UPDATE. Bogdan Olteanu a fost reținut azi noapte pentru trafic de influență. Potrivit unor surse, fostul șef al Camerei Deputaților, acum viceguvernator al BNR, ar fi recunoscut în fața anchetatorilor că s-a dus să discute cu Sorin Ovidiu Vîntu despre numirea lui Mihaiu în funcția de guvernator al Deltei Dunării, dar nu recunoaște că ar fi primit banii. Anchetatorii suspectează că ar fi vorba de 2 milioane de euro, dintre care un milion ar fi urmat să ajungă la Tăriceanu.
.***
Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este vizat de un nou dosar penal. Potrivit unor surse judiciare neconfirmate însă de DNA, în 2008, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu i-ar fi dat un milion de euro premierului de atunci, Călin Popescu Tariceanu, prin intermediul lui Bogdan Olteanu, pe atunci preşedinte al Camerei Deputatilor, acum viceguvernator BNR. Motivul ar fi fost numirea lui Liviu Mihai, guvernator al Deltei.
De ce avea nevoie SOV de un om în Deltă
Aceleași surse judiciare ne-au explicat că SOV ar fi pus la bătaie milionul de euro pentru ca premierul să îl numească pe jurnalistul Liviu Mihaiu guvernator al Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării. Mogulul media avea nevoie de un om de încredere pentru a putea obţine uşor avize de construcţie pentru proprietăţile sale din Deltă.
De altfel, este binecunoscută relaţia de amiciţie dintre fostul jurnalist de la Academia Caţavencu Liviu Mihaiu şi patronul de presă Sorin Ovidiu Vîntu. Mihaiu a fost numit într-adevăr guvernator în Delta Dunării în septembrie 2008 şi a stat în funcţie până în februarie 2009 când a fost schimbat de Guvernul Boc.
Vîntu, pus sub acuzare
Sorin Ovidiu Vîntu a fost audiat azi la DNA şi a fost pus sub învinuire pentru cumpărare de influenţă.
Calin Popescu Tăriceanu, Bogdan Olteanu şi Liviu Mihaiu neagă orice implicare în această afacere de corupţie.
Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului, fost premier al României, a scris pe o reţea de socializare:
“Nu comentez zvonuri. Presupunând că într-adevăr numele meu e menţionat într-un fel sau altul în denunţul vreunui arestat, condamnat, anchetat, suspect, inculpat etc, aştept ca, o dată cu apropierea alegerilor, mai mulţi arestaţi, condamnaţi, anchetaţi, suspecţi, inculpaţi etc să facă denunţuri împotriva mea, pentru a obţine promisiunea procurorilor DNA că vor avea parte de un tratament mai indulgent în faţa Legii şi vor rămâne cu banii furaţi, eventual. După ce se va aduna un număr de denunţuri măcar cu două cifre, voi da următorul răspuns pentru toate înscenările: ”Oricât aş fi eu de vânat de DNA, ALDE va fi partid parlamentar după alegeri. Băsescu, atunci când era la apogeul puterii sale, a făcut numeroase eforturi de a mă elimina din fruntea Guvernului şi din politică. N-a reuşit, pentru simplul motiv că în toată activitatea mea NU există fapte de corupţie.”
Bogdan Olteanu, preşedinte al Camerei Deputaţilor în acea perioada, actual viceguvernator BNR, a declarat pentru România Curată:
“Nu am primit nicio citaţie, dar dacă voi primi mă voi prezenta la audieri. Cu siguranţă nu am primit bani, nu am dat bani sau nu m-am ocupat de aşa ceva atâta vreme cât am fost în politică sau după”
Liviu Mihaiu, jurnalist, preşedinte Asociaţia Salvaţi Delta, fost guvernator al Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării, a scris la rândul lui pe Facebook:
“Mă bucur că am fost guvernatorul Deltei Dunării timp de aproape cinci luni (2008-2009) şi că printre măsurile pe care le pot pune pe masă azi sunt: interzicerea vânătorii, regulamentul de urbanism şi construcţii în DD, interzicerea pescuitului la sturion sau asaltul fără precedent asupra braconierilor.
NU am ştiut şi nici participat la acea pretinsă tranzacţie pe spezele numirii mele ca guvernator.
Probabil că am fost un foarte bun pretext pentru fostul mogul pentru a-l avea (?i) pe şeful Camerei Deputaţilor la mână.
Dacă e să intrăm in alt registru, sunt “onorat” că “transferul” meu a avut o asemenea cotă, dar sunt îngrozit că unul dintre cei mai buni/oneşti guvernatori ai DD (mă iertaţi :) ), a ajuns în fruntea D.D. printr-un asemenea act de corupţie la un asemenea nivel.
Nimeni dintre cei implicaţi în acest scandal “sud-american” NU m-a sunat vreodată să-mi ceară ceva! Pentru simplul motiv că astea au fost condiţiile pe care le-am pus guvernului Tăriceanu pentru a accepta postul.
Justiţia să-şi facă (toată) datoria!”
Ce dosare au Vîntu şi Tăriceanu
Sorin Ovidiu Vîntu se află în penitenciar dupa ce vineri a fost condamnat la 6 ani şi 2 luni de închisoare în dosarul Petromservice. El şi-a ispăşit deja doua pedepse în alte două dosare, cel privind fuga din ţară a lui Nicolae Popa, directorul FNI, şi şantajarea fostului său partener de afaceri, Sebastian Ghiţă.
Preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu este deja trimis în judecată într-un alt dosar penal pentru mărturie mincinoasă într-un dosar legat de cazul retrocedărilor ilegale de păduri în care sunt judecaţi Remus Truică şi Paul al României.
Acest Liviu Mihaiu be crede prosti cand afirma ca nu știa ca PSV Company era firma lui Vantu atunci cand a semnat aprobarea pentru benzinării in Delta Dunării.
Cred ca USB / USR si Nicușor Dan ar fi bine sa se distanțeze de acest individ asa zis pro-ecologist, deja i-a făcut rău in campania electorală din Bicuresti aceasta asociere.
TOTI HOTI IL I-AU PE NU STIU IN BRATE.UNII SE INBOLNAVESC PESTE NOAPTE.,ALTII FUG DIN TARA.ASTIA SUNT POLITICIENII ROMANI. RUSINE ROMANILOR CA, SAU LASAT MANIPULATI.POLITICIENII AU FOST HOTI SI LASI.VREM CA JUSTITIA SA-I IA PE TOTI CEI CE NE-AU FURAT SI MINTIT.TREBUIE SA RUPEM RAUL DIN RADACINA.
Eu stiam ca interzicerea pescuitului commercial la sturioni a fost una dintre conditiile puse Romaniei la aderarea uin UE, si s-a pus in practica incepand cu 2007. Ma bucur ca dl Liviu Mihaiu a sustinut aceasta hotarare in 2008 dar ma indoiesc de faptul ca isi poate aroga meritul deciziei. Daca ma insel, imi cer scuzele de rigoare. In delta, finantarile europene au fost extrem de defectuos folosite: de exemplu, pentru achizitionarea de salupe cu care se circula cu viteze mari, foarte mari, si pe timp de noapte. Iar in privinta colectarii deseurilor sortate la sursa, aici se sta foarte prost incat la unele pensiuni se da foc deseurilor pentru ca nu sunt ridicate la timp si constant. In plus, multi vizitatori ar trebui sa apeleze acel numar verde pentru delta. Nu mai amintesc de calatoriile cu nava Pasager, agglomerate, zgomot, cosuri de gunoi supraincarcate, etc. Ma opresc inainte de a ma necaji si mai mult. Sper sa se rezolve multe nereguli cu urmatoarea finantare mare.
Consilieri locali, primari, deputaţi, senatori, şefi de deconcentrate, politruci, piţipoance, miniştri, cumetri, gineri, cumnaţi şi veri ai băieţilor deştepţi, cu toţii alcătuiesc clasa penală a politicii româneşti. Se ascund în spatele vreunui partid şi ameninţă printre dinţi pe toţi cei care ar dori să le ia la puricat averile. Ei intră în politică din două motive: protejarea sau promovarea propriilor afaceri. Conştienţi că pârghiile instituţionale şi economice sunt în mâna clasei politice, aceştia aleg un partid politic în speranţa că afacerile le vor fi protejate de imixtiuni nedorite din partea organelor de control împotriva atacurilor altor competitori, dar şi că vor avea, la rândul lor, posibilitatea să atace pe alţi competitori. A.N.A.F. , D.N.A., corpuri de control, poliţii de toate felurile, toate astea sunt doar mici buzunăraşe la portofelul lor veşnic plin cu sute de mii de euro.Legitimaţi de vreun proces electoral obscur, uninominal sau pe listă, în care au mobilizat camioane întregi de pachete pentru magraonii de la periferie, politicienii penali se privesc, întotdeauna, pe ei înşişi, ca pe nişte lideri providenţiali. Ei sunt cei care vor veni să ne rezolve problemele, ei sunt nişte veritabili Mesia politici şi administrativi. Ei se consideră frate cu Hercule. Nişte semizei. Din nefericire, aceşti Hercule puşcăriabili îşi arogă însuşiri supraomeneşti. Şi, chiar dacă nu ar fi ele supraomeneşti, sunt dincolo de posibilităţile omului de rând. Dincolo de orice suspiciune sau atingere a legii. Pe ei Fiscul nu-i atinge, Poliţia se ruşinează în prezenţa lor, Justiţia e un obiect de sex televizat, iar opinia publică e doar un prilej de veşnică miştocăreală. În schimb, fără ei, primăria nu va mai funcţiona, consiliul local (sau judeţean) nu va mai avea buget, fără ei partidul va pierde alegerile. Ei sunt obiectul de adulaţie al babelor din cartier cărora le trimit lunar pachete alimentar-electorale şi al suburbiei noroioase pe care-o încântă de două ori pe an cu vreun concert de manele cu sâni dezgoliţi, bere şi mici. Din fonduri publice, evident. Fără scrupule. Fără niciun scrupul în protejarea propriilor interese, politicienii penali învaţă încă de la început cum să zâmbească în timp ce se înjunghie unul pe altul într-o veselie.Proveniţi din mediul talciocurilor şi al bişniţarilor de blugi arăbeşti, politicienii penali ar fi rămas pe veci nişte „valutişti” de cartier sau nişte fufe uscate înainte de vreme, pe la vreun coafor de duzină, dacă n-ar fi mirosit, magistral, direcţia politicii post-decembriste.Spirit gregar şi, adeseori, aventurier, ei caută în mod frecvent o recunoaştere publică pe care altfel nu ar putea-o obţine. Sunt, în acelaşi timp, şi detestaţi şi simpatizaţi. Ei nu sunt oile negre ale politicii, ei sunt însăşi chintesenţa politicii dâmboviţene.De obicei, parveniţi puri ai economiei de piaţă, politicienii penali îşi fac loc cu coatele la toate manifestările publice, etalând prostul-gust alături de bogăţie şi zgomotul alături de inepţie. Au micile lor trupe de susţinători plătiţi care, pe de o parte, îşi strigă propriile refulări, dar, pe de altă parte, prin adoptarea aceluiaşi stil, îi iau drept modele comportamentale.Ajuns pe vreo funcţie politică cu o treaptă mai sus de nasul lor veşnic căutător de oportunităţi, politicianul penal ajunge să îşi deformeze până şi modul de gândire: mica şpagă pe care o primeşte (pentru vreo punere ilegală în posesie) nu e altceva decât răsplata nopţilor sale de nesomn în slujba cetăţeanului; contractul favorabil (pe care-l primeşte nepotu-său pentru vreo livrare de energie electrică) nu e altceva decât o manifestare a pieţei libere; excursiile în ţările exotice (pe care le are cadou de la vreun interlop) nu sunt altceva decât binemeritatele perioade de odihnă după atâta trudă.Nimic nu este de-ajuns pentru politicianul penal: de la pachetul de cafea până la cardul cu suta de mii de euro, de la Rover-ul ultimul răcnet până la mielul de Paşte, de la bacalaureatul luat cu 10 de analfabetul de fi-su până la vila din Elveţia: nimic nu i se pare prea puţin pentru a se împăuna cu „succesurile” publice. Astfel îşi afişează potenţa politică: prin avere şi nu prin ştiinţă (sau, mai grav, prin conştiinţă!)Partidul ca scut anticorupţieSe ascund laş în spatele vreunui lider de partid mai îngăduitor şi flutură din spatele acestuia drapele şi doctrine politice pe care nici nu le pricep şi cu care se şterg pe picioare. Există, totuşi, o relaţie simbiotică între partid şi politicienii penali. Căci aceştia ştiu că partidul are nevoie de cât mai mulţi dintre ei. Partidul îi preţuieşte şi îi alintă pentru multele conexiuni economice, pentru contribuţiile electorale pe care le au la dispoziţie, pentru contracararea adversarilor politici dar, mai ales, pentru cantitatea de voturi pe care le pot pune la dispoziţia partidului. Căci forţa lor, valoarea lor constă în cantitate şi nu în calitate: în cantitatea de bani şi influenţa pe care o pot aduce.Ei îi cunosc şi se bat pe burtă cu toţi liderii de clan şi cu toţi mafioţii de generaţie nouă. Ei sunt sponsorii de bază ai partidului, ei sunt cei care influenţează numirile în funcţii, ei sunt cei care se iau în piept cu toţi „doctrinarii” şi „talibanii” partidului.Ei sunt cei care ridică sau coboară un şef de partid. Şi-atunci când chemările prea dese pe la Parchet le strică somnul dulce de la Monte Carlo, imediat îşi găsesc altă gaşcă politică, fie ea şi independentă, la care să se afilieze: din lipsă de identificare doctrinară, bineînţeles.Ţelul lor suprem este agăţarea contractelor cu statul. Aici pot ei să se desfăşoare în voie: firme-mamă, subsidiare, contractoare şi subcontractoare care mulg bugetele locale, judeţene sau naţionale. Borduri de înlocuit, şosele de întreţinut, săli de sport făcute la foc automat, energie electrică vândută de două ori mai scump, cărbune mai scump decât cel din Australia, autostrăzi construite în sute de ani, concesionări de gaze, apă, lemn şi marmură. Toate sunt visul de o viaţă al politicienilor penali. Câştigul posibil merită orice risc probabil.Şi-atunci când câte vreun jurnalist mai necopt la minte sau mai masochist se ia de viaţa lor, au grijă să-l aducă pe calea cea bună cu câte-un „agent de pază” sau vreun „doi-şi-un-sfertist”.În schimb, dacă-s formatori de opinie mai cunoscuţi, cu priză pe la vreo televiziune naţională de ştiri, au grijă să-i mai catifeleze cu câte vreun nou Audi A8. În definitiv, şi formatorii de opinie sunt oameni, nu? Şi-atunci când vreunul dintre „tulusi” se mai împiedică de ei cu câte vreun dosar de corupţie îi auzi ţipând ca din gură de şarpe: „făcătură, răzbunare politică, dosar instrumentat politic! Adversarii vor să lovească în partidul meu!” Şi, aicea tind să le dau dreptate: păi cum să nu fie aşa?Căci şi celălalt partid are penalii lui. Care, la rândul lor, au şi ei interesele lor de afaceri. Şi propriul electorat debusolat care trebuie îngroşat, că, doar mai avem si alte alegeri nu?