este că există și alte țări care au un număr mare de urși de la care putem învăța și adapta la situația din România.

Pe același subiect:

FACTUAL: Două uriașe minciuni despre legea măcelăririi urșilor, adoptată ieri, în sesiune extraordinară. Parlamentarii au votat că sunt mai ”specialiști” decât cercetătorii Academiei Române!

”Tragedia cu ursul putea fi evitată ușor!” Pe cine acuză (și de ce) un fost șef al Gărzii Naționale de Mediu

Cum evită Guvernul Ciolacu un nou scandal ”2 Mai”. Și cinism maxim: lege pentru afaceri vânătorești pe seama tragediei cauzate de moartea fetei atacate de urs

Citește pe România Curată:

ARDE (iar) PARCUL IOR. Tot în zona pe care au pus mâna imobiliarii. Ministrul Mediului tot nu vrea să-i trimitem la pușcărie pe cei responsabili de asemenea crime de mediu!

EXCLUSIV: Distrugeri ale patrimoniului UNESCO de la Roșia Montană, într-o zonă pe care compania promitea că o va amenaja pentru vizite turistice (FOTO)

Cât mai puțini alegători, dacă se poate!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *