Într-o ieșire publică după desemnarea lui Siegfried Mureșan ca prim-ministru, Sorin Grindeanu le-a reproșat celor de la PNL și USR că nu au un plan pentru România. ”N-au un program, au o rotativă”, a scris domnul Grindeanu, pe Facebook. Și are dreptate, dar doar până la un punct. România chiar are nevoie de un plan. Și are nevoie de un plan ceva mai lung de jumătate de an, care să se rezume doar la (necesara) încadrare în niște standarde de deficit.
Din acest punct de vedere, Sorin Grindeanu și PSD au, dacă nu un plan, măcar schița lui. L-au anunțat la sfârșitul lunii august, după o reuniune la Sinaia, la finalul căreia au prezentat cele 10 priorități ale partidului. Iar pe prima poziție e trecută, în mod expres, ”refacerea sistemului energetic și valorificarea resurselor”.
Am mai arătat ce înseamnă pentru PSD ”sistem energetic și valorificare resurselor”. Prelungirea vieții celei mai scumpe și mai toxice tehnologii (cărbunele), continuarea câtorva proiecte comuniste hidro inutile (în lipsa apei), distructive de parcuri naționale și alte arii naturale protejate, dar cât se poate de profitabile pentru câteva firme clientelare care toarnă betoanele. Asta pe partea de energie.
Pe parte de resurse, proiectele pretins ”strategice”, sunt acaparate de o vastă rețea clientelară și de interese ascunse din jurul partidului – cel de la Budureasa, controlat de fostul prieten și asociat de afaceri al domnului Grindeanu; cel de la Baia de Fier, înaintat de SALROM, compania cu capital majoritar de stat de la vârful căreia nici măcar dezastrul de anul trecut de la Salina Praid nu l-a putut mișca pe nașul prim-vicepreședintelui PSD și primar al Galațiului, Ionuț Pucheanu; și cel de la Rovina, unde chiar domnul Grindeanu s-a dus personal să le promită reprezentanților companiei canadiene Euro Sun Mining, legea cu dedicație de expropriere a cetățenilor români în interes privat, aflată, în aceste zile, pe ultima sută de metri în Camera Deputaților (cel puțin, în varianta actuală, cu mari șanse de a fi respinsă, dar cu promisiunea făcută chiar de cei de la PSD că va fi reluată în altă formă).
Cât de ne costă interesele clientelare și mesajele populiste
Din punct de vedere al energiei, PSD (la fel ca și AUR, care îmbrățișează același mesaj populist) vizează nu doar satisfacerea intereselor clientelare, dar și un meschin interes electoral – că e mai simplu să dai vina pe gândaci, lostrițe ori sturioni pentru incompetența proprie, decât să explici de ce arderea cărbunelui ucide (din toate punctele de vedere) ori că tehnologia hidro a marilor baraje (mari doar la costuri și distrugeri, în cazul celor în discuție, dar cu capacitate instalată derizorie) e din ce în ce mai scumpă, în timp ce tehnologia secolului al XXI-lea (solar, eolian, stocare în baterii) e din ce în ce mai ieftină.
Conservarea unui electorat nostalgic și grija pentru firmele care toarnă betoane și montează țevi în proiecte inutile ne va costa (și va costa inclusiv acest electorat nostalgic) atât pe termen scurt (scumpirile facturilor la curent este deja anunțată), cât și pe termen mediu (inflația pentru toate produsele și serviciile care utilizează energia mai scumpă) și, mai ales, pe termen lung – prin pierderea competitivității, la nivel european și global, a afacerilor actuale și a investițiilor viitoare în toate domeniile care depind de prețul energiei.
În această săptămână, Euro News Green a prezentat studiul cercetătorilor de la Centrul Euro-Mediteranean pentru Schimbări Climatice (Fundația CMCC), Politehnica din Milano și Universitatea Tehnică din Berlin despre modul în care Europa ar putea să-și reducă dramatic emisiile industriale fără a-și diminua producția (implicit, și competitivitate – n.a.). În interviurile realizate cu reprezentanți ai industriei, în care li s-a prezentat modelul în care companiile ar fi încurajate să se relocheze, acestea și-au trimis producția în Spania, țările nordice și Regatul Unit, unde energia regenerabilă, mai ieftină și abundentă, a redus costurile energiei electrice.
