Călinoiu, Jiul și Curtea Constituțională

O veste foarte bună este că Ion Călinoiu a fost reținut în 13 aprilie, iar acum este sub control judiciar.

Dar această știre trebuie pusă în context. Ion Călinoi este unul dintre cei mai toxici politruci anti-natură din România, cel care a semnat autorizația de construire ilegală pentru distrugerea Defileului Jiului, nr. 16 din 12.06.2012. Autorizația ilegală a fost anulată de Curtea de Apel București, dar de consecințele pe teren ale acesteia, infracțiunea de la art. 52, alin. (1), litera c) din OUG 57/2007, nu s-a ocupat nimeni. Nici de recuperarea zecilor de milioane de euro, bani publici, cheltuiți nu doar ilegal, ci cheltuiți pentru înfăptuirea unei infracțiuni.

Ion Călinoiu era descris în 2004, când a fost ”înscăunat” președinte al C.J. Gorj, ca fiind un om de bază al lui Nicolae Mischie.

Mischie a ajuns până la urmă să execute un an de închisoare, să vedem ce se întâmplă cu Călinoiu.

Eco-sinuciderea noastră națională este deja atât de șocantă încât nici măcar oficialii Comisie Europene nu o mai ascund sub preș, ci o constată public, cu oroare.

O treaptă marcantă în această eco-sinucidere va fi atinsă dacă legea anti-natură a lui Zamfir, care se discută miercuri la Curtea Constituțională (Dosar nr.839A/2022) ajunge în Monitorul Oficial și își atinge apoi scopurile malefice, pe teren.

Cel mai grav rezultat ar fi secarea Jiului pe 33 de kilometri, pe toată lungimea din Parcul Național Defileul Jiului. O astfel de crimă împotriva cadrului natural al României, dispariția ultimului râu mare de munte care mai curge liber, ar avea consecințe mult mai ample decât cele strict de mediu. Eu îl văd ca pe un atac asupra spiritualității noastre naționale. Știrbirea la modul esențial a cadrului natural al țării nu are cum să nu rănească și spiritualitatea noastră națională. Orice popor se dezvoltă pe baza cadrului natural, în corelație cu acesta.

Cum miza energetică a legii anti-natură (pe care o invocă politrucii corupți) este practic zero, iar impactul asupra prețurilor (de asemenea invocat de politrucii corupți), daca ar exista, nu ar putea fi reprezentat decât de o scumpire (zeci de milioane de euro mai sunt de aruncat pe două hidrocentrale mici care nu ar funcționa mai mult de jumatate din an), se spune că legea are ca unic scop să-i acopere pe cei vinovați pentru continuarea lucrărilor ilegale din Defileul Jiului, pe bani publici, ani în șir. Eu nu sunt atât de convins că au de ce să se teamă. Dacă aveam stat de drept, se lăsa cu cătușe imediat după reportajul ”România te iubesc” din 2018.

Pe Ion Călinoiu îl vedeți, în toată ”splendoarea”, de la momentul 7:40.

În România, frecvent, membrii mafiilor de mediu sunt cercetați, chiar condamnați, dar niciodată pentru infracțiunile de mediu în care sunt implicați, întotdeauna pentru altceva. Cum este cazul acum cu Călinoiu. Statul român este încă atât de primitiv încât nu conștientizează importanța fundamentală a protecției mediului. Procurorilor li se pare încă, cu consecințele tragice pe care le vedem cu toții, că partea de mediu a legii penale este doar un ”moft” al ecologiștilor. Închid ochii sistematic.

Activitatea ilicită anti-natură a lui Ion Călinoiu nu se oprește la semnarea autorizației pentru distrugerea Defileului Jiului. El a fost director, în cadrul Apelor Române (instituția care se ocupă cu încălcarea Directivei Cadru privind Apa), la SGA Gorj, din iunie 2017 până în noiembrie 2019. Nu am găsit relatări decât cu privire la ilegalități à la ”chelnerița de la Apele Române”.

Dar încă din 2014 presa scria că Ion Călinoiu este implicat în balastierele ilegale care au distrus râul Gilort. 

Așa că este greu de închipuit că el nu a încălcat legislația de ape, cât timp a fost director la SGA Gorj.

Legea care se spune că este menită să-i acopere pe Călinoiu & co. se discută în 4 mai la Curtea Constituțională. 

Sinkevičius, întrebat despre legea în cauză la vizita din aprilie de la București, a declarat că nu va avea ”nicio altă opţiune în afară sesizării Curţii de Justiţie”.

Să vedem ce decide Curtea Constituțională. Până acum, dreptul constituțional la ”un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic” a fost luat ca o glumă în România.