Într-un răspuns la o solicitare de informații adresată de asociația Roșia Montană Community, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) arată că analizează prelungirea licenței miniere pentru Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), subsidiara din România a Gabriel Resources.
Guvernul Ciolacu e în cunoștință de cauză, pentru că solicitarea i-a fost adresată direct și a fost direcționată apoi către ANRM. Mai mult, o întrebare parlamentară similară a fost adresată prim-ministrului Marcel Ciolacu și ANRM și de către deputatul USR de Cluj Radu Molnar, fără a primi însă vreun răspuns, deși termenul legal a trecut de aproape o lună (27 martie 2024).
-
- Întrebarea parlamentară adresată lui Marcel Ciolacu și ANRM, de către deputatul USR de Cluj Radu Molnar, legată de licența minieră pentru Roșia Montană nu a primit răspuns, deși termenul legal era 27 martie 2024.
-
- Răspunsul ANRM adresat asociației din Roșia Montană
Pare incredibil și, totuși, e adevărat: după tot ce s-a întâmplat, Guvernul Ciolacu se mai gândește că ar putea prelungi licența minieră pentru Roșia Montană, care expiră pe 20 iunie 2024, cu încă 5 ani!
Cum ar veni, avem așa:
-
O afacere care a pornit în urmă cu aproape 30 de ani (în 1995, cu o licitație mincinoasă, cu anunțul publicat în ziar la o zi după ce se semnase contractul).
-
Un halucinant șir de ilegalități asupra cărora procurorii au închis ochii și/sau au pasat dosarele de la unii la alții (listarea la o bursă din Canada a unei companii care nu avea, în acel moment, niciun contract legat de aurul de la Roșia Montană; înființarea unei subsidiare în România în baza unei legi – a minelor – adoptată cu aproape doi ani după înființarea acesteia; transmiterea unei licențe de către Minvest, compania statului român, către RMGC, pe o suprafață mai mare decât exista în licența transmisă; zeci de avize, certificate și alte acte eliberate ilegal în favoarea companiei, care au fost anulate definitiv de instanțele de judecată din România).
-
O licență eliberată (așa cum a fost eliberată) în 1999, care a expirat în 2019, când a fost prelungită cu încă 5 ani de ANRM – Viorica Dăncilă, prim-ministrul din acel moment, spune acum că n-aș știut de prelungire, că omul lui Tudose de la ANRM a prelungit-o fără s-o anunțe; o crede cineva?
-
Un sfert de veac în care compania n-a fost în stare să propună un proiect minier legal, în conformitate cu legislația românească din mai multe domenii – a drepturilor de proprietate, mediu, patrimoniul cultural, administrație publică etc.
-
Miliardari interlopi, de la noi și din întreaga lume, unii condamnați deja penal definitiv, ca Ovidiu Tender ori Beniamin Steinmetz, care s-au perindat în acționariatul Gabriel Resources, cu conexiuni la cel mai înalt nivel al guvernelor României (și nu doar ale României).
-
O presiune sufocantă, prin litigiul deschis de Gabriel Resources la tribunalul de arbitraj al Băncii Mondiale de la Washington, pentru că nu i-am lăsat să distrugă Roșia Montană, în care ni se solicitau daune de miliarde de dolari (6,7 miliarde, la ultima strigare).
-
O nesfârșită listă de politicieni autohtoni (miniștri, prim-miniștri, un președinte de țară, șefi de servicii secrete, parlamentari, primari și președinți de consilii județene), care au făcut jocul mizerabililor din spatele afacerii (români și/sau din alte zări).
-
Un cinism istoric al șefilor companiei Gabriel Resources care, după ce au pierdut litigiul, spun că nu au de unde să plătească cele câteva milioane de dolari reprezentând cheltuieli de judecată. Asta după ce pretindeau că au ”investit” peste jumătate de miliard de dolari la Roșia Montană (asta în 2015, între timp, la Washington pretențiile lor vorbeau de aproape un miliard ”investit”). Ori după ce dădeau asigurări că au sute de milioane de dolari garanții pentru refacerea mediului.
-
Contracte de sute de milioane de lei din bani publici, încheiate cu statul român de grupul de firme TBLm înființat de directorii RMGC și Gabriel Resources, pe baza unui împrumut de la Gabriel Resources (!), după 2018. Grup de firme care tocmai a intrat în insolvență. Ce convenabil mod de a scăpa de riscul ca statul român să recupereze din datoriile lui Gabriel, executând creanțele pe care le are la TBL!
Ei bine, după toate acestea, ce răspunde agenția Guvernului Ciolacu (cu știința lui Marcel Ciolacu, căruia i-au fost adresate întrebările)? Că sunt ”în proces de analizare a documentațiilor” privind prelungirea licenței miniere! Pe bune? Oare Marcel Ciolacu chiar ne crede naivi, pe toți cei care ne-am implicat pentru Roșia Montană, și pe toți românii? Cum să mai stai la masă și să discuți cu toți mafioții și șmecherii care au profitat și și-au bătut joc de cetățenii români mai bine de jumătate de veac? Mă rog, de aproape toți cetățenii români, că unora dintre ei, politicieni sau șefi pe la RMGC și Gabriel le-au umplut conturile.
Ca să fie clar. O eventuală prelungire a licenței miniere nu înseamnă că un proiect așa aberant, distructiv de mediu și de patrimoniu cultural național și universal, ca cel de la Roșia Montană va fi realizat vreodată, indiferent cine ar fi acționarii. Dar în spatele prelungirii licenței miniere, alți șmecheri, mafioți și complicii lor din politică ar specula și ar câștiga din jocuri de bursă.
Însă nu am treaba fraierilor care s-ar lăsa păcăliți la Bursă, după tot ce s-a întâmplat. Alta e marea problemă. Prelungirea licenței miniere ar bloca, în continuare, dezvoltarea localității și a unei mari zone din Munții Apuseni pe baza valorificării statutului UNESCO.
Cât timp va fi în vigoare o licență minieră, prea-mult așteptatul Plan Urbanistic General (PUG) n-o va putea ignora. Astfel, că în perimetrul licenței – care e și zona cu cel mai important patrimoniu cultural – dezvoltarea turismului și a altor activități va fi îngreunată enorm. Nu se vor putea accesa fonduri naționale, europene și globale (cine ar finanța dezvoltări turistice într-o zonă amenințată de dinamită și cianură?). Birocratic, la fel ca până acum, ar fi greu spre imposibil să obții autorizație de construire fie și pentru un grajd, ce să vorbim de pensiuni ori hoteluri.
E absolut fenomenal, că în ciuda tuturor blocajelor existente acum, la Roșia Montană au apărut și s-au dezvoltat pensiuni, se renovează clădiri cu voluntari, se organizează evenimente. În spatele acestui fapt e energia uriașă a unor oameni care sunt în stare să țină munții în loc. Bravo și felicitări, tuturor care s-au implicat!
Dar nu asta e starea de normalitate! Mai bălmăjește primarul și alți cianuriști de prin politică că, vezi Doamne, UNESCO ar bloca Roșia Montană cu birocrația. Da, intervențiile într-o zonă monumente istoric (nu doar UNESCO) trebuie să respecți niște reguli. Tocmai pentru a putea beneficia de acel statut. Niște proceduri suplimentare inițiale se transformă în venituri pe termen mediu și lung. Pentru localnici, nu pentru politicienii și afaceriștii de te miri unde.
Atenție, însă, prelungirea licenței miniere nu vine cu respectarea unor reguli, ci cu INTERDICȚII împotriva oricăror altor dezvoltări economice alternative. După aproape 30 de ani de blocaj, de care au profitat doar mafioții, șmecherii și complicii lor, de corupție și ilegalități, de minciuni plătite cu zeci de milioane de dolari, cu așa-zisele ”mii de locuri de muncă”, Roșia Montană și oamenii ei merită să profite de o șansă reală, nu de alți ani de manipulări și piedici.
Iar domnul Marcel Ciolacu să ia aminte. N-am reușit nici într-o carte de 500 de pagini să epuizez lista politicienilor, care, în cele din urmă, au plătit pentru trădarea lor față de oamenii din Roșia Montană și față de istoria și cultura națională. Dar îl mai are lângă el pe Victor Ponta. Prim-ministrul care se visa președinte al României. Să-i spună de la ce a început ruperea USL 1, din toamna lui 2013, dar și cine sunt cei care au făcut diferența (și de ce) în noiembrie 2014, când fantasmele lui de a deveni președinte al României au fost spulberate.
UPDATE: Efectele ”analizei” Guvernului Ciolacu – Gabriel face rost de bani să conteste decizia de la Washington și măsurile de executare din România:
