Nu e nicio surpriză majoră. Instituțiile de învățământ care au decis să înmatriculeze elevi fără bacalaureat sunt din rândul celor private și de stat la care nu prea e mare înghesuială: Universitatea din Oradea; Universitatea Aurel Vlaicu din Arad; Universitatea Valahia din Târgoviște; Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu-Jiu; Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București; Universitatea Ecologică din București; Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad; Universitatea Hyperion din București; Universitatea Româno-Germană din Sibiu; Universitatea Artifex din București; Universitatea Constantin Brâncoveanu din Pitești; Universitatea Bogdan Vodă din Cluj-Napoca (lista a realizat-o Hotnews). Cam pe toate le regăsiți în categoriile a doua și a treia din clasificarea inițiată pe vremea lui Funeriu, dar nefinalizată de Andronescu din motive de ”uitat de trimis niște documente la vreme”.
M-am uitat și pe calificările pe care aceste instituții de educație (că ”de învățământ superior” nu mai pot fi numite începând din această toamnă) le oferă: de la agenți comerciali, la agenți imobiliari, ghizi turistici, funcționari bancari, asistent medical, asistent-manageri, agenți vamali, tehnicieni fizeoterapeuți, contabilitate primară, agenți de asigurare și lista e mult mai lungă. Nu mi-e clar ce competențe au cadrele didactice de la instituțiile de educație în discuție pentru a organiza asemenea cursuri care, într-adevăr, să-i ajute pe tinerii în cauză să poată activa în domeniile alese (mai exact cine și pe baza cărei metodologii a acreditat aceste cursuri). Oferta merită însă luată în discuție.
Să nu ne ascundem după deget: mulți dintre absolvenții cu diplome de licență sau chiar de masterat activează ulterior în specializările enumerate mai sus. Risipa de bani nu se face plătind pentru cursuri profesionale de un an, doi și (cu câteva excepții) de trei ani, ci plătind pentru trei ani (licență) ori patru-cinci ani (inclusiv masterat) pentru ca unii tineri să ajungă să practice exact profesiile amintite și altele asemenea. La care se adaugă frustrarea (pe care unii o vor duce cu ei o viață întreagă) absolvenților de studii superioare că au ocupații/profesii aparent inferioare diplomelor pe care le-au obținut. Să fim onești: nu cred că sunt singurul care m-am lovit de inspectori bancari cu licențe sau chiar masterate în economie care nu pot lua nicio decizie, cu care nu poți negocia nimic (deși negocierea e esența relației bănci-clienți), singurul lucru pe care îl fac fiind să-ți prezinte niște documente standard și să introducă niște date, de asemenea, standard, în programele informatice. Decizia finală o ia un soft, un roboțel informatic, nu inspectorul cu care discuți (și doar în cazuri excepționale, dacă te ții bine pe poziții, câte un șef din Centrală). Pentru asta nu e nevoie de studii superioare. Și vorbim de mii, dacă nu de zeci de mii de inspectori/funcționari bancari aflați în situația asta (iar acesta e doar un exemplu, mai sunt multe altele: nu ai nevoie de Facultate de Geografie pentru a fi ghid turistic, de studii superioare de securitate, de drept ori mai știu eu ce pentru a fi agent vamal ș.a.m.d.).
Și atunci întreb: de ce elevii cu Bacalaureat nu au și ei opțiunea (dreptul) de a se înscrie la astfel de cursuri profesionale? Răspunsul e cinic: pentru că aceleași instituții de educație n-ar mai putea să ia bani pentru trei, patru sau cinci ani, ci doar pentru unul, doi sau maxim trei (în cazuri de excepție). Păi dacă tot faci colegii profesionale (și foarte bine că se fac), fă-le cinstit: nu le mai vinde absolvenților de BAC iluzia că vor putea face mai mult cu diplomele lor de studii superioare decât cei cu diplome profesionale, și nici tinerilor fără BAC că vor avea statutul de absolvent de studii superioare (că nu-l primesc și nu e nimic grav în faptul că nu beneficiază de un statut sau calificare false – din punct de vedere al vieții personale vor fi mult mai mulțumiți și fericiți dacă au ocazia să activeze ulterior la nivelul pregătirii pe care o au decât cei care au studii superioare dar activează ulterior în profesii pentru care nu au nevoie de astfel de studii).
