Tată și fiu, frate și frate, soț și soție, ba chiar un caz în care după ce tatăl și fiul au fost deputați, se pregătește și mama să ajungă în Parlament. În același timp sau succesiv, reprezentanții mai multor familii au fost ori se pregătesc să devină parlamentari. Asta fără a mai aduce în discuție cumetriile – nași și fini. Istoria post-decembristă ne-a livrat numeroase exemple care arată că Parlamentul pare să se fi inventat pentru ca unele familii să aibă un loc de muncă stabil.
Desigur, există familii, la noi și în alte țări, care au făcut istorie în camerele legislative, pe considerente strict de competență (sau măcar de acces privilegiat la o educație specializată și/sau de apartenență la o clasă socială privilegiată). La fel cum, există posibilitatea ca destinele unor oameni să se întâlnească și să se unească în timpul desfășurării unor activități comune, cum ar fi și cea politică. Hai să vedem, însă, dacă astfel de situații sunt și cele pe care le-am găsit analizând lista candidaților eligibili și/sau potențial eligibili la alegerile parlamentare de duminică, 1 Decembrie 2024.
(asta cu mențiunea că situațiile prezentate mai jos au caracter selectiv, pe baza datelor existente în surse publice – declarații de avere, decizii ANI și/sau judecătorești, articole jurnalistice care, la rândul lor, își prezintă sursele etc.; în raportul proiectului You(th) elect al Societății Academice din România, SAR, în cadrul căruia am analizat integritatea a aproximativ 2.000 de candidați, numărul cazurilor este mult mai mare)
Piedone, primar, Piedone, parlamentar. Care Piedone?
Familia Piedone e pregătită să devină una ”istorică” în politica autohtonă, cum n-a mai fost să fie de la Brătieni încoace. Omul pe care Revoluția l-a prins șef de restaurant și cu carnetul Partidului Comunist Român (PCR) în buzunar, Cristian Popescu Piedone s-a orientat rapid, trecând la afaceri – și-a deschis propriul restaurant. Un restaurant la care, potrivit biografiei romanțate, ar fi obișnuit să ia masa tineretul social-democrat, așa născându-se, în 1994, iubirea lui Piedone de PDSR (actualul PSD). Dar asta nu înainte de o ”încălzire” în Partidul Solidarității Sociale (PSS), înființat de Miron Mitrea.
Relația lui Piedone senior cu PSD poate fi considerată ca fiind o ”dragoste cu năbădăi”, divorțurile și împăcările ținând deschiderea paginilor de politică, precum cele ale vedetelor paginile mondene. A mai trecut pe la ApR (înapoi în PSD), PNȚ-CD, PC, UNPR, iar PC, iar UNPR, ALDE, PUSL și, acum, din nou candidat, pentru o funcție de senator PSD, în deschiderea listei de la Giurgiu. Asta după mai multe mandate de primar în sectoarele Bucureștiului, între 2008 și 2015, la Sectorul 4 (mandatul din urmă nefinalizat, întrerupt fiind de tragedia de la Colectiv), respectiv între 2020 și 2024 la Sectorul 5.
În speranța promovării la Primăria Capitalei, Piedone senior a lăsat Sectorul 5, dar pe mâna juniorului, Vlad Popescu Piedone, cel pe care îl impusese deja, de acum 4 ani, ca deputat din partea PSD, în Parlament. Cum Primăria Generală s-a dovedit o pălărie prea mare pentru Piedone senior, și-a negociat o poziție eligibilă de senator la Giurgiu – o punte venită la timp pentru a-i acoperi anii pe care-i mai are de parcurs până la pensionare.
Familia Piedone nu este, însă, chiar o raritate printre candidații la alegerile parlamentare de duminică. În zona dinastică, regăsim reprezentanți de la mai toate partidele cu șanse de a intra în Legislativ, fie că e vorba de transmiterea, în familie, a unor locuri de parlamentar, fie de prezența membrilor acelorași familii pe listele de candidați (și nu sunt cazuri din categoria ”politica i-a unit”, că se mai poate întâmpla ca politica să unească destine și în viața privată). La acestea se mai adaugă și categoria specială a cumetriilor (nași/fini), care chiar dacă nu e nepotism în sensul general, sugerează o apropiere personală ridicată.
Minoritățile, o adevărată afacere în familie
Grupul minorităților naționale (altele decât cea maghiară) este unul destul de puțin mediatizat. De obicei se pune lupa asupra lor în situațiile în care investirea unui nou Guvern ori succesul/respingerea unei moțiuni de cenzură ori a unei legi importante stau în câteva voturi. În aceste situații, mai află restul cetățenilor și cine sunt cei care ajung să obțină un loc de deputat cu câteva mii ori chiar doar câteva sute de voturi. Aflați în penumbra mediatică, nu e de mirare că, deși puțini ca număr, aici găsim cele mai multe cazuri (procentual) de transfer de locuri de parlamentar în familie.
Din partea Uniunii Polonezilor din România, candidează, în acest an, Ghervazen Longher. Prima dată a ajuns în Parlament în 2002, când l-a înlocuit pe Iohan-Peter Babiaș, reprezentantul polonezilor, decedat în acel an. Din acel moment (de peste două decenii), scaunul de deputat a rămas în familie. În 2016, nu a putut candida, fiind găsit în incompatibilitate de ANI, după ce și-a angajat fratele și sora la cabinetul de deputat, motiv pentru care a și primit o condamnare de trei luni de închisoare, cu suspendare. N-a fost o problemă, reprezentantă a polonezilor fiind, între 2016 și 2020, soția lui, Victoria Longher. Mai ”proaspăt” și mai ”curat”, Ghervazen Longher s-a întors în Parlament în 2020, iar acum se pregătește pentru un nou mandat.
Iulius Firczak este deputat din partea Uniunii Culturale a Rutenilor din România, care este una dintre cele mai mici comunități reprezentante în Parlament, cu 834 de membri declarați la cel mai recent recensământ (cu 645 de membri declarați, albanezii sunt cel mai mic grup etnic reprezentat). Iulius Firczak a moștenit și el fotoliul de deputat ”rutean”, de la tatăl lui, Gheorghe Firczak,
Gheorghe Firczak i-a reprezentat pe ruteni din 2000 până în 2016. Asta după ce, în 1996 și-a încercat norocul cu înființarea la Deva a unei filiale a Partidului Liberal Democrat Maghiar (formațiune ”moșită” de Iliescu să mai rupă din voturile UDMR). Anterior, omul mai trecuse și prin FSN și PDSR, iar potrivit unui liste a CNSAS din 2006, Gheorghe Firczak apare și pe o listă a colaboratorilor cu Securitatea comunistă, statut pe care deputatul ”rutean” l-a negat. În 2015 a fost declarat incompatibil de ANI, pentru că și-a angajat fiul la cabinetul parlamentar. ”Amendamentul Iordache”, din 2018, la Legea ANI, l-a scăpat și de o condamnare penală, dar deja își transferase scaunul de deputat către fiul său, Iulius, cel pentru care intrase în incompatibilitate.
Mircea Groșaru a fost investit de trei ori ca deputat din partea Asociației Italienilor din România (RO.AS.IT), în 2004, 2008 și 2012. Ultimul nu a apucat să-l mai ducă la capăt, decedând în 2014. Scaunul de deputat al minorității italiene a fost preluat, însă, de fiul acestuia, Andi Groșaru, până acum. Pentru că era nevoie de o ”schimbare”, familia a decis că e timpul ca Andi să facă un pas în spate, iar candidata RO.AS.IT la alegerile de duminică e Ioana Groșaru, soția lui Mircea Groșaru și mama lui Andi Groșaru. Înainte de a deceda, Mircea Groșaru s-a ales și el cu decizie de incompatibilitate de la ANI pentru că își angajase soția la cabinet.
Funcțiile de reprezentanți ai comunităților minoritare au fost considerate într-o proporție semnificativă a fi o ”afacere de familie”. Nu doar că aceștia și-au transferat scaunul de deputat în familie, ci și și-au angajat rudele la cabinetele parlamentare. Pe lângă cei menționați mai sus, sunt candidați și la aceste alegeri după ce au avut probleme cu integritatea și Iusein Ibram, de la Uniunea Democrată Turcă din România, și Adrian-Miroslav Merka, de la Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România. Primul a fost declarat incompatibil de ANI, în 2015, pentru că și-a angajat fiul la cabinet, iar cel de-al doilea a ajuns și să fie condamnat penal, la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, pentru angajarea părinților la biroul parlamentar. Ambii au fost albiți de ”amendamentul Iordache” la Legea ANI, astfel că au revenit în Parlament și candidează, iar, duminică, pentru niște locuri de deputat pe care le pot câștiga cu niște sute de voturi. Ale familiei și prietenilor, ale nașilor și ale finilor, plus ale unor cunoscuți la o cafea ar fi suficiente.
Familiile PSD și PNL
Să nu se înțeleagă cumva că minoritățile au avut exclusivitate în angajarea rudelor la cabinetele parlamentare. Lider al deputaților PSD și secretar general al partidului, Marian Neacșu a fost condamnat penal, în 2016, pentru că și-a angajat fiica la cabinet. El a fost unul dintre principalii vizați de amendamentul cu dedicație, inițiat de Florin Iordache, la Legea ANI, prin care au fost ”curățați de pete”, așa că nu e de mirare că-l regăsim, acum, pe un loc eligibil pe lista PSD de la București.
Evident, nu se poate o nouă legislatură fără un reprezentant al familiei Stănescu de Olt. Cel care duce mai departe ”moștenirea” familiei este tot Paul Stănescu. Vreme de 8 ani, între 2008 și 2016, Paul Stănescu a fost președintele Consiliului Județean Olt, din partea PSD. Din această funcție, l-a impus pe fratele lui, Alexandru, în funcția de deputat de Olt, în 2012, apoi și în 2016. Din 2016, a dat și Paul Stănescu funcția de președinte de CJ pe cea de Senator, vreme de patru ani, cei doi frați Stănești evoluând la dublu mixt (Senat/Cameră). Din 2020, Paul a rămas să ducă tradiția mai departe, iar acum candidează pentru încă patru ani. O tradiție politică începută cu tatăl celor doi, Constantin Stănescu, primar în comuna Vișina vreme de 12 ani (2004-2016).
Și Mureșul propune o familie tradițional politică. Dumitrița Gliga (PSD), candidează pentru un al doilea mandat de deputată, după cel obținut în urmă cu patru ani. Dumitrița Gliga este fiica liderului PSD local, Vasile Gliga, care a fost și el deputat vreme de două mandate, între 2008 și 2016. Continuitatea familiei Gliga în Parlament a fost perturbată de condamnarea penală definitivă a lui Vasile Gliga, în 2015, pentru că și-a angajat soția la cabinetul de parlamentar. Pentru că deși se prezintă ca fiind un antreprenor de succes în fabricarea viorilor (Mafia Paltinului creț îi transmite salutări), niște bani publici în familie nu strică niciodată.
