Oprişan aşteaptă azi prima sentinţă, la Cluj: Cu suspendare sau cu executare?

UPDATE: Judecătoria Cluj a amânat cu o săptămână (pentru 5 februarie) pronunțarea în dosarul lui Marian Oprișan, conform judecătorului Marian Lucian Mihăiţă, purtătorul de cuvant al instanţei clujene.

***

(text inițial)

Un proces ce părea că nu va mai ajunge la final își așteaptă azi prima sentinţă de la Judecătoria Cluj-Napoca. Este unul dintre primele procese de rezonanţă începute de DNA în noiembrie 2005, care ajunge în sfârşit la o soluţie pronunţată de instanţa de fond. Toată lumea în Focșani, și nu doar din Focșani, se întreabă dacă e posibil ca și la noi să pătrundă aerul tare al justiţiei și mai toţi pariază: Cu suspendare sau cu executare?

Până mai ieri dispăruse orice speranţă, instaurându-se ideea că dosarul se va prescrie, că Oprișan e ocrotit de toţi pentru că a “servit” pe toată lumea şi de aceea e intangibil. De ce a durat atât de mult? Pentru că la Focșani dosarul a stat neatins aproape un an și jumătate, după care a fost restituit, pentru “neregularităţi ale actului de sesizare” Parchetului local. I se pregătea o îngropare pe cinste. DNA a reacţionat prompt și a reușeșit să-l strămute la Cluj-Napoca, un oraş unde marii infractori ai ţării nu prea vor să fie judecaţi. Motivele strămutării dosarului Oprişan de la Focașani sunt notorii, de genul: inculpatul a dat locuinţe de serviciu cu posibilitate de cumpărare la preţ redus unor magistrate ajunse şefe de instanţă, a recompensat cu demnităţi publice soţii unor alte doamne magistrat sau a numit procurori pensionari în diferite demnităţi publice. Numai că și la Cluj a avut loc o declinare de competenţă și dosarul a revenit pentru aproape încă un an la Focșani, după care iar strămutare la Cluj, de această dată definitivă. În rest, tertipurile utilizate la infinit de tergiversare cu angajări de avocaţi, excepţii la Curtea Constituţională, citaţii adresate greșit, martori care nu vin nici cu poliţia, culminând cu arestarea expertelor cu acuzația de favorizare a făptuitorului, recte Oprișan, care evident… nu știa nimic. Probabil s-a mizat prea mult pe vreo lege de amnistie sau graţiere.

Ce-i impută DNA lui Oprișan?

Prima mare infracţiune de care este acuzat preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea este abuzul în serviciu în formă continuată, care în vechiul Cod Penal era prevăzută de art. 248 (Abuzul în serviciu contra intereselor publice) și atrăgea o condamnare de la 6 luni la 5 ani. În noul cod (art.  297), infracţiunea prevede o condamnare de la 2 la 7ani, maxim care poate fi mărit cu un spor de până la 3 ani. Dacă se ia în calcul Art. 309, din cauza prejudiciului foarte mare în acest dosar, care a produs consecinţe grave, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
De unde a pornit principala acuzaţie din dosar? În fapt, sponsorul și creditorul politic al lui Oprișan, deputatul de Vrancea și ministrul Transporturilor la acea oră, Miron Tudor Mitrea, i-a dat pe mână 1,9 milioane de dolari, dintr-un împrumut extern, pentru pietruirea a 41 de drumuri comunale din judeţ. Ce a descoperit DNA? ”Comisia de licitaţie numită de inculpatul Marian Oprișan a selecţionat și a atribuit lucrări de construcţie unor firme neeligibile, conduse de apropiaţi ai inculpatului Marian Oprisan şi anume: SC Aispa Stars 95 SA (patron este omul de afaceri Prunache Corneliu, de la care Oprişan a cumpărat o cramă viticolă, la preţ de chilipir, preluată în urma unor executări silite), SC Top Media SRL (patron este Graur Vasile, fratele inculpatei Teodorescu Valeria) și SC Utilaj Construct SA (patron este Mihăiuc Vasile).” Informaţii binecunoscute în Vrancea, care nici nu trebuie dovedite în vreun fel. Toţi sunt oameni de casă ai şefului PSD, judecaţi într-un dosar separat pentru modul în care au scos banii cu geamantanele din Consiliul Judeţean.

“De altfel, s-a dovedit că cele trei firme nu dispuneau de utilajele necesare efectuării acestor lucrări, iar firma Top Media SRL este o firmă fără sediu și fără angajaţi. Firmele respective au contractat lucrări de asfaltare pentru un număr de 41 de drumuri comunale, dintre care o parte erau asfaltate anterior, iar pe altele nu s-a executat nici un fel de lucrare, însă banii au fost încasaţi. Pe cele câteva drumuri care au fost executate, lucrările s-au dovedit a fi de proastă calitate şi efectuate fără proiecte tehnice. În cazul a numeroase lucrări nu au existat inspectori (diriginţi de șantier) autorizaţi de Inspectoratul de Stat în Construcţii, cum impunea legea.”, după cum arată DNA în rechizitoriu.
“18 drumuri comunale nu au fost supravegheate și verificate de nicio persoană autorizată. În plus, plăţile s-au făcut integral în contul firmelor selecţionate, la două-trei zile după semnarea contractelor”, arată procurorii anticorupţie. Anchetatorii au mai decoperit că membrii comisiei de licitaţii (Marian Oprişan, Mircea Diaconu, Valeria Teodorescu, Ion Costeanu și Liviu Rusu) au băgat în propriile buzunare 320.000 RON din banii destinaţi pietruirii drumurilor. Camera de Conturi Vrancea a calculat că pentru aceşti bani fiecare a muncit 110-120 ore pe zi! Adică banii au fost pentru propriile buzunare, iar drumurile au constituit ultima lor preocupare, după cum sugerează procurorii.

Cum se apără Oprișan?

”Abuzul în serviciu nu există în nici o legislaţie a ţărilor civilizate cu democraţii consolidate în statul de drept. Abuzul în serviciu e o infracţiune de tip sovietic inspirată din Codul Penal al URSS. Când comuniștii voiau să execute un adversar sau dușman al poporului, dacă îl găseau cu delapidare sau orice infracţiune, invocau abuzul în serviciu.”, a declarat Oprişan pe 8 aprilie 2014.

În afară de uzul de fals, infracţiune modestă pentru amplitudinea cazului, încă două mari infracţiuni îi sunt reproșate lui Marian Oprişan, prevăzute în celebra Lege 78/2000 pentru descoperirea și sancţionarea faptelor de corupţie. Este vorba despre utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice (art. 10 lit c) pedepsite de la 3 la 10 ani de închisoare, și infracţiunea care îl rodea și pe Viorel Hrebenciuc, respectiv folosirea influenţei politice în scopul de a obţine foloase necuvenite ( art. 13), pedepsită de la 1 la 5 ani. Ambele sunt în formă continuată, deci cu spor.

Ce acuzaţii mai sunt în rechizitioriul DNA

DNA mai acuză că, între 2004 și 2005, Marian Oprișan “a negociat şi achiziţionat, fără hotărârea necesară a Consiliului Judeţean și fără avizele de specialitate ale comisiilor din Consiliu, Complexul Turistic “Căprioara” de lângă Focşani, în jurul căruia deţinea, împreună cu membrii familiei, 8 hectare de teren”. Pentru această achiziţie, Oprișan ar fi alocat ilegal 1,7 milioane RON din fondurile CJ Vrancea. În plus, acesta ar fi întocmit și o adresă falsă, prin care a solicitat suma de 300.000 RON din fondul de rezervă al Guvernului Adrian Năstase. Pretextele invocate sunt false, iar banii primiţi au fost utilizaţi tot pentru achiziţia complexului care zace acum în ruină. Rechizitioriul DNA mai arată că, în perioada 2003-2005, Oprișan ar fi folosit hotelurile “Rucăr” din Soveja si “Hanul dintre Vii” din Câmpineanca, aflate în patrimoniul CJ Vrancea, pentru organizarea unor acţiuni de protocol, unele private, în valoare de 520.000 RON. “Potrivit legii, acesta nu putea să finanţeze respectivele locaţii, decât introducându-le în circuitul public”, spun procurorii DNA.

Oprişan dă vina pe mort

Ideea centrală de apărare desprinsă din concluziile scrise pe 180 de pagini de avocatul Gheorghiţă Mateuţ, care îl apără pe inculpatul Marian Oprişan, se bazează pe inexistenţa faptelor, idee centrată pe argumentul că banii primiţi nu sunt credit bugetar, sunt credit bancar și, deci, nu se supun rigorilor legii finanţelor publice, ci doar termenilor contractuali. Rezultă firesc că nici Oprișan nu e ordonator de credite, ci un personaj sui generis, un fel de struţo-cămilă administrativă. Și ca în bancurile cu Radio Erevan, de fapt el a și delegat competenţele în stilu-i clasic la doi subalterni, care oricum nu îi prea aparţineau, căci implementatorul proiectului era de la Ministerul Transporturilor, deci el era responsabil. Unul dintre cei pe care Marian Oprişan dă vina, respectiv Mircea Diaconu, fost vicepreşedinte al CJ Vrancea, a decedat în 2012. În Vrancea se ştie că Oprişan s-a ferit să-şi pună semnătura pe documentele care l-ar fi putut incrimina şi l-a folosit pe post de semnatar pe vicepreşedintele Mircea Diaconu, un om în vârstă de 78 de ani, care a semnat “ca primarul” şi a ajuns astfel să dea socoteală pentru multe fapte în spatele cărora s-a aflat şeful său. Cât despre drumuri, toate au fost cam spălate de ploile grele din anul următor “reabilitării”, și banii de asemenea…

“Vom vedea dacă există justiţie în România”

La ultimul termen al procesului, cel din data de 22 ianuarie, avocatul lui Oprișan a plusat pokeristic, cerând audierea a încă 20 martori, angajaţi ai CJ Vrancea, foști consilieri judeţeni și primari, bașca efectuarea unei noi experize contabile. Judecătorul Lucian Bută a respins aceste noi solicitări, evident fiind că motivul adevărat este prelungirea la nesfârșit a procesului, prilej pentru Oprișan să declare agenţiei Mediafax: “Nu știu care va fi decizia judecătorului, eu știu că sunt nevinovat. Vom vedea dacă există justiţie în România. Admiterea probelor solicitate astăzi de avocatul meu m-ar fi ajutat categoric în dovedirea nevinovăţiei, pentru că în faţa instanţei nu au fost audiaţi decât martorii acuzării, nu și ai apărării”.

Aici comunicatul inițial al DNA.

Dosarul disjuns în care sunt judecați oamenii de afaceri care au primit lucrări pe ochi frumoși de la Oprișan aici.