Invitația de a discuta, la Euronews, despre viitorul Roșiei Montane, mi-a atras atenția asupra unei informații care a trecut relativ neobservată în ultima lună, legată de un proiect legislativ de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003, inițiat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (condus de Radu Oprea, PSD). Sub umbrela Critical Raw Materials Act (CRM, Actul european privind materiile critice, adoptat anul trecut), Guvernul Ciolacu propune modificări privind materiile critice, prețioase și utile. Sublinierea îmi aparține, pentru că aurul și argintul NU sunt pe lista materiilor critice și strategice vizate de Uniunea Europeană (UE) în CRM!
Adoptarea CRM, în sine, a fost extrem de controversată, din cauza faptului că are în vedere numeroase derogări de la legislația comună, în special cea legată de protecția a mediului și a drepturilor localnicilor. De asemenea, criticii actului european au arătat că legea va fi utilizată ca pretext pentru a justifica derogări majore și în cazul altor materii prime decât cele 34 prevăzute expres în CRM. În ciuda declarațiilor făcute de europarlamentari care au votat actul, acest lucru se întâmplă în România, potrivit unui răspuns oficial, semnat chiar de ministrul Economiei, Radu Oprea (PSD), transmis parlamentarei USR Cristina Prună, pe dat de 8 aprilie 2024.
Lista materiilor critice (toate) și a celor strategice (cele cu galben), conform Critical Raw Materials Act. Aurul și argintul, așa-zise materiale ”prețioase” nu se află în listă. De asemenea, în CRM nu e definită categoria materialelor ”utile”, menționate în răspunsul semnat ministrul Guvernului Ciolacu (sursa: Consiliul Europei)
De subliniat că întrebarea parlamentarei USR viza proiecte legate de materii critice, iar răspunsul vorbește de un proiect de lege, aflat în stadiu de avizare externă, legat de ”materii critice, prețioase și utile, inclusiv a depozitelor de deșeuri care conținut asemenea materii, rămase de pe urma fostelor exploatări miniere”. Doar că, repet, CRM se referă la materii critice și strategice (din lista celor critice), iar materiile prețioase (precum aurul și argintul) și cele ”utile” (utile cui?) nu se află pe această listă. Coincidență (sau nu), proiectul de la Roșia Montană a început, în 1995, cu o licitație trucată (anunțul licitației a fost publicat, în presa centrală, ulterior semnării contractului!), privitoare la așa-zise resturi din depozite de deșeuri miniere istorice.
(nota bene: ”utilitatea” reală a aurului sunt bijuteriile și depozitarea lui, în scop speculativ global, în bănci – în acest sens e utilizat aproximativ 90% din aurul deja extras; restul de 10% e utilizat în scop industrial și poate fi obținut din recuperarea și refolosirea celui deja extras)
Fragmentul din răspunsul ministrului Economiei; Radu Oprea (PSD), adresat parlamentarei USR Cristina Prună, în care materiile ”prețioase și utile” sunt alăturate celor ”critice”, pentru a beneficia de derogările acordate de UE (întrebarea și răspunsul integral, aici)
Și pentru că, în cadrul aceluiași interviu pe care l-am dat pentru Euronews, s-a adus în discuție și ideea că procentul României din Afacerea Roșia Montană ar fi fost prea mic: și dacă exploatarea ar fi 100% făcută de statul român, distrugerile, riscurile și costurile sociale, culturale, de mediu și economice ar fi mult peste beneficii. Acest lucru este arătat expres în motivarea și concluziile Tribunalului de arbitraj al Băncii Mondiale de la Washington.
Astfel, motivarea deciziei subliniază:
1. Că instituțiile statului român au apărat interesele companiei Gabriel Resources și ale subsidiarei autohtone a acesteia (în care și statul român era partener, prin compania Minvest);
2. Proiectul nu a fost autorizat pentru că problemele sociale, culturale, de mediu și economice s-au dovedit a fi insurmontabile (calificativul aparține Tribunalului).
Pe larg, aici:
Pentru a înțelege mai exact. După mai bine de două milenii, grosul aurului de la Roșia Montană a fost exploatat. Ce a mai rămas, transformat în lingouri, ar ocupa o… cameră ceva mai mare. Doar că acest aur se află distribuit, în procente infime, în patru munți. Distrugerile și riscurile unei proiect care ar distruge cei patru munți (cu pădurile, pășunile, apele și patrimoniul cultural excepțional din zonă), cu utilizarea unei cantități uriașe de cianură depășesc cu mult beneficiile. Desigur, o companie privată, care încasează cvasi-majoritatea veniturilor din vânzarea aurului și argintului, ar putea face profit, în condițiile în care toate aceste costuri ar fi socializate (lăsate în sarcina statului și a comunităților locale).
Despre proiectul legislativ al Guvernului Ciolacu și viitorul Roșiei Montane, în interviul pentru Euronews:
Pe același subiect:
Deoarece s-a dovedit ca in Romania TRANZITIA e fara de SFARSIT in directe necunoscuta si ca DEPOLITIZAREA functiei publice este un obiectiv fundamental vital, pentru a face loc performantei politicilor publice si reformei in administratia statului in vederea gestionarii riguroase a banului public si utilizarii cat mai eficiente a resurselor bugetare, este necesar ca, la nivel Guvernamental, sa se infiinteze un colectiv de lucru format din experti, independenti denumit “BIROUL NATIONAL pentru STUDIU BUGETAR” asemanator cu cel ce activeaza, de cand a inceput criza, in Marea Britanie, care sa optimizeze PROECTELE DE DEZVOLTARE A TARII si organigramele, statele de functii, supradimensionate din toate structurile statului.
Acest colectiv de lucru trebuie sa aiba doar scopuri social-economice si sa cuprinda specialisti (auditori) din toate domeniile de functionare a statului si din sectorul privat (fara pretentii de plata) cu experienta dovedita, buna credinta, onoare, demnitate, putere de creatie si care sa manifeste multa omenie in actiunile lor.