”Această decorație pune în valoare cariera de medic specialist a domnului Oprescu, de formație chirurg, fost director al Spitalelor Universitar și Elias din București, precum și cariera politică pusă în serviciul Capitalei, în calitate de primar general, funcție pe care o ocupă din 2008″, se arată în motivarea acordării distincției de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, de către Ambasada Franței, primarului Capitalei, Sorin Oprescu. Acordarea acestui titlu, pe 12 martie 2015, a generat însă și o reacție critică a cetățenilor, peste 1.000 de bucureșteni semnând o scrisoare deschisă intitulată ”Fără Onoare”, în care se arată că: ”știm sigur, trăind în București și cunoscând activitatea domniei sale ca primar general al capitalei, că în funcția de primar nu s-a remarcat în mod pozitiv, ba dimpotrivă”. În scrisoare (vezi aici) autorii enumeră o parte a nemulțumirilor lor față de activitatea primarului. România Curată a decis să documenteze și să prezinte ce stă la baza acestor nemulțumiri, în serial. De asemenea, dacă doriți să semnalați și alte cazuri, o puteți face la secțiunea ”comentarii”. Noi le vom documenta și prezenta. (România Curată/ Foto: Florin Eșanu)
Citește și: Meritele și Onoarea Cavalerului Sorin Oprescu, în fapte și imagini (I)
***
În octombrie 2013, într-o sâmbătă dimineață, începea demolarea a două clădiri cu o vechime de circa 100 de ani de pe str. Christian Tell nr. 16, 16A, 18, în apropiere de Piața Amzei din Capitală. Până la sfârșitul weekend-ului, din cea mai valoroasă clădire a rămas doar un perete și rândul de camere din spatele acestuia, restul fiind pus la pământ.
Autorizația de demolare pentru cele două clădiri a fost emisă de Primăria Capitalei pe 2 octombrie 2013 și poartă semnătură primarului Sorin Oprescu și a arhitectului șef al Capitalei – Gheorghe Pătraşcu. Beneficiarul autorizației de demolare este firma Romtal Invest, iar firma de arhitectură care a făcut proiectul de demolare este Imoplan. Potrivit unui studiu istoric făcut de Ordinul Arhitecților București, clădirile aveau o valoare excepțională și ar fi trebuit să capete statutul de monument istoric, însă Ministerul Culturii nu a luat o decizie până la demolarea clădirilor. Asociația Salvați Bucureștiul a cerut în instanță reconstruirea clădirilor.
Pe terenul celor două case trebuia să apară un bloc de 5 etaje, potrivit unui Plan Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului București prin Hotărârea 119/2009. Avizul de urbanism pentru această documentație de urbanism a fost semnat de fostul arhitect șef al Capitalei – Adrian Bold. Prin hotărârea din 2009, indicatorii urbanistici au fost majorați astfel: înălțimea maximă de la 16 m la 22,5, Procentul de Ocupare al Terenului de la 65 la 67 la sută, iar Coeficientul de Utilizare al Terenului de la 2,5 la 3,9. Elaboratorul PUZ-ului este arhitectul Mihnea Vasile Marcu.
După cum se poate vedea la faţa locului, clădirea nu a mai fost construită, pe teren rămânând doar ruina uneia dintre case. Referitor la autorizația de demolare semnată de primarul Sorin Oprescu, reprezentanții Asociației Salvați Bucureștiul au declarat la vremea respectivă că aceasta este emisă cu nerespectarea legii întrucât are un aviz de la Direcția de Cultură București și ar fi fost nevoie de unul de la Ministerul Culturii.
„Urmare a faptului că imobilele se găsesc într-o zonă construită protejată și în zona de protecție a două monumente istorice clasa A, pentru demolarea lor este nevoie de autorizație de desființare emisă de primarul general, care la rândul ei are nevoie de aviz de desființare emis de Ministerul Culturii. Avizul Direcției pentru Cultură este ilegal, întrucât nu Direcția, ci Ministerul Culturii este competent să emită avizul pentru desființare (și construire) în zonele de protecție ale unor monumente clasa A. În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel București în două decizii irevocabile (cazurile Kiseleff 39 și Kiseleff 45)”, explica Asociația Salvați Bucureștiul la vremea respectivă.
De asemenea, Asociația Salvați Bucureștiul reclama faptul că primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, a dat aviz favorabil pentru demolare. „Primarul Sectorului 1 a emis avizul de desființare în 23 august 2013, deși în 21 noiembrie 2012 emisese aviz negativ, în care scria „întrucât propunerea de desființare a construcției […] contravine caracterului arhitectural al zonei și duce la pierderea unei clădiri cu valoare istorică, ambientală și estetică deosebită, prezentul aviz nu este valabil pentru emiterea autorizației de desființare. Proprietarul a acționat în instanță pe primarul Sectorului 1 prin dosarul 2430/3/2013 și a pierdut procesul în data de 27 martie 2013. Cu procesul câștigat, primarul Sectorului 1 însă își schimbă decizia și emite în 23 august 2013 aviz pozitiv pentru demolare”, susțineau la vremea respectivă reprezentanții asociației.
ONG-ul susține că situația ar fi putut fi evitată dacă Ministerul Culturii ar fi clasat imobilele ca monumente istorice, în baza studiului întocmit de Ordinul Arhitecților din România. Dezvoltatorul proiectului imobiliar a afirmat însă că a făcut un studiu istoric care arată că imobilele nu aveau valoare de monument.
În prezent, Asociația Salvați Bucureștiul are două procese pe rol, unul pentru anularea autorizației de demolare și reconstruirea clădirilor demolate și unul pentru anularea avizului Direcției de Cultură București, care a stat la baza autorizației de demolare.
Chiar dacă imobilele demolate nu aveau statutul de monument, ele fac parte din zona construită protejată Amzei, al cărui regulament prevede – zona rezidențial tradițional tipic – unicat la nivel internațional, cu un fond construit de valoare arhitecturală și ar fi trebuit protejate.
Casa de pe strada Christian Tell nr 16-16A, denumită și vila dr. Patzelt a fost construită în începând cu anul 1890 după planurile arhitectului Oscar Beniș, potrivit informațiilor de pe blogul arhitectei Silvia Colfescu. „Construită după 1890, în stil academist de sorginte neoclasică, vila era situată într-o gradină de proporții destul de generoase. Îmbinarea fericită a volumelor, modul plin de armonie în care au fost concepute arhitectura și decorul clădirii fac din ea un frumos exemplu de locuire urbană civilizată. Pentru orice bucureștean, casa aceasta este un document prețios al identității locuitorului Capitalei, ce ne vorbește despre concetățenii care ne-au precedat ca despre niște oameni demni și iubitori de frumos. Adică exact contrariul a ceea ce se spune astăzi despre bucureșteni”, spune aceasta.
Istoricul Andrei Pippidi scrie, într-unul dintre articolele sale, că în această casă ar fi locuit chiar Dimitrie Ghika (1867-1954), un personaj de prim rang în diplomația românească, împreună cu frații săi, monseniorul Vladimir Ghika și Alexandru Pictorul.
***
da… dar a rezolvat ieşirea fără „cedează trecerea” de la şcoala franceză!
Toata lupta asta de oprire a demolarilor este o munca de Sisif, opresti o autorizatie, se da alta. Pana la urma pierzi. Ar trebui cumva indreptate plangerile direct impotriva primarilor, in nume personal… poate atunci o sa inceapa sa transpire.
Ca medic, Oprescu a fost un mediocru absolut, dar a parvenit ierarhic si profesional doar datorita partidului si lui ta-su(pe vremea cand ala traia). Va poate confirma orice chirurg din Sp. Universitar.
Ca primar este o catastrofa .
De ce l-a decorat Franta ? Simplu. Din aceleasi motive pentru care principalele tari occidentale au decorat sau au sprijinit diversi ticalosi din lumea a treia, adica din cinism si imbecilitate.
Fara a face referiri la calitatile Primarului General al Capitalei,subliniez necesitatea protejarii tezaurului arhitectonic si arhiologic,printr-o politica de stat,din respect pentru istoria pe care avem datoria s-o transmitem generatiilor urmatoare!
Fără a nega calitațile de medic a lui Oprescu, sistemul politic l-a creat ca personalitate publică si același sistem l-a anahilat, ceea ce nu se întâpla dacă in iureșul activității nu ar fi căzut în capcana care ia fost pusă.Este regretabil că o personalitate,puternică,potentă și pregătită,a fost scoasă din peisajul politic,grație mașinăriei oculte a sistemului…