-
Craig Wilson, fost diplomat al Australiei, acum lobby-st pentru o companie minieră, australiană a ajuns, ieri (miercuri), la Roșia Montană, iar astăzi ar avea program la Ministerul Economiei, după cum chiar el a mărturisit.
-
Wilson spune că reprezintă Heritage Minerals, firmă care promite redeschiderea uneia dintre cele mai mari mine de aur din lume, al cărei apogeu a fost la sfârșitului secolului al XIX-lea – începutul secolului XX, dar închisă în 1990.
-
Australianul pretinde că Heritage Minerals ar deține o tehnologie inovatoare, care ar reduce cu aproximativ 50% consumul de cianură și că, de fapt, intenția lor e să ecologizeze iazurile de decantare și haldele de steril, prin extragerea resturilor de minereuri utile.
-
Doar că la Roșia Montană, iazurile de decantare au fost ecologizate, iar haldele de steril (rocă mărunțită, nisip, pământ – cu concentrație foarte mică de minerale utile) sunt în perimetrul sitului UNESCO.
-
Proiectul din Australia care promite ”soluția minune” ar fi trebuit deja să fi fost pornit de doi ani, însă se află tot în fază de autorizare și de obținere de finanțare.
Terenul a fost pregătit, anul trecut, de Guvernul Ciolacu, prin OUG
Anul trecut, evitând dezbaterea publică, Legea Minelor din România a fost modificată prin ordonanță de urgență, chiar a doua zi după anunțul făcut de ANRM că licența deținută de compania canadiană Gabriel Resources nu a mai fost prelungită.
Fostul ministru al Economiei, Radu Oprea, a pretins că OUG-ul n-are avea legătură cu Roșia Montană. Așa cum am arătat încă de atunci, în fapt, OUG-ul lasă deschisă posibilitatea distrugerii patrimoniului cultural din Apuseni, inclus în UNESCO, sub două pretexte combinate: transpunerea regulamentului UE privind materialele critice (printre care nu se numără aurul și argintul), respectiv cantități minore de materiale critice rămase în iazurile de decantare și haldele de steril ale fostelor exploatări miniere.
Coincidență? Tot ieri, vice-președintele ANRDM (care a preluat, anul trecut, atribuțiile ANRM, prin reorganizare) Ionuț Sorin Banciu a postat, pe Facebook, un comentariu în care laudă atacul ministrului Energiei Sebastian Burduja la adresa politicilor de mediu ale Uniunii Europene. În postare, Banciu face o trimitere expresă la faptul că ”România poate deveni un jucător-cheie” în domeniul mineralelor cirtice.
IMPORTANT!
Afacerea Roșia Montană a început acum 30 de ani, în 1995, cu o licitație trucată (anunțul organizării licitației a fost publicat în presă DUPĂ ce deja contractul era semnat), tot sub pretextul unei mai bune exploatări a resturilor de minerale din haldele de steril. Unul dintre ”părinții” proiectului, Frank Timiș, a venit tot din Australia.
În 1997, tot o companie australiană, Esmeralda Exploatation, a redeschis exploatarea aurului de lângă Baia Mare, tot sub pretextul unei tehnologii inovatoare, capabilă să extragă mai eficient aurul și alte materii utile din haldele de steril rămase de pe urma exploatărilor istorice. Trei ani mai târziu, ruperea barajului iazului de decantare al exploatării a provocat unul dintre cele mai mari dezastre de mediu din Europa (cel mai mare după Cernobîl, potrivit BBC), resimțit în special în Ungaria, pe Tisa. Mai ”eficient” a însemnat, de fapt, mai puține costuri în infrastructura de siguranță, iar mâlul cu cianuri care s-a deversat nu a fost nici pe departe atât de inofensiv cum se pretindea.
Dezastrul de la Baia Mare s-a resimțit, în special, pe Tisa, pe cursul ei din Ungaria. Pe lângă distrugerea mediului, s-au adăugat pierderile economice și cele sociale – comunități întregi rămânând, pentru mai multe decenii, fără una din principalele ei surse de venit. Sursa foto, aici
Ce a discutat lobby-stul australian cu localnici
Craig Wilson și-a programat vizita în Apuseni încă de anul trecut, când a început să caute contacte ale unor localnici din Roșia Montană, ale primarilor din zonă, dar și al primarului Clujului, Emil Boc (?!). România Curată a discutat persoanele care au fost contactate de Craig Wilson, inclusiv cu un localnic cu care s-a întâlnit fizic de două ori, la Cluj, înainte de a merge la Roșia Montană.
Australianul s-a prezentat ca un fost diplomat, în prezent director la DeltaPeral Partners, care oferă consultanță pentru Heritage Minerals Ltd, companie cu proiecte miniere, atât în țara de origine, cât și în Indonezia și Ecuador. Afacerea a fost prezentată ca fiind una de reabilitare ecologică: de ”spălare” (de fapt leșiere) a iazurilor de decantare cu o soluție de cianură combinată cu o rășină, care nu ar lăsa cianura să se scurgă. Tehnologia pretins inovativă ar fi dezvoltată împreună cu Green Gold Technology.
”Ideea pe care a prezentat-o e că iazurile sunt toxice, ei le ecologizează, dar trebuie să facă profit din asta, așadar le cianurează”, a sintetizat localnicul* cu care a discutat Craig Wilson. Acesta ar fi pretins că au un ”buget mare”, inclusiv o finanțare din partea Guvernului Australiei, dar și că speră să obțină finanțare și de la UE (în ideea că aceasta ar oferi bani pentru exploatarea materiilor critice – n.a.).
Craig Wilson s-a interesat și de asociații de mediu din țară, pe care le-ar putea contacta. ”A spus că e interesat de ele pentru a le angaja să asiste că totul e OK cu procesul tehnologic. La răspunsul meu că ,,nu știu” a venit cu o asociație din Washington, Regeneration, care și-a propus 12 proiecte în lume, culmea, exact pe spălare de iazuri. Printre actorii acesteia sunt Apple si Rio Tinto (una dintre cele mai mari companii miniere din lume – n.r.)”, ne-a mărturisit localnicul cu care a discutat lobby-stul.
Când i-a transmis că iazurile de decantare de la Roșia Montană (de la Gura Roșiei și lângă Abrud) au fost deja închise și ecologizate, a început să vorbească despre haldele de steril – adică depozite și mormane de roci, pietriș, nisip cu concentrații extrem de mici de minerale utile, rămase de pe urma exploatărilor istorice.
După aproape două milenii de extragere a aurului, asemenea depozite există peste tot în localitate, în perimetrul inclus în UNESCO, cea mai mare parte dintre ele fiind deja împădurite și ”ecologizate” în mod organic, de către natură. Ce i s-a părut interesant localnicului, e faptul că Craig Wilson i-a dat de înțeles că ar deține informații despre ”rezervele” de minereuri din zonă, informații teoretic secrete, deținute de compania Gabriel Resouces și autoritățile de reglementare din România.
În încheiere, localnicul i-a transmis să-și vadă de treabă, că atât cei din Roșia Montană, cât și zona civică din România nu vor înghiți povestea lui cu ”ecologizarea prin cianurare” a patrimoniului cultural inclus în UNESCO. Potrivit acestuia, se așteaptă însă că lobby-stul să vizeze și alte foste exploatări miniere din România, sub pretextul că preia lucrările (cheltuielile, mai exact) de închidere și ecologizare pe care statul era/este obligat să le facă, dar nu le-a făcut.
În ultima discuție (avută marți), Craig Wilson i-a mai spus că miercuri (ieri) va merge la Roșia Montană (lucru care s-a confirmat, fiind surprins în centrul localității), iar, astăzi (joi), la ”ministerul minelor”, după cum s-a exprimat (probabil Ministerul Economiei și/sau ANRDM).
*Persoana cu care a discutat România Curată, care s-a întâlnit de două ori cu Craig Wilson, a solicitat să nu-i fie făcut public numele, cerere pe care o respectăm – aspectul fiind mai puțin relevant.
Cine e, de fapt, Craig Wilson?
Potrivit profilului său de pe LinkedIn, dar și a unor prezentări de pe site-urile companiilor la care este director, Craig Wilson are un istoric foarte bogat (dacă e real). Timp de 8 ani și jumătate (în anii 90) ar fi fost diplomat la Departamentul pentru Afaceri Externe și Comerț al Australiei, cu misiuni la Canberra, Jakarta, Port Moresby, Phnom Penh. Declară că a fost consilier al unei companii miniere australiene care a dezvoltat un proiect în cupru și aur în Indonezia, că a lucrat la Banca Mondială și alte agenții financiare internaționale, că a scris două cărți (co-autor), publicate la edituri de prestigiu ori că a lucrat în Cabinetul premierului statului australian Queensland unde ar fi condus Grupul de politică economică și ar fi gestionat agenda guvernului Queensland, din Australia de Nord.
Craig Wilson a descins ieri, în centrul comunei Roșia Montană, dintr-o mașină cu număr de București (posibil închiriată), în bascheți sport, blugi și cămașă. Oarecum atipic pentru un lobby-st fost diplomat. Exceptând cazul în care s-a documentat bine și a aflat că pantofii, costumele și cămășile ”la linie” nu sunt prea agreate în zonă.
În ciuda acestei biografii extrem de bogate, amprenta lui digitală este aproape inexistentă, fiind greu de găsit informații care să confirme ceea ce și-a trecut pe profilul de LinkedIn. Pe o pagină oficială, într-un subsol, apare un Craig Wilson, care ar fi fost consul onorific al Columbiei în Queensland (alt punct din CV-ul lui). La capitolul ”mulțumiri” ale uneia dintre cele două cărți ale lui, din 2006, apare și o trimite la Peter Wilson (care est co-autor al celei de-a doua cărți) și la firma Delta Pearl Ltd. din Marea Britanie.
Este vorba de o firmă înființată în 2002, în care atât Peter Wilson, cât și un Craig Wilson din Queensland, apar ca membri fondatori. Nu este, însă, vorba de DeltaPearl Partners, din Australia, unde este acum director. Firma din Marea Britanie a intrat în insolvență și apoi a fost lichidată în 2012. Deși toate celelalte experiențe sunt trecute pe profilul de LinkedIn, cea legată de firma Delta Pearl care a falimentat în Marea Britanie nu e menționată.
Pe lângă funcția de director de la DeltaPearl Parteners, Craig Wilson mai menționează că e managing director la Bell Health Advisory și Turbo – The Business Case Company, respectiv director corporate affairs la Heritage Minerals, din 2023. Pe site-ul celei din urmă companii, Craig Wilson nu apare în echipa de conducere, dar site-ul nu pare să mai fi fost actualizat din 2022. Site-urile celorlalte companii (DeltaPearl, Bell Health, Turbo) au un lucru în comun: niciuna nu are portofoliu de clienți și/sau proiecte. Firma în numele căreia pretinde că reprezintă Heritage Minerals, DeltaPearl Partners, se prezintă, pe site-ul propriu, ca fiind de ”consultanță economică, politică, strategică și corporativă”. Adică firmă de lobby, mai pe înțelesul tuturor.
Despre Heritage Minerals. De la ”cea mai mare mină de aur” la o ”țeapă istorică”?
Site-ul companiei Heritage Minerals vorbește de un singur proiect, cel pe care intenționează să-l deschidă la Mount Morgan, unde exploatarea aurului, argintului și cuprului a durat mai bine de un secol. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când și-a atins apogeul, era considerată ca fiind cea mai mare mină de aur din lume. În 1990 mina a fost închisă, ulterior, după ce costurile de administrare ale perimetrului au rămas în sarcina statului, au fost discutate mai multe proiecte legate de redeschiderea și/sau ecologizarea zonei, niciunul nefiind fezabil economic.
În anul 2022 (când pare să fi fost realizat site-ul), redeschiderea minei de către nou-înființata Heritage Minerals era anunțată ca iminentă – în 2023 ar fi trebuit să se construiască mina, iar în 2024 să înceapă producția.
Cu toate acestea, nu am găsit nicio referință în online care să marcheze momentul redeschiderii. Pe pagina de LinkedIn a Heritage Minerals găsim, însă, postări recente din care rezultă că, de fapt, proiectul e tot în fază de dezbateri publice și a cercetărilor; mai găsim anunțuri din categoria ”în curând”, inclusiv cele legate de soluția tehnologică mult lăudată. Una dintre cauzele întârzierilor pare să fie lipsa finanțării, în ciuda promisiunilor inițiale.
Într-o scrisoare adresată de Heritage Minerals, Parlamentului australian, semnată chiar de Craig Wilson, din mai 2024, se solicită un amendament la un proiect de lege, prin care proiectul să beneficieze de finanțare printr-o schemă de asigurare financiară, fapt care confirmă că, în ciuda afirmațiilor, proiectul avea nevoie de finanțare la o dată la care, conform promisiunilor inițiale, ar fi trebuit să fie pornit.
E interesantă o postare legată de o vizită pe care ambasadorul Indoneziei în Australia a făcut-o la Mount Morgan, pentru prezentarea proiectului (care nu a fost pornit!), în condițiile în care Craig Wilson susține că Heritage Minerals ar avea un proiect în Indonezia. E o acțiune tipică de lobby.
Soluția minune: transformarea cianurii în apă cristalină de izvor
Ce scrie pe site-ul Heritage Minerals despre tehnologia pe care ar urma să o folosească: ”Bazat pe un absorbant de rășină inovator, RECYN reduce consumul de cianură cu 50%, captând cianura liberă din steril, reciclând-o înapoi în circuitul de leșiere, în timp ce recuperează complexele metalice și le pune la dispoziție pentru vânzare. În acest proces, RECYN detoxifică fluxul de steril și garantează o descărcare de apă curată 100% conformă. RECYN este eficient, economic și prietenos cu mediul. Este singura inovație de acest gen care economisește costuri care generează rezultate astăzi la scară industrială”. De asemenea, se menționează că soluția tehnologică ar fi dezvoltată împreună cu Green Gold, care ar mai avea două proiecte bazate pe această tehnologie (fără a fi menționate, însă).
Nu am reușit să identificăm (o să mai căutăm) care ar fi cele două proiecte (singurele referințe găsite fiind tot din categoria PR). Am căutat și în bazele de date deschise din domeniul științei și nu am reușit să identificăm, încă, articole care să valideze această tehnologie.
Ce sunt materiale critice și ce s-a întâmplat în România
Regulamentul Critical Raw Materials Act (CRMA) a fost adoptat, anul trecut, de Uniunea Europeană, pentru a asigura materiale considerate ca fiind critice și/sau esențiale pentru economie, în contextul adaptării la schimbările climatice și a reducerii dependenței față de China. Practic, Regulamentul instituie o serie de derogări de la legislațiile de protecție a mediului, urbanism, administrative etc. pentru a facilita deschiderea/ redeschiderea de mine în UE.
Materiile critice sunt enumerate expres în Regulament. Aurul și argintul NU se numără printre acestea.
Inițial, România a vrut să adopte Regulamentul CRMA prin lege, dar s-a răzgândit, pentru a evita dezbaterile publice din Parlament. Astfel, Regulamentul a fost adoptat prin OUG de modificare a Legii Minelor, în luna iunie a anului trecut, la scurt timp după alegerile europarlamentare și locale, în plin sezon al vacanțelor, înainte să înceapă campaniile pentru parlamentare și prezidențiale. Ca și alte OUG adoptate atunci, scopul a fost evitarea dezbaterilor publice.
În forma adoptată, cum am arătat de atunci, prevederile OUG-ului se aplică TUTUROR mineralelor (nu doar materiilor critice), inclusiv aurului și argintului. În urma punctului de vedere pe care l-am făcut public, ministrul Economiei din acel moment, Radu Oprea, a declarat public că nu e vorba de Roșia Montană.
”ANRM, care se transformă ca instituţie, are competenţă asupra licenţelor, licenţele nu sunt în responsabilitatea Ministerului Economiei, drept urmare, această lege nu modifică nimic din ce a fost decis referitor la Roşia Montană”, a spus Radu Oprea, după adoptarea OUG-ului, la doar o zi după ce ANRM a decis să nu mai prelungească licența de exploatare deținută de Gabriel Resources (prin subsidiara RMGC) la Roșia Montană.
În același timp, ministrul a mai spus că: ”știm foarte bine că acolo unde există, spre exemplu, aur, există şi alte metale rare”. O afirmație despre care am arătat, încă de atunci, că deschide larg ușa unor exploatări ale aurului (cum sunt cele de la Roșia Montană, Certej, Rovina etc.) sub pretextul că s-ar viza materii critice (chiar dacă concentrația acestora ar fi derizorie, implicit exploatarea lor falimentară economic).
Mai multe detalii, aici:
Nu vrea nimeni nimic, eventual o noua scamatorie pe bursa. Doar 0,1% din minele de aur sunt rentabile in lume. De ce sa fie RM altfel? Din cate imi amintesct in 14 tone de piatra (prelucrat nu oricum) sunt cate un gram de aur. In Africa, in minele de aur sunt, 14g in o tona de piatra.
concentrațiile depind de la un zăcământ la altul; la Roșia Montană, grosul, filoanele de aur s-au tot scos vreme de 2.000 de ani, a mai rămas doar firișoare de praf (descrise în cel mai plastic mod cu putință înțeles) răspândite în patru munți
Atunci despre ce vorbim? Nu cumva despre niste scamatori?
Destul de probabil. Afacerea Roșia Montană a fost, încă de acum trei decenii, o uriașă ficțiune. Unii au câștigat zeci de milioane de dolari, alții milioane ori sute de mii, fără să se scoată un gram de aur pentru vânzare! Că au fost unii fraieri care au finanțat asta e altă poveste. Nu le plâng de milă speculatorilor bursieri. Problema e, însă, că ficțiunea asta continuă blochează dezvoltarea alternativă a Roșiei Montane.
Da, am scapat de niste indivizi fara scrupule din Canada ca sa apara acum altii din Australia. Si-au terminat continentul lor si acum vor si in Apuseni…..
compania ”mamă” e înregistrată în Canada, că acolo au companiile miniere de genul ăsta cea mai bună protecție (adică nu e nicio lege care să-i încurce); altfel, da, indivizi fără scrupule, miliardari ori aventurieri care caută să dea lovitura de pe la noi și de prin întreaga lume
Pai s-ar putea chiar sa fie tot ce zice el acolo, are vreo importanta? Poate sa fie si Presedintele planetei Terra, la Rosia Montana tot nu trebuie facuta exploatarea!