-
Scandalul bonusurilor de pensionare de la Romsilva, ajungând până la 100.000 de euro, a făcut ceva vâlvă în ultimele zile, după o declarație a ministrului Mediului, Mircea Fechet.
-
Domnul ministru zice că doar acum a aflat de anomalie. Cititorii României Curate și/sau ai blogului jurnalistului Andrei Ciurcanu sunt mai bine informați.
-
Încă din vara anului trecut, am arătat că bonusurile de pensionare au atins, în perioada ianuarie 2020 – mai 2024 suma amețitoare de 288 milioane de lei (adică aproape 58 milioane de euro).
-
Dar ăsta e doar vârful icebergului. La începutul anului 2023, Andrei Ciurcanu a prezentat informații care arată că în 6 ani precedenți (2017-2022), primele acordate de Regie au ajuns la valoarea amețitoare de 800 de milioane de lei (adică 160 de milioane de euro).
-
În unii ani, aceste prime au fost de 3-4 ori, într-un an chiar de 11 ori mai mari decât profitul RNP Romsilva! Primele anuale ale unor șefi de direcții silvice trec de 10.000 de euro/persoană, iar ale unor secretare ori șoferi de 5.000 de euro!
Averea unui șef Romsilva
Se miră cineva că, în asemenea condiții, un fost director general al Romsilva (dintre cei mulți perindați interimar în ultimii ani, să fie mai ușor controlați politic), apoi ”retras” șef de direcție silvică, Teodor Țigan, a strâns o avere fabuloasă: 3 (trei) case (dintre care una de 320 metri pătrați, în Arad) și 4 apartamente în Arad, peste 17 hectare de teren agricol, 5 terenuri în intravilan, la care se adaugă bijuterii de aur evaluate la 43.000 de euro! Venituri declarate pe anul 2023 (salariu + pensie): 536.000 de lei.
Da, e acel fost director general, care a spus despre organizațiile de mediu care au dezvăluit amploarea tăierilor ilegale de păduri din România că ar fi ”anti-românești”. Cum ar veni, curat românești sunt profiturile nesimțite de pe urma pădurilor publice!
Banii pentru o pădure mai întinsă de cinci ori decât suprafața Capitalei s-au dus pe prime și bonusuri
Cu prime și bonusuri de peste 200 de milioane de euro plătite în ultimii ani, Romsilva (cu excepția unei direcții silvice) NU a mai avut bani pentru instalarea camerelor de supraveghere pe drumurile forestiere.
Anul trecut, Regia Națională a Pădurilor Romsilva a ratat achiziționarea, la preț de preemțiune, a peste 4.000 de hectare de pădure din moștenirea familiei Sturdza (vezi aici), în județul Neamț, evaluate la 22 milioane de euro. Și n-a găsit bani, să cumpere, tot la preț preferențial de preemțiune, peste 1.000 de hectare de pădure, din moștenirea familiei Banffy, din județul Mureș, evaluate la 6,3 milioane de euro. Așa că cea din urmă a ajuns, tot la preț preferențial, la Traian Larionesei, cel supranumit ”Fierăstrăul Codrilor”.
-
După 1990, Romsilva a cumpărat doar ceva mai mult de 10.000 de hectare de fond forestier (pădure). La un preț mediu de 5.000 euro/hectar, doar din primele și bonusurile de pensionare din ultimii ani, ar fi avut resurse să achiziționeze 40.000 de hectare.
-
Cum, spune chiar Romsilva, sistemul ăsta de privilegii datează încă din 1992, probabil că pădurea publică a cetățenilor români ar fi putut să fie mai mare cu peste 100.000 de hectare. Adică o suprafață de vreo 4-5 ori mai mare decât a Bucureștiului (de 22.800 hectare).
Vi se pare mic un bonus de pensionare de ”doar” 58.000 de euro?
Probabil că n-aș fi revenit cu toate aceste cifre, dacă nu m-ar fi revoltat comunicatul Romsilva, de ieri, care încearcă să inducă ideea că asemenea privilegii amețitoare (doar super-bonusurile de pensionare erau în discuție publică) ar fi legale pentru că… se acordă din 1992. Și că n-ar fi chiar așa mare prima aia de pensionare de 100.000 de euro, că în net ar fi fost de ”doar” 58.000 de euro. Iar media acestor bonusuri ar fi de ”doar” 90.000 de lei (18.000 de euro) net. Oare câți dintre cei care citiți această analiză și care cotizați la pilonul 2 de pensii de 10-15 ani ați reușit să aveți acumulări de 58.000 de euro?
Dar dincolo de cuantumul ireal al primelor și bonusurilor speciale, ce mai iritat cel mai mult din comunicatul Romsilva e precizarea de la final, îngroșată, să iasă clar în evidență, de pe site-ul propriu:
”Precizăm că Regia Națională a Pădurilor – Romsilva este o instituție care se autofinanțează, inclusiv din servicii silvice asigurate proprietarilor privați de păduri, nefiind finanțată cu sume și subvenții de la bugetul de stat.”
Precizarea asta e ca un stupit în fața milioanelor de cetățeni români. Alo, domnilor de la Romsilva, pădurea publică nu e voastră! E un tezaur național, în cel mai propriu sens al cuvintelor tezaur și național.
Cum ar fi ca BNR să dea prime și bonusuri speciale angajaților din vânzarea rezervei de aur?
Au venit nordici (persoane private, nu mă refer la firme) care au cumpărat mii și zeci de mii de hectare în România în scop de tezaurizare. La fel cum alții investesc în aur, bijuterii, case ori opere de artă, sunt persoane care investesc în păduri! Conștienți că dincolo de valoarea de mediu (imposibil și imoral de cuantificat financiar), valoarea economică a unei păduri se acumulează dincolo de crize, războaie și speculă.
În timpul în care cetățeni străini au investit în păduri în scop de tezaurizare (n-am nimic cu ei – cei care au făcut-o în acest scop au grijă de pădure), Romsilva a ”investit” în casele, vilele, apartamentele, bijuteriile, vacanțele etc. ale unor șefi de-ai ei.
Să spui/sugerezi că sunt normale asemenea prime și bonusuri, pentru că Romsilva se autofinanțează din administrarea pădurilor publice e ca și cum angajații Băncii Naționale a României (BNR) ar vinde lingourile de aur din tezaurul/rezerva națională pentru a-și da lor înșiși prime și bonusuri! Iar apoi ar emana un comunicat în care să spună că e normal, doar e autofinanțare!
”Autofinanțarea” din administrarea pădurii (redusă, în mare parte, doar la tăierea și vânzarea de lemn) e echivalentul unei ”autofinanțări” a BNR din vânzarea tezaurului de aur. Dacă vi se parte absurd ca lingourile de aur din rezerva BNR să fie vândute pentru prime și bonusuri speciale pentru angajații și șefii băncii, la fel e de absurd să tai și să vinzi pădurea pentru prime și bonusuri speciale pentru unii șefi și angajați ai Regiei.
Pădurea e mai valoroasă decât aurul
E chiar fix același lucru, ba chiar mai mult. În ciuda valorii lui, aurul nu poate fi mâncat, băut ori respirat. Dar pădurea ne asigură și aer curat, și izvoare pentru rezervele noastre de apă curată, și chiar și hrană! Mai pune frână inundațiilor și deșertificării. Și ne oferă oportunități de relaxare. Dacă avem grijă de ea, desigur.
Îmi cer scuze silvicilor și angajaților Romsilva onești. Știu că sunteți mulți și vizați de sancțiuni ori marginalizări dacă dacă insistați și vă încăpățânați să vă faceți munca cinstit. Și bănuiesc că vă doare și pe voi cum munca voastră e umbrită de comportamentele unor șefi din Regie și lideri de sindicat. Ne confruntăm în fiecare profesie cu problema asta (în jurnalism cu supra-măsură), că ceea ce fac unii să arunce o anatemă asupra tuturor.
Dar Romsilva trebuie reformată și e necesară o dezbatere deschisă și onestă cum să se facă asta. În niciun caz, însă, prin organizarea de proteste sindicale pentru primele și bonusurile ”speciale” (ca să nu spun de-a dreptul nesimțite) ale unora. Și o discuție care să pornească de la principiul că Romsilva NU este proprietarul pădurilor României, din tăierea cărora ”auto-finanțează” prime și bonusuri speciale pentru angajați, ci administratorul unei părți uriașe din tezaurul național, parte mai mare și mai importantă decât tezaurul de aur administrat de BNR.
Pe același subiect:
Reorganizarea ROMSILVA între negocierile interne și protestele din stradă
Nou pe România Curată:
