Mă tot gândesc, de aseară, ce să vă zic. Și adevărul e că nu știu. Mă
simt ca acum 20 de ani când rămăsesem ca proasta pe trotuarul din Piața
Romană (în drum spre serviciu), incapabilă că înțeleg cine sunt oamenii
de lângă mine care aplaudau camioanele cu mineri. Erau oameni care până
să treacă minerii pe acolo circulau liniștiți. Pe vremea aia „urâții”
erau Coposu, Rațiu, Doina Cornea. Ura față de Iliescu era aprig
sancționată.
Aseară, în Piața Universității, privindu-le fețele congestionate de ură,
m-am gândit din nou, cine sunt oamenii ăștia și ce au făcut în ultimii
20 de ani? Ce fel de viață au, ce frustrări, ce așteptări? Parcă n-ar fi
trecut timpul deloc peste noi. Sau a trecut degeaba. Cei 20 de ani ai
lui Brucan unde sunt? Când încep? Cine e Coposu, cine e Rațiu, și cine
mai e Iliescu? Și cum e posibil să urăști atât de visceral niște
politicieni, dar să-i iubești pe alții?
„Du-te-la-mă-ta-și-a-du-ne-flo-ta!”
Am asistat la scene hilare, dacă n-ar fi fost triste, în care unii
nimereau în câte o tabără și nu știau care e. Pentru că ura era la fel
și la unii și la alții. La Teatrul Național erau ăia anti-Băsescu și pro
USL. Bine organizați, o armată ascultătoare care scanda strigăturile pe
care le dicta unul cu portavocea. Printre dirijori, un consilier
general de la Capitală, striga cu sete să plece Băsescu. Cea mai bună
strigătură mi s-a părut „Du-te-la-mă-ta-și-a-du-ne-flo-ta!”, dar se
scanda, surprinzător, și vechea „la Cotroceni cântă cucuveaua!”. cu
Băsescu în rolul lui Iliescu.
Un cuplu se certa pe margine pentru că ea credea că nimeriseră în
tabăra lui Băsescu și se cerea peste drum. El îi explica: „nu, dragă,
dincolo era tabăra lui Băsescu, du-te tu acolo să strigi jos Băsescu, să
vezi ce ți se întâmplă!”. Nici acolo nu îndrăznea nimeni să strige jos
Ponta, ar fi fost sinucidere curată. În direct la toate televiziunile
care filmau numai pe malul ăla.
„Boule care ești!”
Pe malul celălalt al Bulevardului jos Băsescu erau împărțiți. Unii îl
susțineau pe Băsescu, alții, mai spre fântâna de la arhitectură, apărau
statul de drept protestând pentru Roșia Montană și „adevăratele
probleme ale României”. Ceva cu gazele de șist. Nu-i organiza nimeni, se
striga haotic, se uitau unii la alții indeciși. Dihotomia adunase la un
loc o mulțime pestriță, unii veniți de la mitingul PDL de la Piața
Victoriei încheiat mai devreme. Mulți curioși care așteptau să se
întâmple ceva, câțiva care intrau „în ring” ca să se răcorească,
strigându-le celor de peste bulevard „bă-ses-cu!”.
Din când în când mai traversa mulțimea câte un provocator care striga
Jos Băsescu. Era luat pe sus de jandarmi înainte de a fi linșat. La un
moment dat un bărbat cu un ziar în mână a început să strige că Băsescu
trebuie să plece. „Uite de asta!” și le arăta pagina de ziar celorlalți.
Câteva muieri isterice au tăbărât pe el și l-au îmbrâncit. Omul mergea
cu spatele, ținând ziarul ca un scut, în ochii femeilor care-l
împingeau. Una dintre ele întreba cu ochii injectați de ură: „Ce e asta,
mă? Ce e asta mă? Boule care ești!”. Mai încolo doi moși se certau
pentru că unul strigase ceva cu Ponta, și celălalt , mai surd,
înțelesese că moșul e cu Ponta.
Un aer fierbinte și încărcat domina ambele tabere. Ar fi fost
suficient să vină Băsescu, Ponta, Antonescu și să înceapă o luptă
sângeroasă, cu mâinile goale, în mijlocul bulevardului . Liderii ne-au
adus în halul ăsta de abrutizare, liderii să ne ofere și sângele.
Nu m-am identificat cu niciuna dintre tabere. Nu știu cum poți fi așa de
sigur nici de ăia, nici de ăștia. De asta nu mă mai văd ieșind prea
curând în stradă în contextul ăsta. Nici cu tabăra nou înființată de
dreapta, care s-a afișat în alb alături de tabăra veche PDL ieri la
miting nu mă identific.
Monica Macovei era aseară, aproape de miezul nopții, la protestul ghilimelelor, lângă girafa de la Antipa. Ce mai rămăsese din protest. O mână de oameni adunați în jurul europarlamentarei, într-o mare de mucuri de țigări.
Niște măturători de la Romprest pe lângă, nervoși că trebuie să curețe
mucurile de țigări de pe trotuar în fiecare seară.
Pentru că Monica Macovei mi-a fost profesoară la facultate, o admir.
Nu sunt capabilă s-o urmez, însă, ca să susțin actualul PDL. Nu pricep
de ce noua dreaptă se complace să se afișeze cu vechiul PDL, dacă chiar
vrea să câștige adepți, de ce se lasă confiscată de baronii PDL?
După o seară în stradă sunt la fel de nelămurită cum am plecat de
acasă. Dacă îl suspendă pe Băsescu, mă duc să-l votez? Dacă da, ce
rezolv, dacă nu, ce rezolv? Eu cu cine protestez pentru că nu-mi convine
ce se întâmplă în România? Care e ieșirea din blocajul ăsta, oameni
buni?
