Trei dintre cele mai contestate proiecte hidroenergetice din România deschid lista celor anunțate, ieri, de compania Hidroconstrucția în planul de ieșire din insolvență. Fosta companie comunistă a fost preluată de marii ”câștigători” ai privatizărilor, ajungând să fie controlată de către cel supranumit ”țarul SIF-urilor”, condamnat penal definitiv pentru manipularea piețelor de capital.
Hidroconstrucția a anunțat, ieri (vineri), printr-un comunicat, preluat pe larg de presa autohtonă (aici, aici, aici), că va depune un plan de reorganizare pentru ieșirea din insolvență, care va fi supus spre aprobare creditorilor. Pentru redresare, compania se bazează pe mai multe lucrări de construcții, lista fiind deschisă de cele mai contestate proiecte din domeniu: cele de la Răstolița (care afectează Parcul Național Călimani și alte arii naturale protejate), de pe Jiu (din Parcul Național Defileul Jiului) și Surduc – Șiriu (care afectează, la rândul lui, un sit Natura 2000).
Proiecte perdante de la un cap la altul, pentru cetățenii de rând
Autorizațiile de construire pentru proiectele din Parcul Național Defileul Jiului și cel de la Surduc au fost anulate definitiv de instanțele de judecată, din 2017, respectiv 2022, iar cel de la Răstolița este, la rândul lui, contestat în Justiție. Asta nu a împiedecat majoritățile parlamentare să adopte legi care să eludeze deciziile judecătorești definitive. După ce și aceste legi au fost desființate de Curtea Constituțională a României, Guvernul a apelat la ”soluția” ordonanței de urgență. Chiar și în aceste condiții, realizarea unor studii de mediu și eliberarea de avize de mediu intră pentru lucrări deja începute, intră în contradicție cu noua Directivă EIA, transpusă și în legislația autohtonă, în 2018, care stipulează o interdicție expresă și absolută în acest sens. Ca să fie clar că ne paște și infringementul din partea Comisiei Europene (asupra căruia am fost deja avertizați).
ATENȚIE: Proiectul din Parcul Național Defileul Jiului se află în planul de ieșire din insolvență al Hidroconstrucția chiar dacă doar acum câteva zile a avut loc consultarea publică pentru actele de mediu! Cel puțin teoretic, re-autorizarea proiectului ar putea fi respinsă (și, de fapt, ar trebui respinsă). Cel de Surduc are autorizația de construire anulată definitiv, iar proiectul Răstolița a fost iar contestat în Justiție. Toate apar, însă, ca certitudini în comunicatul Hidroconstrucția. De unde știu oare care vor deciziile instituțiilor publice și ale Justiției? Chiar nu mai există niciun procuror onest în țara asta să-i ia la scărmănat pe oamenii ăștia?
Dincolo de problemele legale și de impactul de mediu uriaș, proiectele din ariile naturale protejate sunt contestate din cauza ineficienței energetice (aport total nesemnificativ la sistemul energetic național), costuri de construire uriașe (de ordinul sutelor de milioane de euro care trebuie cheltuiți, în continuare, în finalizarea lor), bani care se pot investi în energie eoliană și solară și, mai ales, în capacități reale de stocare a energiei.
Nota bene: mitul că proiectele hidro ar funcția ca niște uriaș baterii de stocare a energiei a fost spulberat în timpul secetei și apoi a caniculei din această vară, când energia hidro a funcționat la sub o treime din capacitate și sub jumătate din alte perioade ale anului, din cauza deficitului de apă din bazine:
Mai mult, studii recente, la nivel global, arată, doar aparent paradoxal, că prea multă energie hidro mărește dependența de combustibilii fosili (pentru că în perioadele de secetă, caniculă ori fenomene meteo extreme funcționează mult sub capacitate, astfel încât pentru echilibrare trebuie pornite capacități de producție bazate pe combustibili fosili – ceea ce s-a și întâmplat, inclusiv în România, în această vară).
Cine e marele câștigător al distrugerii parcurilor naționale
Guvernele Ciucă și Ciolacu, cu un ”vârf de lance” în persoana ministrului Energiei Sebastian Burduja, și-au făcut însă un titlu de ”glorie” în a continua aceste cheltuieli uriașe, cu distrugeri de mediu ireversibile, cu riscul intrării României în infringement, dar cu ”beneficiul” salvării companiilor unor ”băieți deștepți”.
La o simplă căutare în mediul online, aflăm că acționarul majoritar al Hidrocontrucția este Electromontaj, parte a grupului de firme controlate de Gheorghe și Dragoș Bîlteanu. Istoricul afacerilor controversate ale celor doi Bîlteanu (tată și fiu) e absolut fascinant și demn de un serial Netflix ori HBO bazat pe capturarea economică a unui stat.
Cei doi au fost în conducerea a două mari SIF-uri, Banat-Crișana, respectiv Oltenia (SIF-urile fiind acele constructe născute după privatizarea fostelor întreprinderi și afaceri comuniste, de pe urma cărora ar fi trebuit să beneficieze toți cetățenii – care s-au ales cu praful de tobă, după ce s-au lăsat pe mâna rechinilor care au controlat SIF-urile). Controlul pe care au ajuns să-l aibă domnii Bîlteanu în cele două instituții le-au adus supranumele de ”țari ai SIF-urilor”, dar și dosare penale.
În cele din urmă, în 2019, Dragoș Bîlteanu a fost condamnat definitiv pentru folosirea cu rea-credință a creditelor sau bunurilor societății (în speță SIF Banat-Crișana, mai pe românește spus, devalizarea acesteia) și pentru manipularea pieței de capital. Căile extraordinare de atac încercate de Bîlteanu jr. am păstrat condamnarea definitivă de 3 ani de închisoare cu suspendare.
Devalizarea SIF-urilor nu este, însă, nici pe departe, singura activitate care i-a adus pe Bîlteanu, tatăl și fiul, în atenția presei de investigații. Lista de contracte publice câștigate de companiile controlate de aceștia e efectiv prea lungă pentru a o enumera (vă ajută Google, dar puneți o lămâie la îndemână dacă faceți asta, să vă taie greața). Cel mai recent scandal în care sunt implicați este proiectul imobiliar de lângă Aeroportul Băneasa, stopat de instanțele de judecată pentru că interferează cu antenele strategice ale STS (asta chiar dacă STS, la un moment dat, a renunțat să se mai apere în dosar).
Absolut aleatoriu, câteva dintre titlurile din presa ultimului deceniu, despre afacerile familiei Bîlteanu:
Uite așa aveți tabloul complet despre cine pierde și cine câștigă din distrugerea ariilor naturale protejate și de ce s-a dat de ceasul morții domnul Sebastian Burduja pentru a reporni aceste proiecte comuniste, distructive de mediu și perdante economic. ”Țarul SIF-urilor” și condamnatul penal definitiv pentru manipularea bursei îi mulțumește! Noi?
***
Pe același subiect: ce a scris, recent, unul dintre marii specialiști, la nivel, global, în domeniul apei, în revista Forbes:
***
Citește pe România Curată:
Învățământul la răscruce. De ce mi-ar păsa de copiii altora?