Buzăul familiei Mocanu
Adrian Mocanu deschide, în acest an, lista pentru Camera Deputaților a PNL în județul Buzău. Adrian Mocanu a mai avut până acum trei mandate de deputat, două din partea PSD (2008-2012 și 2012-2016) și unul început pe listele PMP, dar cu trecere apoi și prin ALDE (2016-2020). În legislatura 2008-2012 a ajuns la vârsta de 25 de ani (cel mai tânăr deputat atunci), impus pe liste de tatăl său Victor Mocanu, care era președintele Consiliului Județean (2004-2012), din partea PD, apoi PSD. Cum în 2012 a pierdut competiția electorală, pentru un nou mandat de ”baron de Buzău, în care a candidat ca independent, s-a repliat rapid și, în toamnă, din parte PSD a devenit senator (2012-2016), cei doi Mocanu, tatăl și fiul, fiind parlamentari în același timp, în Senat, respectiv Camera Deputaților.
Păcatele șefiei la CJ Buzău l-au ajuns, în cele din urmă, pe senior, în 2019 fiind condamnat definitiv la 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendare, pentru recepționarea Maternității, chiar dacă nu a fost terminată și utilizată conform contractului. În competiție a revenit, însă, fiul lui, cu șanse mari pe lista PNL de această dată, pentru un nou mandat în care să compenseze cei patru ani în care Parlamentul României a ”suferit” că n-a avut niciun reprezentant al familiei Mocanu.
USR își pregătește propriile dinastii
Cu o istorie ceva mai recentă, înființată fiind doar în 2016, USR n-a avut timp să trimită și să impună familii în Parlament. Dar semne că… lista e deschisă vin de la Cluj, unde deputata Oana Morariu candidează pentru un nou mandat. În primăvară Filiala Cluj, pe care o conduce ca președintă, l-a promovat primul pe lista USR pentru Consiliul Județean Cluj pe soțul acesteia, prin metoda numită de presa locală ”Autobuzul” (metodă prin care se controlează și se desemnează delegați fideli conducerii în adunarea județeană care stabilește candidații la funcții publice).
Partidul POT pentru Familie. Familia mea
O situație ”inedită” e cea a candidaților Partidului Oamenilor Tineri (POT), asociat cu Călin Georgescu. Dintr-o analiză făcută de Libertatea, numărul cuplurilor soț-soție care populează listele POT e absolut impresionant.
Silviu Mihnea Frigeoiu e primul pe lista POT de Senat la Constanța, în timp ce soția sa, Mihaela Alina Frigeoiu, deschide lista de Camera Deputaților la Buzău, asta în condițiile în care, arată Libertatea, cei doi nu par să aibă vreo legătură cu cele două județe (având, potrivit declarației de avere, doar o casă în Ploiești).
Cristian Emanuel Cîmpan candidează în Bihor, primul pe lista POT de la Camera Deputaților, în timp ce soția sa, Diana Natalia Cîmpan, deschide lista POT, tot la Camera Deputaților, la Satu Mare.
La Călărași, soții Iulia și Ionuț-Marius Ursei sunt pe primele poziții la Camera Deputaților, în timp ce soții Corina și Octav Ursăscu ocupă primele două poziții la Senat.
La Cluj, situația e un pic mai combinată. Lista de Senat se deschide cu Voicu Mircea Simu, iar pe a treia poziție se află Cristina Daniela Crețanu. La Camera Deputaților pe primul loc se regăsește Aurora Tasica Simu, soția lui Voicu Mircea Simu, iar pe al doilea Răzvan Crețanu, soțul Cristinei Crețanu.
În Dolj, lista de la Camera Deputaților are pe primele două poziții tot o soție și un soț, Gabriela, respectiv Nicușor Porumboiu.
În fine, mai arată Libertatea, în județul Dâmbovița se află două persoane cu nume de familie identic, dar pentru care nu au găsit documente care să confirme/infirme vreo legătură de rudenie, Lucian Nicolae Andrușcă, în deschidere de listă la Camera Deputaților, și Alina Claudia Andrușcă, pe a doua poziție de la Senat.
Dacă pe valul creat de Călin Georgescu, POT va ajunge în Parlament, se poate spune, fără mari dubii, că ”tradiționala familie parlamentară” a învins.
Pe același subiect:
