Hidroelectrica a încercat să forțeze în instanță Consiliul Județean Gorj, prin ceea ce nu putea fi decât o ”eroare judiciară”, să emită o nouă autorizație de construire. Autorizația ar fi fost nu chiar pentru secarea Jiului, dar pentru continuarea mutilării parcului național, prin șarlatania instituțională cu ”punerea în siguranță”. Am mai scris despre acest proces la hotărârea primei instanțe.
Acum a avut loc recursul, la Curtea de Apel București. Acest abuz de drept s-a terminat definitiv. El începuse în 2018, când Hidroelectrica a dat în judecată Consiliul Județean Gorj, pentru că nu a emis o nouă autorizație de construire, prin emiterea căreia ar fi încălcat la modul cel mai evident Hotărârea nr. 5378/2007 a Curții de Apel București.
Societatea civilă de mediu românească nu avea cum să aibă încredere în Consiliul Județean Gorj, instituție condusă de un infractor, instituție care continuă să încalce legea chiar și acum, când caracterul ilegal al proiectului hidroenergetic din Defileul Jiului este mediatizat și la antipozi (CJ Gorj a emis un nou certificat de urbanism ilegal pentru proiectul de distrugere a Defileului Jiului, nr. 17/17.06.2020). Așa că Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu a intervenit în proces, reprezentat fiind de Societatea Civilă de Avocaţi “Revnic Cristian şi Asociaţii”. Și a câștigat nu oricum, ci fără să trebuiască să se prezinte măcar la vreo înfățișare, doar pe bază de înscrisuri, și pe fond și la recurs. Atât de evident a fost caracterul ”nefondat” al chemării în judecată emise de Hidroelectrica.
Hidroelectrica a mai încercat aceeași șarlatanie instituțională, cu ”punerea în siguranță”, și pe partea din Hunedoara a Defileului Jiului, dar acolo am reușit să punem din timp presiune pe autorități, în sensul respectării legii, așa că nu s-a ajuns la o nouă încărcare inutilă a instanțelor.
Compania cerea în procesul încheiat acum exact opusul a ceea ce prevede legea, cerea autorizație de construire pentru ”punere în siguranță”. Lucrările ilegale se demolează, nu se consolidează. Într-un parc național se pune în siguranță natura, nu proiectele de distrugere a a naturii. Plus că avem și o directivă pe această temă, transpusă prin OUG 68/2007.
Trebuie scos în evidență rolul ilicit al unei instituții profund mediatizate în ultima vreme. Un rol esențial în această șarlatanie instituțională îl are Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Gorj. Să nu ne închipuim că este doar o problemă locală, gorjană. La fel s-au manifestat și în Hunedoara.
În hotărârea de la prima instanță, Tribunalul București, scrie ce a invocat Hidroelectrica:
Caracterul de urgență al necesității acestor lucrări de punere în siguranță a fost constatat prin Hotărârea nr. 3045010/09.03.2018 a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Gorj prin care s-a aprobat inițierea demersurilor necesare de către Hidroelectrica, în regim de urgență, în vederea obținerii autorizației de construire pentru punerea în siguranță a Amenajării hidroenergetice a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești.
Nu, nu confund comitetul cu inspectoratul, dar hotărârea comitetului sigur a fost susținută, probabil chiar inițiată, de către inspectorat.
Acum, la criza sanitară prin care trecem, acest inspectorat a devenit mult mai important decât și-ar fi închipuit cineva vreodată. La fel cum s-a întâmplat și cu direcțiile de sănătate publică, percepute înainte ca niște ”colecții de sinecuri”, devenite între timp atât de importante pentru sănătatea noastră.
Așa cum unii ”părinți” inumani își mutilează copii ca să-i folosească la cerșit, așa unii politruci ”schilodesc” instituții, scăpând de/respingând angajați cu verticalitate, angajând opusul lor, sau chiar megând până la a schimba legislația specifică.
Când politrucii deprofesionalizează instituții și alte ”structuri” cu rol important în aplicare legii, ca să-și faciliteze viitoare ilegalități, sau ca să-și plaseze rude/acoliți, ar trebui să se gândească la faptul că aceste abuzuri se pot întoarce împotriva lor. Până la urmă, și ei trăiesc cu noi în aceeași țară, suntem toți în aceeași barcă.
S-a scris că SARS-CoV-2 că este un virus egalizator, lipsa unui tratament expunându-i chiar și pe cei bogați și celebri, chiar și pe liderii politici. Dar nu este vorba aici doar de SARS-CoV-2. La povestea cu autostrada Sibiu – Pitești, când Comisia Europeană a blocat finanțarea, toți s-au grăbit să înjure Comisia sau specia protejată, croitorul cenușiu (”gândacul”). Nimeni, nici măcar marii jurnaliști, nu a mers până la cauza problemei: De decenii autoritățile de mediu se chinuie să deprofesionalizeze evaluatorii de mediu, să facă din evaluarea de mediu o simplă formalitate, pentru ca orice proiecte, oricât de criminale pentru mediu, să primească ușor acord de mediu. Așa că s-a ajuns ca până și puținii din branșă care mai sunt capabili să facă o evaluare de mediu adevărată să se dea pe brazdă și să depună un studiu care zgârie retina celor obișnuiți cu studiile profesioniste din vest.
Terminați cu ”teoriile” cu Comisia Europeană care vrea să ne saboteze. Are Comisia neajunsurile ei, mai ales la lipsa fermității când vine vorba de a impune respectarea directivelor de mediu, dar la faza cu autostrada toată vina era în ograda noastră.
Ca dovadă, Comisia Europeană a deblocat între timp investiția, iar un ministru chipurile pro-european nu a ratat ocazia să-și manifeste disprețul față de legislația comunitară și față de patrimoniul nostru natural, prin exprimări jenante: ”un proiect, în 2019, care se împiedica în gândac”.
Victorie in instanta: Asociatia Declic a pierdut procesul ce privea suspendarea autorizatiei de constructie pentru barajul de pe Basca Mare :)))
Sper ca vor face apel!
Ar fi o PORCARIE sa distruga si Basca Mare! Si ASA sunt destule rauri distruse in muntii Buzaului!