Pentru unii ciumă, pentru alţii mumă. Perioada stării de urgenţă în România a oferit oportunităţi ample pentru întreprinzători „vizionari” cu legături politice să facă bani din temerile şi necazurile altora.
La începutul pandemiei, panica aferentă a crescut brusc cererea pentru produse medicale cum ar fi măşti sau dezinfectant şi pentru provizii de cămară, iar în primă fază acestea nu s-au mai găsit (vă amintiţi glumele cu lipsa de drojdie din magazine), sau se găseau la preţuri mari. Până la urmă, piaţa s-a adaptat şi oferta pentru fiecare produs căutat a crescut, însă practica vânzării la suprapreţ – mai ales către autorităţi publice – a continuat şi după ce produsele au încetat să mai fie rare. Mai mult, normele de transparenţă s-au schimbat în perioada stării de urgenţă, iar panica şi nevoia de a cumpăra în grabă echipamente şi alte materiale de protecţie, fără a urma procedura obişnuită de achiziţii, au însemnat veşti bune pentru afacerile apropiaţilor politici.
De exemplu, SIAT Consulting Service SRL, o firmă cu un singur angajat a avut 35 de contracte cu autorităţi publice, cărora le-a vândut mânuși, dezinfectanți, măști FFP2, viziere şi combinezoane în martie şi aprilie. Principalul produs vândut, măştile chirurgicale, se vindeau cu 5 lei bucata, comparat cu preţul standard de 2 lei disponibil pe site-uri de retail la vremea respectivă pentru produse cu aceleaşi specificaţii, un semn că firma nu era producătoare ci s-a ocupat cu intermedieri pe durata pandemiei. SIAT Consulting Service SRL are doi asociaţi: Ilie Alexandru şi Ilie Emilian Ionuţ, cel din urmă fiind candidat pe lista PRU pentru Camera Deputaților şi pentru consiliul local din Sectorul 6 în 2016. În anii anteriori, firma s-a ocupat mai ales cu protecţia datelor cu caracter personal.
Un exemplu de contract acordat pe prietenie vine din Olt, unde primarul Moţ din Slatina a cumpărat măști, mănuși și dezinfectanți pentru tot oraşul de la aceeaşi firmă, deţinută de Răzvan Mirel Chiriță, partener de afaceri cu finul primarului. Hotărârea de consiliu care aproba achiziţia a fost emisă după ce contractul fusese deja semnat.
În Bucureşti, tactica achiziţiilor la suprapreţ se întâlneşte mai rar, iar mijloacele de acaparare a banului public sunt mai rafinate. Primarii din capitală au creat firme prin care achiziţionează bunuri sau servicii cu bani publici, ocolind obligaţia să publice anunţurile în SEAP. Este o practică expusă chiar de ANAP, care a recunoscut că Robert Negoiţă de la Sectorul 3 ocoleşte licitaţiile şi sistemul electronic de achiziţii.
Pe durata stării de urgenţă, Decretul 195/2020 permitea ca anumite autorităţi publice să facă achiziţii directe, prin derogare de la prevederile legii achiziţiilor publice, pentru anumite categorii de produse necesare în combaterea răspândirii virusului. Derogarea a fost folosită ca pretext ca şi autorităţi cărora nu li se aplica prevederea (primării şi CJ-uri de exemplu) să facă achiziţii directe, chiar şi de produse care nu erau pentru combaterea răspândirii Covid-19. Deşi decretele prezidenţiale permiteau autorităţilor negocieri directe cu producătorii, acestea au mers de multe ori la intermediari, umplându-le buzunarele în timp ce sistemul medical ducea lipsă acută de materiale.
Acest material a fost scris în cadrul proiectului Pactele de integritate – instrument civic de monitorizare a achizițiilor publice.
