Irpin, râul care a protejat Kievul

Articol de Călin Dejeu și Rahela Carpa

Există impresia că Ucraina, având munți doar în extremul vest al țării (și în Crimeea ocupată) nu este ajutată deloc de natură în fața unei invazii. Dar să nu uităm râurile.

Un râu a avut un rol decisiv în apărarea Kievului. Trupele rusești care încercau să ocupe Kievul dinspre nord-vest au reușit la mijlocul lunii martie să ocupe orașul Irpin. Dar nu au mai reușit să treacă și râul care îi despărțea de periferia Kievului.

CNN menționa în 21 martie că: ”Râul Irpin este esențial pentru înaintarea rusească spre Kiev”.

Podul principal de la Irpin a fost distrus de ucrainieni, ca să blocheze înaintarea rușilor spre Kiev.

Rușii au încercat să treacă râul pe un pod de pontoane, dar ucrainienii l-au distrus și pe acesta.

Foarte mult a contat și faptul că nu este un râu ca în România, regularizat, gâtuit, ci un râu cu o luncă largă, inundabilă, în stare semi-naturală.

A început apoi contraofensiva ucrainienilor, care reușiseră să păstreze un ”cap de pod” în orașul Irpin. Despre urmele atrocităților găsite pe malul stâng al Irpinului, mai ales în Bucha, nu mai are rost să dezvoltăm. Vineri a trecut și președintele Comisiei Europene râul Irpin, în drum spre Bucha, „pentru că în Bucha umanitatea noastră a fost spulberată”.

Cât s-ar fi amplificat crimele dacă rușii ar fi reușit să treacă râul Irpin, să ocupe Kievul? Cum s-ar fi schimbat istoria Europei, cel puțin pe termen mediu?

Rolul râului Irpin trebuie mediatizat acum în România. Pentru că o tristă majoritate parlamentară a ajuns la dezrădăcinarea extremă, a votat pentru mutilarea celor mai valoroase râuri care au rămas în patrimoniul natural românesc, care fac parte chiar din identitatea noastră națională, Jiul și Mureșul. 

Integritatea unei țări nu depinde doar de coordonatele geografice ale granițelor. Așa cum un om are integritatea corporală afectată și dacă-i lipsește un organ intern, nu doar dacă-i lipsește un membru, și o țară are integritatea afectată dacă până și ultimul râu mare de munte care mai curge liber este deviat de pe albia milenară.

Cu aceast proiect de lege, ne-am rupt complet de ”prietenia” cu râul și ramul, care nu a existat doar în versurile poetului național, ci și în istoria și în mentalul nostru colectiv. Fără lunca inundabilă a Neajlovului ce-ar fi reușit Mihai Viteazul la Călugăreni?

Să fim corecți până la capăt. Nici în Ucraina, înainte de război, nu era totul roz. Valea Râului Irpin reprezintă o arie naturală protejată din Rețeau Emerald. Comunitatea din Irpin a depus în 2021 o plângere la Secretariatul Convenției de la Berna, privind proiectele imobiliare care reprezintă ”amenințări pentru flora, fauna și habitatele naturale ale acestora în situl rețelei Emerald Valea Râului Irpin”.

Iar în 9 februarie, chiar cu o jumătate de lună înainte de a începe războiul, a depus un raport privind plângerea.

Acum, desigur că războiul a oprit orice proiect imobiliar. Dar cu siguranță că nimeni din comunitatea din Irpin, care a suferit atrocități din partea ocupanților vremelnici, nu și-a închipui că în acest mod extrem de tragic vor fi oprite construcțiile care distrugeau aria naturală protejată. Să sperăm că, după război, autoritățile vor arăta mai mult respect râului Irpin. 

Pe Irpin, cel puțin deocamdată, armele au tăcut. Se aude din nou cântecul privighetorii de zăvoi (Luscinia luscinia) menționate de localnici în plângerea către Secretariatul Convenției de la Berna. Să sperăm că ea se va mai auzi și la mulți ani după ”reconstrucția Ucrainei”.

Chiar dacă mult mai puțin conștientizat, războiul împotriva naturii, care continuă și-n vreme de pace, și-n vreme de război, este mai periculos pentru specia noastră arogantă decât războaiele propriu-zise. Ar trebui să conștientizăm acest adevăr banal, în timp util. Când tot sistemul lumii vii se prăbușește, ne prăbușim și noi.