Altfel spus, mizând în continuare pe energia scumpă (fie din cauza efectelor poluării și al accelerării încălzirii climatice – cazul arderii cărbunelui, fie din cauza tehnologiei depășite – cazul mega-proiectelor hidro), România riscă să piardă afaceri actuale și să devină total neatractivă pentru noi investiții.
Mega-proiectul din Sibiu
Cireașa de pe tortul priorității numărul 1 a PSD, ”energie și resurse” a fost anunțată, însă, săptămâna trecută: mega-proiectul (carieră + fabrică de prelucrare a minereului) de la Rășinari – Săliște. Pe scurt, minereul de magneziu din cariera Valea Dobrii (de la Rășinari) ar urma să străbată cu funicularul, spun reprezentanții companiei, pe niște zeci de kilometri, o mare parte a localităților din Mărginimea Sibiului, până lângă Amnaș (Săliște), unde ar fi uzina de procesare.
Proiectul Rășinari – Săliște ar urma să străbată mai toată Mărginimea Sibiului, cu transporturi masive de minereuri cu risc cancerigen, de la carieră la uzina de procesare. Zona e una cu economie mixtă, în special creșterea animalelor (în special oi), prelucrare (mezelurile din zonă ajung inclusiv la București)
Cu sau fără poluare (asupra fanteziilor proiectului vom avea ocazia să mai revenim), e suficient zvonul că produsele localnicilor (e celebra zonă a brânzeturilor și mezelurilor de Sibiu, precum și a exporturilor de miei către Orient) se află în apropierea unui astfel de proiect ”verde”, pentru ca acestea să-și piardă atractivitatea. La fel cum apariția stâlpilor gigantici ai funicularului în peisajul local nu va fi un detaliu care să îmbogățească oferta turistică a zonei. Câteva zeci de locuri de muncă în plus aduse de proiect nu vor schimba cu nimic în bine viața localnicilor (mult peste media din localitățile rurale ale României), dimpotrivă, va afecta economia mixtă pe care se bazează.
Dar mai mult ca sigur, proiectul va fi unul benefic pentru acționarii și asociații afacerii. Primele investigații Verde Curat/ România Curată legate de acest proiect arată că e controlată de familia Bîlteanu, exact cea care controlează și Hidroconstrucția – compania privată care a anunțat încă din toamna anului 2024 un plan de ieșire din insolvență bazat pe betonul turnat în proiectele hidro comuniste din arii naturale protejate. Dragoș Bîlteanu, juniorul din familia Bîlteanu, este fost condamnat penal definitiv, în 2019 (între timp reabilitat), pentru delapidare și manipularea Bursei.
Ca să avem tabloul complet, printre partenerii din afacere îi regăsim pe Dragoș Tănase și Nicolae Suciu, directori ai companiei canadiene Gabriel Resources și ai subsididarei RMGC, care au vrut să exploateze aurul de la Roșia Montana, apoi să ne ia miliarde de dolari, în procesul de la Washington, pentru că nu au fost lăsați să-și pună în practică proiectul ilegal, distructiv de mediu și pe patrimoniu cultural excepțional, cu valoare UNESCO.
Detalii despre combinația asta, aici.
E dezamăgitor că PNL, USR și UDMR nu au deja un plan (program) pentru un eventual Guvern Mureșan, în condițiile în care au trecut mai multe luni de când l-au propus prim-ministru. Dar principul ”orice plan e mai bun decât lipsa unui plan” nu se aplică dacă ne uităm la planul propus de PSD.
IMPORTANT: Verde Curat, de pe România Curată, este singurul proiect de investigații de mediu din țara noastră, care își asumă să adreseze subiecte pe care restul presei le evită, fie din cauza intervențiilor politice, fie a comenzilor de publicitate (mascată sau nu). Putem să realizăm aceste investigații și să acoperim costurile proceselor de intimidare doar datorită sprijinului cititorilor. Dacă vrei ca proiectul de investigații de mediu Verde Curat să meargă mai departe, poți dona, acum, mai jos. MULȚUMIM!
Mai mult, pe România Curată:
