În spatele cvasi-majorității cu care a fost adoptat noul Cod Silvic, în această săptămână, se ascunde cea mai importantă victorie civică a anului – comparabilă doar cu cea pentru Roșia Montană, ca durată (e deja un deceniu de luptă pentru păduri), ca număr de cetățeni implicați (de ordinul sutelor de mii) și, nu în ultimul rând, în ceea ce privește lipsa de apetență a presei față de subiect, care, în cel mai fericit caz, a raportat declarații ale oficialilor și, pe ici, pe colo, comunicate ale reprezentanților civici.
Ca detalii de Netflix: depunerea dosarului Roșia Montană la UNESCO s-a făcut, în ianuarie 2017, în ultima zi a Guvernului Cioloș; noul Cod Silvic a fost adoptat în ultima zi cu ședință de plen a legislativului 2020-2024. Iar dacă PSD nu ar fi întârziat adoptarea lui e destul de probabil ca Marcel Ciolacu să fi avut vreo 3.000 de voturi în plus în primul tur, iar acum să fie președinte (la fel cum, probabil, Victor Ponta s-ar fi pregătit acum să încheie 10 ani la Cotroceni, dacă n-ar fi scos oamenii în stradă cu Roșia Montană, în Toamna Românească a anului 2013, în urma căreia s-a format și rețeaua din Diaspora care a făcut diferența un an mai târziu).
Cifre ale implicării civice
Doar petițiile inițiate pe platforma Declic (de către Comunitatea Declic și/sau în parteneriat cu alte organizații civice – Agent Green, Împreună pentru Centura Verde, România Curată, Greenpeace), legate de revendicările din noul Cod Silvic au strâns, în ultimii ani, cumulat, peste 200.000 de semnături. Dezbaterile din ultimele luni, legate de Codul Silvic și investigațiile legate de păduri, reflectate pe România Curată, au strâns peste 400.000 de utilizatori unici. Săptămâna trecută, un articol privitor tot la păduri, a avut aproape 170.000 de vizualizări (foto, mai jos, conform Google Analytics, cifre probabil mult mai mari, în condițiile în care GA nu mai contorizează unicii și citirile celor care refuză cookie-urile). Fără a mai vorbi de impactul în social-media al acestor subiecte. Așadar, afirmația că Marcel Ciolacu a pierdut cel puțin 3.000 de voturi – cât mai avea nevoie să intre în turul al 2-lea la prezidențiale – din cauza blocrăii Codului Silvic e o estimare extrem, extrem de conservatoare.
Istoricul luptei, pe scurt
Pentru cei care au urmărit mai puțin subiectul, câteva detalii pentru a înțelege cât de mare a fost opoziția pentru adoptarea lui și cât de influente rețelele de lobby ale marii industrii, în frunte cu Schweighofer, care au încercat să-l blocheze și/sau să-i dilueze impactul reformator:
Martie 2023. Lucrul pentru noul Cod Silvic a început în primăvara anului trecut, cu o primă variantă realizată de specialiști din mediul academic, în cadrul unui proiect finanțat prin PNRR.
August 2023 Termenul din PNRR, jalonul legat de implementarea reformei din domeniul silvic, a fost luna iunie a anului trecut. Cu toate acestea, doar la sfârșitul lui august 2023, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a pus în consultare și dezbatere publică draftul legii, bazat pe varianta elaborată de specialiști. Ideea era ca noul Cod Silvic să intre în dezbatere și să fie adoptat în Parlament în sesiunea septembrie – decembrie 2023.
Septembrie 2023 – Martie 2024. Nu s-a întâmplat asta. Avizarea interministerială a proiectului de lege s-a întins până către finalul anului trecut. Iar rezultatul a iritat la culmea zona civică și a specialiștilor. Proiectul plecat de la Ministerul Mediului a fost ciuntit drastic, prevederi esențiale fiind eliminate ori edulcorate. Semn că pe fir au intrat lobby-știi. MMAP a contractat, însă, o campanie de comunicare cu Antena 3, pentru promovarea acestuia.
26 martie 2024. La Senat, în calitate de primă cameră a Parlamentului sesizată, proiectul legii Noului Cod Silvic a fost trimis doar pe 26 martie 2024. Într-o primă fază, s-a încercat adoptarea lui în regim fulger – s-a aprobat procedura de urgență, iar Biroul Permanent al Senatului a dat termen, pe 2 aprilie, pentru depunerea amendamentelor de o zi (!), iar pentru raport 6 zile, astfel încât, în ziua a 7-a, pe 9 aprilie, să fie adoptat de plen, în forma ciuntită de lobby în procesul de avizare din Guvern.
Martie – aprilie 2024 Presiunea civică și faptul că președenția uneia dintre comisiile de raport era la USR (Comisia pentru Mediu), a stopat blitzkrieg-ul gândit de lobby-ști și susținătorii lor din Parlament. Așa s-a ajuns la o dezbatere reală, întinsă pe trei săptămâni, în comisiile de raport de la Senat, la care au putut participa și reprezentanții societății civile. Chiar dacă, pe alocuri, dezbaterile au avut și momente mai tensionate (la un moment dat, suprasemnatul fiind amenințat cu evacuarea cu jandarmii), forma finală a fost amendată consistent în favoarea reformei și a revendicărilor civice.
29 aprilie 2024 Pe 29 aprilie 2024, Senatul a adoptat noul Cod Silvic aproape în unanimitate (87 de voturi ”pentru”, un vot ”contra” și o abținere). Pe 7 mai 2024, cu proiectul legii rezultat la Senat, a fost sesizată Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională. Termenul stabilit de Biroul Permnent al Camerei Deputaților pentru depunerea raportului a fost 22 mai 2024. Dar pe fondul inactivității de facto a Parlamentului pe perioada campaniilor electorale pentru alegerile locale și europarlamentare și a altor intervenții ale lobbyștilor, noul Cod Silvic a fost rostogolit pentru sesiunea de toamnă.
Septembrie – octombrie 2024. Intuind că lobby-ul marii industrii a lemnului va încerca să amâne adoptarea legii pentru după alegeri (când ar fi putut fi mai ușor să o modifice, în lipsa presiunii electorale), România Curată a inițiat o amplă campanie – sprijinită, prin donații, și de către cititori – de punere pe ordinea de zi a comisiilor de raport din Camera Deputaților (Mediu, Juridică, respectiv Agricultură și Silvicultură).
1 Noiembrie 2024 Cumulat, împreună cu demersurile altor grupuri civice și ONG-uri, campania a avut succes, iar la început de noiembrie, Comisia pentru Mediu a votat un raport favorabil pentru proiectul legii, cu amendamente favorabile tot zonei civice (extinderea Centurilor Verzi la toate orașele din România, nu doar la București, ori revenirea la sancționarea penală a distrugerilor de arbori din spațiile verzi ale orașelor) și industriei autohtone a mobilei (dobândirea unui drept de preempțiune la achiziționarea lemnului necesar funcționării).
18 noiembrie 2024. După raportul de la Comisia pentru Mediu, a început ultimul vals al blocării lui, cu accente comic-grotești pe alocuri, cum a fost amânarea unui raport în Comisia Juridică pe motiv că nu merge internetul (”nu se aude în online”). Pe 18 noiembrie, Comisia Juridică a dat, totuși, raport, dar cu mici modificări (”de tehnică legislativă”), suficiente pentru a fi necesar o mediere ori o nouă ședință în Comisia pentru Mediu. Dar blocajul decisiv a venit de la Comisia pentru Agricultură și silvicultură, condusă de Adrian Chesnoiu (PSD), care, pur și simplu, a refuzat să pună proiectul legii pe ordinea de zi a comisiei pe care o conducea. În lipsa raportului de la Agricultură, și apoi a raportului comun al celor trei comisii, proiectul legii noului Cod Silvic nu avea cum să fie votat în plenul Camerei Deputaților, chiar dacă figura deja pe ordinea de zi.
Urmau săptămânile finale ale campaniilor electorale (primul tur al prezidențialelor, parlamentarele, turul al doilea) și era evident că era absolut improbabil ca legea să mai treacă prin comisii și plen.
17 decembrie 2024 Ultimul glonț de argint a venit, însă, în contextul negocierilor pentru formarea unei noi Coaliții de Guvernare. Pe filiera USR și cu implicare de la PNL (ministrul Mediului, Mircea Fechet, fiind principal susținător al noului Cod), proiectul a fost adus în discuție în negocieri și, în ceasul al 13-lea, a cedat și PSD. Pe 17 decembrie, dimineața, cele trei comisii de raport și-au programat o ședință de urgență (nici măcar n-a mai fost anunțată pe site-ul Camerei), s-a votat raportul comun, iar câteva ore mai târziu, legea a intrat în plenul Camerei Deputaților și a fost adoptată cu o largă majoritate. Pentru a-i spăla imaginea (ori ca pedeapsă :) ) , cel care a luat cuvântul din partea comisiilor, în plen, a fost Adrian Chesnoiu (de la PSD), exact cel care a blocat noul Cod Silvic înainte de alegeri (și l-a trimis pe Marcel Ciolacu pe poziția a treia în primul tur de la prezidențiale).
A fost ultima ședință a plenului Camerei Deputaților, din legislatura 2020-2024.
De fapt, o implicare de peste 10 ani
Rezumatul de mai sus a luptei pentru noul Cod Silvic surprinde extrem de puțin din ceea ce s-a întâmplat (ca ”fapt divers”, pe parcursul acestei lupte m-am ales și cu un proces din partea avocatei Schweighofer, Cristina Trăilă, care a fost și deputată PNL în Comisia Juridică din Camera Deputaților, și cu amenințări cu procesul de la cel supranumit ”Fierăstrăul Codrilor”, a cărui firmă, Frasinul, a fost ani la rând principal furnizor pentru Schweighofer – mulțumesc tuturor celor care ați donat pentru susținerea procesului! Mulțumesc și celor care donați, în continuare, aici – clic!).
Și e un rezumat care surprinde doar ultimul an și jumătate. O mare parte a revendicărilor civice și a reformei are, însă, o istorie de cel puțin un deceniu, de când statisticile oficiale au început să confirme cu cifre amploarea fenomenului tăierilor ilegale din pădurile României. O primă modificare majoră a Codului Silvic a avut loc în 2014. Legea a fost trimisă, însă, la Parlament, de către președintele Klaus Iohannis, pentru re-examinare și eliminarea articolului anti-monopol, care îi deranja pe cei de la Schweighofer (mai nou HS Timber Group). Pe fondul investigațiilor jurnaliștilor și activiștilor de mediu despre tăierile ilegal, acest gest a dus la ample proteste, în stradă, în mai 2015. Parlamentul s-a conformat și a respins eliminarea articolului anti-monopol.
Mai 2015, Cluj-Napoca. Protest pentru păduri. Foto: Nicu Cherciu
Implicarea a continuat, însă. În noiembrie 2019, au fost alte proteste în stradă, sub genericul ”Toți pentru Păduri!”. De asemenea, au continuat investigațiile. În august 2020, am reușit să aducem noi amendamente importante la noul Cod Silvic (cum ar fi confiscarea camioanelor utilizate la transportul ilegal de lemn, blocarea metodei de furt ”Tocătorul” etc.), amendamente ale căror co-autor am fost, iar în februarie 2021, s-a pornit, chiar dacă într-o formă care mai necesită îmbunătățiri, Sistemul de urmărire a materialului lemnos (SUMAL 2.0). Petițiile de pe Declic pentru accesul liber în pădure, îmbunătățiri informatice ale SUMAL 2.0 și altele au început să adune primele semnături. A apărut inițiativa Împreună pentru Centura Verde, în vreme ce grupurile civice de apărare a Parcului IOR au devenit tot mai active.
Toate acestea au fost acțiuni și momente care au ajuns doar ocazional în presa generalistă, cu excepția notabilă a unor investigații despre tăierile ilegale de păduri (începute de ProTV/ România te iubesc!, Antena 3/În premieră, RISE Project, România Curată, Recorder mai nou – scuze celor scăpați). Cum în ultima perioadă acestea s-au rărit (ori au fost înlocuite de preluări ne-contestate ale declarațiilor unor oficiali), probabil că majoritatea de guvernare a considerat că e un subiect care poate fi controlat fără daune electorale. Uite că nu a fost controlat și faptul că n-au mai pasat adoptarea noului Cod Silvic viitorului legislativ (unde ar fi putut fi diluat considerabil sau amânat pe termen nedefinit) arată că liderii partidelor par să fi înțeles situația. Și faptul că vechea-viitoarea majoritate parlamentară a cedat sper să fie înțeles și de cetățenii care se implică, pentru păduri ori pentru orice altă cauză civică.
După cum am scris, încă de marți, noul Cod Silvic este încă departe de a fi unul perfect. Pentru implementarea și eficientizarea lui mai sunt necesare alte (numeroase) acte subsecvente (hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.). Mai e nevoie de multă energie și implicare civică pentru adoptarea lor și punerea în practică. Și încă mai avem de tras pentru a diminua drastic tăierile ilegale de păduri.
Dar există o prevedere în noul Cod Silvic, poate, aparent, cea mai lipsită de obiect sau necesitate, care aduce o schimbare totală de perspectivă – accesul liber și neîngrădit în pădure, pe jos ori cu bicicleta, a fiecărui cetățean, indiferent că e vorba de o pădure publică sau privată. Până la urmă, oricine se poate întreba: dar nu puteam face asta și până acum?
De facto, asta s-a întâmplat până acum și dincolo de unele șicane, nu au fost sancțiuni pentru cei care s-au plimbat prin pădure. Însă oficializarea acestui drept – accesul liber în pădure – este o recunoaștere a faptului că pădurea nu este doar o plantație de crescut și tăiat copaci, ci un bun public al tuturor cetățenilor cu toate beneficiile (dar și, atenție, toate obligațiile) care decurg din asta – relaxare, identitate culturală, sănătate fizică și mentală. În fapt, se statuează funcțiile socială, respectiv culturală ale pădurii, pe lângă cea economică, dar și că administrarea pădurilor nu se limitează la tăiatul copacilor și, în cazurile de calamități, la plantarea altora.
Nu în ultimul rând, la nivelul întregii societăți din România această victorie este una vitală pentru sănătatea ei, într-un moment în care mulți și-au pierdut speranța că implicarea civică mai poate schimba ceva în țara asta. Iar ăsta e un lucru cel puțin la fel de important ca sănătatea pădurii.
***
VICTORIE CIVICĂ URIAȘĂ! Noul Cod Silvic a fost adoptat, astăzi, de Parlament
