Primul articol dedicat subiectului Distrusul Intern Brut (DIB) a avut doar menirea de a introduce acest concept si de a schita in mare modul lui de definire. La modul simplist DIB este definit ca suma a valorilor nete distruse dintr-o economie in decursul unei perioade de timp. Practic din aceasta definitie scurta DIB este opusul PIB- ambele cuantificand fluxuri economice- iar din interactiunea lor putem urmari variatia stocului de bogatie interna.
In spatele acestei definitii simpliste stau insa mai multe consideratii teoretice.
La fel cum la valoarea PIB se ajunge pornind de la valori ale activitatii economice, la DIB se ajunge pornind de la conceptualizari si evaluari/masurari ale distrugerilor din economie. Modul de calcul al DIB nu este similar cu cel al PIB, pentru simplul fapt ca productia/crearea de bogatie nu este echivalenta ca proces cu distrugerea/reducerea bogatiei.
In primul rand de ce credem ca exista DIB? Pentru ca stocul de bogatie interna nu cunoaste doar perioade de crestere. Bogatia poate fi creata dar poate fi si distrusa; aceasta este evident atunci cand au loc evenimente majore- cutremure, razboaie, inundatii, revolutii samd- iar simplul studiu al PIB in aceste perioade turbulente este irelevant pentru a surprinde reducerea stocului de bogatie.
Este irelevant ca PIB cunoaste o scadere intr-o asemenea perioada: o scadere de 10% a PIB intr-un an e considerata un eveniment catastrofal, insa chiar si in asemenea situatii inca se mai produce/adauga valoare la 90% din valoarea anului precedent. Valoarea totala a PIB este intotdeauna pozitiva si daca nu ar exista distrugere (DIB) stocul de bogatie ar creste permanent- e drept cu valori mai mari sau mai mici- ceea ce este evident neadevarat.
Distrugerea bogatiei are loc nu doar in perioade de evenimente majore, ci si in perioade de activitate economica “normala”. Sa luam cazul Romaniei- PIB cumulat 1990-2011 este de aproape 1250 miliarde EUR (adica 1.25 trilioane EUR). Se gandeste cineva ca stocul de bogatie al Romaniei a crescut in ultimii 20 de ani cu 1.25 trilioane EUR? Nu, pentru ca o mare parte din aceasta bogatie a fost distrusa intre timp.
Productia poate fi studiata independent si intr-un sistem deschis, cel putin in stadiul actual in care nu cunoastem valoarea totala a resurselor posibile si disponibile si practic oricand putem gasi noi resurse si produce valoare noua. Distrugerea insa nu poate fi studiata decat legata de un sistem al unui stoc de bogatie preexistent si al valorilor déjà create/produse. Nu poti distruge ceva ce nu exista in momentul studiat sau intr-un interval de timp studiat decat in situatii foarte speciale (dupa cum vom vedea mai jos). Din aceste limitari rezulta particularitati importante ale studiului DIB comparat cu PIB.
In momentul in care studiem stocul de bogatie si interactiunea fluxurilor economice productive si distructive devine foarte important conceptul de echilibru. Studiul PIB surprinde o crestere liniara sau mai bine zis ciclica dar pe un trend ascendent fara a necesita conceptul de echilibru- insa introducerea conceptului de DIB necesita studiul aprofundat al punctelor de echilibru din sistemul economic- cu toata teoria aferenta specifica studiului sistemelor si teoriei jocurilor. Sistemul economic in care avem in vedere interactiunea PIB/DIB este un sistem care tinde catre puncte succesive de echilibru, nu catre o crestere liniara.
Echilibrul presupune interactiunea unor forte contrare in cadrul sistemului. Intr-un sistem economic in care studiem doar productia si valoarea adaugata (PIB) fara a urmari si distrugerile din sistem (DIB) – studiul punctelor de echilibru este facultativ si are o valoare minimala. Atunci insa cand studiem DIB si interactiunea lui cu PIB conceptul de echilibru devine fundamental. Orice sistem economic, prin crestere sau scadere, prin interactiunea intre productie si distrugere, trece prin diferite puncte de echilibru incepand cu echilibrul initial in care sistemul este inexistent (starea zero).
Vorbind despre starea zero as vrea sa definesc termenul de “distrugere absoluta” si echivalentul la nivel economic al “distrusului absolut” (total). La nivel general distrugerea absoluta inseamna distrugerea totala, revenirea la momentul zero in care nimic din sistem nu mai exista. Din punct de vedere al sistemului economic distrusul absolut inseamna revenirea la starea zero a sistemului economic adica la un stoc de bogatie zero. Practic economia nu mai exista.
Evident ca acest concept este pur teoretic si este greu de imaginat o stare de fapt in care sa nu existe nici un stoc de bogatie, distrugerea absoluta este aproape imposibil de atins la nivel economic. Aceasta ar insemna distrugerea nu numai a stocului de bogatie acumulat, dar si a tuturor resurselor economice. In conditiile actuale inseamna distrugerea fizica totala.
Un alt termen important este cel de “distrugere potentiala” sau “distrus potential”, care este legat de starile de echilibru din sistem. Practic distrugerea potentiala este distrugerea necesara pentru ca sistemul respectiv sa ajunga intr-o noua stare inferioara de echilibru in cazul unui eveniment distructiv. Este vorba de o distrugere partiala. De exemplu un automobil se afla intr-o stare de echilibru (frumos, stralucitor, functional), distrugerea potentiala este distrugerea posibila printr-un accident major in care nu se ajunge in starea zero- masina nu se dezintegreaza total- insa se ajunge la o noua stare de echilibru cu o valoare mult mai mica a automobilului (de exemplu valoarea reziduala pe care o are atunci cand vinzi piesele masinii). Important pentru definirea distrugerii potentiale este gasirea diferitelor stari de echilibru si a diferentelor de valoare intre ele.
Distrugerea absoluta este o varianta particulara a distrugerii potentiale, in sensul ca este distrugerea potentiala necesara pentru a atinge echilibrul starii zero.
Un ultim termen este acela de “distrugere virtuala” sau distrus virtual. Distrugerea virtuala este practic distrugerea nemanifestata, dar posibila/probabila prin modul in care a fost produsa anterior valoarea si care lasa sistemul intr-o stare de dezechilibru. Distrugerea virtuala are urmatoarele caracteristici:
1. Se manifesta in viitor, nu in prezentul imediat.
2. Are un oarecare grad de previzibilitate sau predictibilitate rezultand din modul in care a fost produsa si structurata anterior valoarea sistemului- insa acest grad de previzibilitate sau predictibilitate nu este neaparat evident in prezentul imediat.
De exemplu constructia unei case exact in zona inundabila a unui rau poarta in sine o distrugere virtuala in sensul ca este probabil ca la prima inundatie majora este posibil sau probabil ca acea casa sa fie distrusa. In acest caz distrugerea virtuala este previzibila si predictibila. Insa crearea de instrumente financiare derivate super-complicate si care contin un sambure de pericol major pentru economia globala (dupa cum se vede in perioada actuala) contine o distrugere virtuala care nu a fost previzibila sau predictibila si care s-a manifestat dupa o perioada indelungata.
Din punctul de vedere al DIB este important de facut distinctia intre distrugere si transformare. Este oarecum similar cu cazul invers al PIB care studiaza doar valoarea adaugata (diferenta pozitiva de valoare rezultata prin transformare). Multe evenimente care pot fi considerate distrugeri sunt de fapt simple transferuri de valoare si de stoc de bogatie.
De asemenea trebuie facuta distinctia intre distrugerea materiala (fizica) si cea nemateriala. Distrugerea fizica nu poate aduce stocul de bogatie decat pana la starea zero. In schimb distrugerea nemateriala poate (in combinatie cu distrugerea fizica) duce la valori negative ale stocului de bogatie.
Stiu c
a este extrem de greu de conceput ca un sistem sa ajunga intr-o stare negativa (sub starea zero) a valorii/bogatiei insa acest lucru este posibil prin manifestari succesive ale distrugerii. Sa presupunem ca o persoana ia un imprumut pentru a-si construi o casa si ia banii de la banca cash. Construieste casa fara a plati inca furnizorii de materiale iar in ziua in care vrea sa faca acest lucru are loc un incendiu in care casa este distrusa si ard inclusiv banii aflati in casa, intr-un mod in care asigurarea constructiei este invalidata. Furnizorii nu sunt platiti, casa nu mai exista, asigurarea nu plateste, iar proprietarul casei ramane dator bancii suma de bani plus dobanda pe care in final nu are de unde sa o achite decat in mica parte- deci si banca pierde. Toata lumea pierde, iar rezultanta din punct de vedere al stocului de bogatie este negativa.
Din nou vreau sa fac precizarea ca acesta este un articol de prezentare in mare al conceptelor distrugerii economice. Nu am pretentia de a epuiza subiectul, am vrut doar sa prezint conceptele pentru a vedea daca sunt usor de inteles, daca sunt logice si evident care sunt criticile- poate sistemul conceptual poate fi imbunatatit.
In momentul in care sistemul conceptual va fi asimilat, putem trece si la discutii de caz pentru ca studiul distrugerii economice este practic inexistent in momentul de fata si posibilitatile de discutie cu aplicatii practice sunt enorme. Entropia este o forma de distrugere continua cu manifestari inclusiv in activitatea economica- pe termen foarte lung practic duce la distrugerea absoluta. La nivelul micro, practic si un pahar de plastic de unica folosinta pe care il aruncam la gunoi este un studiu de caz al distrugerii. Amortizarea constructiilor, birocratia, coruptia, sistemul financiar, banii, creditarea, dobanzile, etc etc fiecare dintre acestea pot fi separat studii de caz ample ale manifestarilor distrugerii in sistemul economic.
Al doilea articol despre DIB va fi ceva de genul „PIB-ul e treaba lui Basescu si DIB-ul treaba lui Nastase”?