La 14 ani
dupa emiterea licentei de exploatare 47 / 1999 catre RMGC (controlata de firma
canadiana Gabriel Resources), Guvernul Romaniei cauta aprobarea in Parlament a
unui nou acord cu RMGC.
Articolul de
fata va analiza exclusivratiunile economice ale proiectului precum si daca noul acord cu RMGC imparte
echitabil veniturile generate din proiect intre detinatorul resursei natural si
operatorul proiectului.
Exploatarea resurselor – o
scurtatura macro-economica a guvernului
Romania
incepe sa isi revina, slabita, dupa criza economica inceputa in 2008 cand a
apelat la FMI si UE pentru asistenta financiara de 20 de miliarde de euro pentru
a mentine echilibrul social. In ciuda eforturilor de austeritate ce vor
continua si in 2013 si 2014, Romaniatot va inregistra un deficit bugetar, un deficit in crestere al fondului de
pensii (deficit de 3 miliarde de euro in 2013) si datorii externe mai ridicate.
Daca se
doreste mentinerea echilibrului social (de exemplu prin mentinerea valorii
pensiilor si a altor servicii publice), atunci guvernul ar trebui sa acopere
deficitul bugetar, iar pentru a face asta nu exista decat 5 posibilitati: 1)
crestere economica accelerata in urma cresterii de productivitate accelerata
(putin probabil datorita sistemului de educatie slab si a lipsei de eficienta
administrativa), 2) marirea taxelor (dar asta ar gatui activitatea economica si
investitiile), 3) cresterea datoriei publice (putin probabil, Romania are inca
nevoie de acordul cu FMI), 4) privatizari si 5) exploatarea resurselor
naturale.
Guvernul nu
are deci prea multe alternative: pentru ca nu reuseste eficienta administrativa
si nu reuseste sa accelereze nivelul de educatie si, deci, de productivitate,este obligat sa vanda active: fie prin privatizare, fie prin exploatarea
resurselor.
Romania – o economie mica
si deschisa
Romania este o economie mica si deschisa, membra UE. Dupa o
lunga perioada de izolare economica falimentara in anii ‘80, dar cu excedent
commercial, Romania a inregistrat in ultimii 23 de ani in mod constant deficite
comerciale ce au alimentat deficitul de cont curent, deficit ce a fost acoperit
de investitii si imprumuturi pe termen lung din strainatate. De asemenea, Romania a
importat know-how in sectoarele deficitare. Din acest punct de vedere, nu este
in interesul Romaniei sa refuze investitii si know-how din straintate.
Romania – lipsa a bunei
guvernari
Cazurile
Petrom, Hidroelectrica sau, mai recent, cel al Romgaz unde statul vindea gaz pe
baze ne-comerciale arata ca Romanianu este inca gata sa gestioneze singura un proiect de anvergura Rosia Montana. Ar fi bine sa
poata, dar exemplele recente arata ca nu este gata. Sa ne imaginam ca Rosia Montana ar vinde aur
unor client politici la jumatate de pret, iar acesti client politici vand mai
departe la pretul pietei. Acesta nu este un scenariu ce trebuie acceptat.
Cat de mare este zacamantul si cat
valoreaza
Zacamantul
de la Rosia Montana este de 314 tone de aur (sau 10 milioane de uncii) si 1,480
de tone de argint, productia va reprezenta 80% din aur si un pic mai putin
pentru argint.
Evolutia
pretului aurului in ultimii 15 ani (USD / uncie):
|
‘99 |
‘00 |
‘01 |
‘02 |
‘02 |
‘03 |
‘04 |
‘06 |
‘07 |
‘08 |
‘09 |
‘10 |
‘11 |
‘12 |
azi |
|
278 |
279 |
271 |
309 |
363 |
409 |
444 |
603 |
695 |
871 |
972 |
1224 |
1571 |
1664 |
1388 |
Rezerve de
aur (top 4 detinatori si alte informatii):
|
Tara / Organizatie |
Rezerve (tone) |
|
SUA |
8.133 |
|
Germania |
3.390 |
|
FMI |
2.814 |
|
Italia |
2.451 |
|
Marea Britanie |
310 |
|
Rosia Montana |
250 |
|
Grecia |
112 |
|
Romania |
104 |
|
Info: Productia mondiala de aur in 2012 |
2.700 |
Pretul este
extrem de volatil si poate fi influentat inclusiv de vanzari din rezervele
nationale, asa cum s-a intamplat cu Marea Britanie care a vandut 395 de tone de
aur intre 1999 si 2002 la un pret mediu de 275 USD / uncie. Insa pretul aurului
a crescut constant din 1999 (anul in care RMGC a obtinut licenta) si pana azi
pe fondul cresterii populatiei si economiei globale, in conditiile in care
productia de aur a ramas constanta la 2.700 de tone annual, tendinta ce va
continua cel putin pana in anul 2050.
Zacamantul
exploatabil de la Rosia Montana valoreaza azi aproximativ 11 miliarde de dolari
la pretul aurului de azi de 1.388 USD / uncie.
Dezlegarea codului
Acordul
dintre Guvern si RMGC prevede o redeventa de 6% pe venit si o participatie de
25% a statului roman. Este greu de facut o comparatie cu alte state pentru ca
fiecare proiect minier are particularitatile lui si fiecare stat are
prioritatile lui. Intrebarea care se pune este daca ceea ce obtine statul este
echitabil.
Redeventa de
6% inseamna ca la fiecare uncie de aur se plateste 6% X 1.388 = 83 USD care
merg direct la bugetul de stat. Redeventa se aplica atat la aur, cat si la
argint, dar si la alte minerale care se vor gasi acolo si vor fi exploatate.
Participatia de 25% la profit inseamna ca statul obtine 25% din profitul net al
proiectului, adica 25% din venituri minus redeventa, minus cheltuielie de
productie, inclusiv amortizarea mijloacelor fixe, minus dobanda la
imprumuturile contractate de RMGC minus impozitul pe profit de 16%. Pe intreaga
durata a proiectului RMGC prevede venituri de 9.840 milioane USD (dar la 1.200
USD / uncie), redeventele totale vor fi de 590 de milioane de dolari (adica 6%
din venituri), investitiile in mijloace fixe de 1.976 milioane USD, cheltuieli
operationale (salarii, cianura, benzina, etc) de 4.005 milioane USD, cheltuieli
de ecologizare de 146 milioane dolari, dobanzi de 349 milioane USD, impozitul
pe profit de 446 milioane USD. Deci un profit net de 2.328 milioane USD, din
care statul va lua 25% adica 585 milioane USD.
Am introdus
intr-un model economic datele prezentate de catre RMGC, Gabriel Resources,
Guvernul Romaniei precum si standard de cost din industria miniera si am reusit
sa decodific cat castiga fiecare.
Am exclus
din model urmatoarele:
– Impactul numarului
de angajati si factorul multiplicator. In definitiv este ca orice alta
investitie cu 900 de angajati, este adevarat, platiti peste medie, insa
impactul asupra unei economii cu 4 – 5 milioane de angajati este minor.
– Impactul turismului
in zona in urmatorii 20 de ani. Azi veniturile din turism sunt aproape zero,
iar guvernul nu pare sa aiba o strategie de turism pentru tara si cu atat mai
putin pentru Rosia Montana
– Impozitul pe
dividend – in definitiv este normal cei care incaseaza dividende sa plateasca
impozitul pe dividende la fel ca orice alt actionar.
Iata
principalele elemente:
– Pretul aurului
ramane fix la 1.200 USD / uncie. Cum aratam mai sus, pretul este azi 1.388 si
ma astept ca el sa creaca. Aceasta ar fi problema numarul 1.
– Costul de
exploatare pe uncie: 400 USD. Am calculat ca acest cost creste cu 3% pe an in
perioada de exploatare, desi acest amanunt nu apare nicaieri in documentele
oficiale. In acest fel, profitul pe uncie scade an de an. Aceasta ar fi
problema numarul 2.
– Am inclus un cost
de ecologizare de 146 milioane USD la sfaristul perioadei, suma mi se pare
rezonabila
– Investitia initiala
este de 1,4 miliarde USD, investitii in perioada de productie de 576 milioane
USD. Aceste sume par sa fie usor piperate, insa statul se poate uita cu atentie
la preturile de transfer.
– Proiectul este
finantat exclusiv din imprumuturi bancare cu o dobanda mendie de 6,1% – acest
nivel al dobanzii pare sa fie in parametri normali. Imprumuturile vor fi
platite integral pana la inceputul anului 2020
– Statul incepe sa
incaseze venituri din redeventa doar din 2017 si impozit pe profit si dividende
doar din 2021. Suma totala incasata de stat in perioada 2014 – 2032 este de 1,6
miliarde de dolari din redevente, impozit pe profit si din dividende.
– In toata aceasta
perioada, suma castigate de Gabriel Resources este de 1,75 miliarde USD
– La o capitalizare
bursiera de 500 de milioane USD azi, actionarii Gabriel Resources se pot astepta
la un castig mediu de 7% pe an, ceea ce nu este rau in conditiile economice
actuale.
Daca pretul
aurului de referinta este de 1.388 USD / uncie si va creste cu 5% pe an, atunci
statul va incasa 4,2 miliarde USD iar Gabriel Resources 5,6 miliarde USD sau un
castig mediu de 14% pe an.
Ca sa punem
lucrurile in perspectiva, aceasta viziune optimista cu castiguri ale statului
totale de 4,2 miliarde USD pana in 2032, aceasta suma reprezinta deficitul la
fondul de pensii doar pe 2013, deci doar pe un an de zile.
Un calcul alternativ si pretul
proastei guvernari pentru Romania
Daca este sa
privim Gabriel Resources doar ca pe un manager de proiect, probabil ca este
normal spre generos sa platesti un bonus pentru managerul de proiect pentru
cazul Rosia Montana suma de 25 milioane USD pe an, mai ales ca statul nu are
know-how-ul necesar. Tinand cont de capitalizarea bursiera de 500 de milioane
de azi, acest bonus pentru managerul de proiect pare rezonabil. Desigur, va
trebui ca Romania sa-si asume riscurile imprumutului pentru investitia initial,
dar se poate imprumuta de bani, garantand, la fel ca Gabriel Resources cu
proiectul Rosia Montana. Astfel, in cazul unui pret la aur pesimist,
participatia Gabriel Resources ar trebui sa devina 43%, iar in cazul unui pret
optimist o participatie pentru Gabriel Resources de 12%, deci o medie de 27,5%.Diferenta de la 27,5% si pana la 75% cat prevede acordul cu Guvernul este
pretul proastei guvernari.
Avem o problema extrem de grava cu mediul in Romania. Nu e suficient sa scapam de acest proiect sinistru. Trebuie sa continuam protestele pana cade, daca nu capul lui Ponta, cel putin capul Rovanei. Ea lucreaza ca si avocat al RMGC, in timp ce in Ministerul Mediului, pe care ar trebui sa-l pastoreasca, e dezastru! Trecem peste faptul ca e lupul paznic la oi, asta oricine e interesat a remarcat. Avem sub umbrela ministerului Apele Romane, cu o armata de peste 9000 de angajati, care fac doar rau raurilor, mutilandu-le fara sens prin regularizari si indiguiri, metoda primitiva de prevenire a inundatiilor, care nu se mai aplica de zeci de ani in lumea civilizata. Toate astea pentru ca niste firme sa suga lejer niste bani publici. Oamenii astia iau biruri de pe rauri si fac ce vor cu banii astia, desi ar tebui sa fie bani publici, pentru ca apele sunt domeniu public. E ca si cum politistii ar face ce vor ei cu banii din amenzi. Deci, sub umbrela aceluiasi minister (minister mama acum, ca avem si un ministru delegat) avem armata asta de oameni de la Apele Romane, mult supradimensionata, pe de-o parte, si pe de alta parte avem un deficit astronomic de personal la Garda de Mediu, la Agentiile de Protecia Mediului si la fondurile europene. Trecand peste profesionismul si bunele intentii ale acestor angajati, absolut indoielnice, dupa ce ca sunt prea putini mai sunt si aiurea organizati si remunerati. Unii taie frunza la caini, altii au de lucru de zece ori mai mult decat e omeneste posibil si, deseori, cei cu frunza la caini castiga de trei ori mai mult decat cei ce lucreaza ca negrii pe plantatie. Si revin, doamna Plumb nu misca un deget sa repare acest dezastru, dar are timp sa faca proiecte de lege pentru raderea a 4 munti de pe harta, in loc sa faca proiecte de lege pentru renaturarea carierei de la Rosia Poieni, caci avem deja o rana sinistra in inima Apusenilor. Doamna Plumb se comporta ca si orice altceva decat ministrul mediului!
Aceste calcule sunt simpliste, chiar copilàresti. Exemplu:
1. Acordul cu Gabriel nu comportà „withholding tax” adicà o sumà FIXA plàtità statului, indiferent de profitul fiscal declarat de Gabriel. Firma poate astfel transfera spre un paradis fiscal o parte importanta din profitul real.
2. Costurile furnizate de firmà minoreaza in mod flagrant costurille de remediere/reconstituire/management post-închidere ale impactului asupra mediului. Probabil ca si alte costuri sunt minorate, de exemplu costurile de procesare ale minereului (sunt probabil mai multe tipuri de minereu care se trateazà în mod diferit înainte de cianurare).
3. Cine va asuma costurile de monitoring ale iazului de decantare si al barajului de 180m de inaltime, dupà inchidere ? Statul roman ineficient si corupt ??
Sunt multe alte probleme tehnice care reies clar din PRE-fezabilitatea (nu a fost efectuat un adevarat studiu de fezabilitate ).
Eu sunt un profesionist in domeniu, puteti sa ma credeti. Firma asta nu are competente tehnice. Ea doreste sa vanda actiunile unei firma de minerit aur adevarata, tip Newmont, Barrick, ..
Pt Nae Geologul:
Ref pct 1: riscul pe care il semnalati este corect tratat in acord. Desigur, trebuie ca statul chiar sa fie comptetent si sa se prinda daca Gabriel incearca smecherii.
Ref 2 si 3: este aceeasi concluzie ca la pct 1 si ca in concluzia din articolul meu: tin de buna guvernare. In articol nu am facu niciun discount pt lipsa de buna guvernare, calculele sunt facute la rece.
Citat: „2. Costurile furnizate de firmà minoreaza in mod flagrant costurille de remediere/reconstituire/management post-închidere ale impactului asupra mediului…”
Daca ne uitam putin la declaratiile dnei. Ministru Rovana Plumb (scuze ca inca mai acord respect functiei, chiar daca nu si persoanei), gasim dupa cum urmeaza:
Primul citat:
„În prezent, garanţia de mediu impusă investitorului, „oricare ar fi acela”, a ajuns de la 76 de milioane de dolari la 146. „Aceasta va acoperi închiderea progresivă şi reabilitarea minei la cele mai înalte standarde de mediu, închiderea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor de deşeuri miniere şi monitorizarea post-închidere aşa cum prevede legislaţia. României şi a UE”
Al doilea citat din aceeasi sursa:
„statul ar trebui să investească aproximativ 300 de milioane de euro pentru a repara „bomba ecologică” de la Roşia Montană.”
Oare nu este nici o legatura intre cele doua sume vehiculate? Faptul ca exista o „bomba ecologica” a fost luat in calcul la intocmirea planului de afaceri? Unde o fi disparut subit diferenta? Garantia nu ar trebui sa acopere INTEGRAL costurile de mediu – impreuna cu cele asociate (gen monitorizare)?
Pt Keep Walking:Toate cifrele citate pentru management-ul mediului sunt scoase „din burta” !! Cand despre farfuza aia de ministru, ce sa spun…mai bine nu spun ca ar fi vulgar !
RMGC nu a facut nici un adevarat EIA („Environmental Impact Assessment”), numai vorbe goale si floricele si mai ales zero EMP („Environmental Management Plan”), numai cateva cifre date „din burta”, pentru fraierii de romani. EIA-ul si, mai ales, EMP-ul sunt niste proceduri anevoioase, bazate pe norme nationale (Australiene, Canadiene, US, …) sau internationale tip Banca Mondiala. Calculul costurilor adevarate de remediere ale mediului/reconstituire/inchidere si post-minerit sunt o treaba de specialisti care cunosc „best-practice”-ul, adica solutiile cele mai avansate la probleme adeseori complexe care apartin domeniilor tehnice (curatenia apelor, debleiaje, rambleiaje, reconstituire de peizaje, ..), dar si umane, culturale…Si acestea au costuri, bazate pe estimari si experienta. Niciodata firma asta nu a facut astfel de calcule, caci daca le-ar fi facut costurile adevarate ar fi absolut enorme cu proiectul minier actual, supra-dimensionat din ratiuni pur speculative. Un proiect mai mic, cu alti parametri si o faza de demonstratie (proiect pilot) poate, poate ar fi avut o sansa de implementare corecta insa monstrul actual in nici un caz.