Am vizitat în ultimii ani astfel de cartiere în mai toate oraşele principale. Unele mai pestriţe, unele mai stilate, unele mai kitsch. Dar toate au un numitor comun: fără trotuare, fără parc, fără transport public, fără spitale şi dispensare, fără grădiniţe şi şcoli.
Adică fără spaţiu public: doar ziduri şi ziduri, bariere şi bariere, curţi şi străzi private. (Ferească Dumnezeu de un incendiu aici: nu au pe unde trece pompierii).
Iar lipsa de spaţiu public nu poate fi rezolvată cu toţi banii din lume. De asta dimineaţă vedem cozile kilometrice de maşini care aduc copiii din „cartierul de lux” la „şcolile bune” din „oraşul comunist”. Mare paradox.
Se poate fără spaţiu public? Spaţiul urban modern, şi în general modernitatea, este o mişcare dinspre privat spre public. Sau cel puţin un echilibru: castelele devin muzee, icoanele intră în muzeu, şcoala, spitalul şi parcul sînt universale, publice, egale pentru oricine.
Cînd acestea încep să dispară, e o mare problemă. Cînd şcoala, spitalul, parcul, muzeul, castelul, icoana încep să treacă din public în privat avem un teribil regres.
Începutul de secol XX e în faţa noastră dacă ţinem această direcţie. Dacă am uitat ce s-a întîmplat atunci e trist.
Am vrut de fapt să spun că am predat la Polirom. Mica trilogie a marginalilor III care probabil se va numi: Izgoniţii. Şi are şi această temă complicată: cum legile şi infrastructura, dar mai ales lipsa accesului la ele, produc anumite tipologii umane, grupuri sociale specifice şi complicate. Unele foarte supărate. Cum se produce bumerangul violenţei sociale şi cum se naşte războiul civil?
Spatiul public costa.
Nici macar noua noastra clasa mijlocie nu isi permite sa il plateasca. Trotuarele, drumurile cu 2 benzi, parcurile, utilitatile costa foarte mult.
Daca primariile/ bugetul public ar subventiona aceste noi cartiere ( adica pe dezvoltatori si cumparatori) noile proiecte ar fi mai normale.
Se poate și fără interes public și fără bine comun și fără societate. Până la un punct.
N-a zis M. Thatcher că nu există societate, doar indivizi? N-a zis Soros, pornind de la conceptul unui filosof obscur, că societatea trebuie să fie deschisă, nu închegată? N-a zis Brezinski că 1 individ = 1 stomac + 1 sex?
Însă, în tânăra societate capitalistă românească, să fii de stânga e foarte câh! E o mărturisire de neputință. Nu e în trend. Numai leneșii nu se pot îmbogăți! Numai cine nu mănâncă sănătos se îmbolnăvește! Numai cine nu-și ia două job-uri nu are bani destui! Numai săracii merg cu autobuzul! Etc., etc.
O odă primitivă ridicată de niște proști lui Malthus & Darwin (de fapt conceptelor lor degenerate în social). O adunătură de șmecheri și bogați de conjunctură vs. o adunătură de disperați. La cum crește presiunea, aici și la alții, un război civil ar fi un factor de limpezire (în ciuda sacrificiilor), însă un război rece civil, de durată și hibrid ne va duce mai jos. Aici vedeți ce ne așteaptă: https://population.un.org/wpp/Download/Standard/Population
(exact același organism care a prevăzut destul de precis pe la începutul anilor 1990 ce s-a întâmplat și se întâmplă demografic cu România)
@ionas 5 Este același tip de situație ca și cu educația. Vorba cuiva: E prea scumpă educația? Atunci, încercați ignoranța! Dacă nu vă place societatea, încercați tribul nomad! Când treci printr-un astfel de cartier, pe lângă un căsoi cu piscină și teren de tenis, îți vine greu să crezi că un trotuar sau un loc de joacă pentru copii sunt scumpe. Sau sunt, dar nu în bani: trebuie plătite cu creier și un pic de solidaritate socială.
Aaaa, nu. Și părinții sunt niște bătuți în cap, obsedați după vizele de flotant, fiindcă nu-l vor să-l dea pe bondoc la școala din cartier și țin neapărat să blocheze traficul, să-l ducă la „școala bună din oraș”.
Interesanta remarca, dar lipseste o mica punere in context, care sa arate ca toata societatea functioneaza asa. Cred ca toti am vazut blocuri unde un singur apartament si-a zugravit bucata de fatada intr-o culoare diferita, un butic placat cu o gresie care se potriveste ca nuca in perete cu arhitectura blocului sau chiar a hotelului la parterul caruia se gaseste, un trotuar renovat numai in fata cazinoului, etc.
Impresia mea este ca romanii, majoritar, simt ca singurul mod de a castiga bani este prin parazitism individual, nu prin asociere. Si, intr-un fel, societatea romana este impinsa incolo constient : capitalul autohton neafiliat serviciilor secrete este descurajat in favoarea celui strain si in fata firmelor securistilor. Cine sa mai aiba initiativa asocierii, cine sa mai dea exemplul asocierii. Vom ramane ca intotdeauna o populatie de sclavi care nu fac decat sa alimenteze cu materie prima si carne vie (militari, prostituate, creiere, bone, etc.) centrul unui imperiu si pe fanarioti (in cazul nostru securistii). Dar nici unul din romanii actuali nu va avea o posteritate – idei noi, institutii noi… Pana si conducerea cu serviciile secrete este o idee importata (de la rusi, chinezi) noi n-am facut decat sa separam centrul puterii (UE, SUA) de tara dupa modelul otoman.
Kitsch-ul urbanistic este oglinda mediocritatii democratice a guvernelor Romaniei.
Si tot acei indivizi care vor „case pe pamant” in „oaze de verdeata” sunt vasnicii critici ai „mafiei” care ne conduce, ai bancilor care „ne jecmanesc” sau ai „banditilor” care ne vand iluzii, dar nu au 15 minute sa voteze o data la 4 ani…