În concluzie, faptul că o serie de universități de stat și private își recunosc statutul de școli/colegii profesionale nu reprezintă un lucru grav, ci un demers necesar. Prin asta reușesc să ducă la bun sfârșit clasificările instituțiilor de învățământ superior din România, care au eșuat cu ajutorul ”neatenției” doamnei Ecaterina Andronescu. Dar hai să facem asta până la capăt, să nu mai punem statul sau părinții să plătească mai mult decât face calificarea de care beneficiază tinerii. Iar ceea ce se plătește, să fie de calitate și, mai ales, necesar și util pentru elevii respectivi, cu sau fără BAC. Culmea e că nu ar avea de câștigat doar elevii, ci și societatea (ar obține mai mult, cu costuri mai puține), dar și cadrele didactice din aceste colegii profesionale (pentru că ar avea imaginea unor oameni care chiar fac ceva util pentru comunitate, nu al unora care toacă nejustificat fondurile publice sau ale părinților).
***
Universitatea Danubius din Galați era inclusă inițial, în articolul publicat pe Hotnews, printre instituțiile care înmatriculează elevi fără diplomă de BAC. Conform unei precizări trimisă de universitate și publicată de Hotnews, lucrurile sunt puțin diferite. Universitatea a înființat Școala Postliceală Danubius încă de anul trecut (în baza legii nemodificate), cu două specializări: turism și asistent medical generalist. Conform precizării, cursurile sunt autorizate de ARACIP, durata lor este de doi ani, diploma pe care o primesc la final atestă specializarea, cursanții au statut de elevi, nu de studenți și (foarte important) la cursuri se pot înscrie toți absolvenții de liceu, fie că au, fie că nu au și diploma de BAC.
Aceasta e cea mai corectă abordare și merită menționată. Cursanții își cunosc statutul din start și plătesc doar pentru ceea ce primesc (nu plătesc mai mult pentru iluzii frumos împachetate). Astfel de școli postliceale (sau colegii – cum doriți să le numim) sunt mai mult decât necesare și pot avea o importanță majoră pe plan local, fiind mult mai accesibile: costurile de școlarizare se reduc atât datorită duratei, cât și datorită faptului că sunt urmate, în cea mai mare parte, de rezidenți locali (cu cheltuieli mult mai mici pentru părinții lor comparativ cu situația în care ar studia în alte localități decât cele de reședință).
Nota bene: în cazul universităților private, care privesc educația ca pe o afacere, prezentarea onestă a ceea ce oferă – adică studii post-liceale și atestate profesionale – și deschiderea acestor cursuri și către absolvenții de liceu cu diplome de BAC le-ar putea aduce o surpriză plăcută din punctul de vedere al profitului: e de așteptat ca mulți dintre cei care optează acum pentru studii superioare (pentru că nu au alte opțiuni) să opteze pentru studii profesionale. S-ar reduce numărul de ani în care taxează, dar ar crește numărul celor taxați. Evident, dacă se asigură și un nivel de calitate acestor studii profesionale.
ARACIS mai exista? mai iau salarii?
ARACIS este format din profesori universitari de la toate universitatile de stat si private. Eu spun despre tine ca esti bun si tu te simti si spui acelasi lucru. Asta este acreditarea ARACIS.
Si in Oradea va fi relativ la fel ca si in Galati, nu de alta dar s-au opus studentii in Senat, si i-a cam pus in offside pe somitatile de acolo. Plus ca la cat de subfinantate sunt universitatile astea din categoria II, care ar vrea sa ofere calitate dar nu pot, nu prea au cum sa refuze sansa de finantare.
Cum adica daca profesorii au dreptul sa predea pt. functionar bancar sau asistent medical? Emite Pricopie (sau Costoiu) o ordonanta ministeriala si cadrele didactice universitare devin competente! Sau poate se implica dottore Ponta si da o OUG! Intre noi fie vorba o mare parte a cadrelor didactice de la univ. enumerate sunt de nivel 2 sau 3 pe o scara de la 1 la 5, unde 5 este maximum. Clasificarea lui Funeriu, chiar daca in faza pilot, a aratat imaginea adevarata a invatamintului superior.