Sub zâmbetul lui Ponta care, cu referire la devoalarea lui Turcescu, spune că cine seamănă vânt culege furtună, eu înţeleg că Robert a fost sacrificat ca să înţeleagă Băsescu să nu mai semene vânt.
Bănuiesc, de aici înainte, un caft între servicii, unii încercând să devoaleze un candidat la preşedinţie, fost ofiţer, alţii încercând să-şi protejeze candidatul. E treaba lor şi mă interesează mai puţin… Azi vreau să vă vorbesc despre Robert, un tip pe care abia dacă îl cunosc, asta deşi am preluat România în Direct la EuropaFM, emisiune ce l-a consacrat ca jurnalist şi care l-a propulsat, apoi, în mediul mult mai vizibil al televiziunilor.
Pot înţelege faptul că meseria de jurnalist poate fi o bună acoperire pentru un ofiţer de informaţii, dar nu înţeleg nici în ruptul capului de ce un jurnalist – şi încă unul consacrat – ar dori să devină şi ofiţer al unui serviciu secret. Aşa cum spune Tolontan, meseria de jurnalist onest o exclude pe cea de spion, pentru simplul motiv că un jurnalist este obligat să spună ceea ce crede, ceea ce ştie, iar adevărul este esenţa acestei meserii.
Chiar presupunând că vorbim de un ofiţer onest, care îşi iubeşte ţara şi care nu face jocuri politice, o dublă identitate implică o minciună prin omisiune. Acela va rămâne, poate, un bun ofiţer dar, înşelând încrederea publicului, nu va fi niciodată un jurnalist, indiferent de cotă sau de audienţe.
Altfel spus, un ofiţer-jurnalist nu e cu nimic mai bun decât o goarnă politică, sau decât a unui caftangiu cu simbrie. Nu e cu nimic mai bun decât unul care înjură la televizor pe oricine îl contrazice, nu e cu nimic mai bun decât un Dan Diaconescu care a folosit această meserie ca să se îmbogăţească, şantajând oameni sau pentru a intra în politică.
Ceea ce a făcut Robert reprezintă cea mai grea palmă dată, până acum, acestei meserii de jurnalist. Ok, a ales să spună adevărul, deşi se putea retrage în linişte, chiar dacă a fost şantajat… în fond, legea obligă un serviciu secret să ofere un job administrativ unui ofiţer secret care îşi pierde acoperirea… dar Turcescu parcă a vrut să tragă după el în derizoriu toată breasla ziariştilor.
Uită-te înăuntrul tău Sorina, îi zicea în studiou colegei sale de la B1,sugerând că şi aceasta ar avea ceva de ascuns. Absolut stupid, jenant şi destul de iresponsabil!
Robert, fiecare dintre noi are obligaţia să se privească zilnic în oglindă, să se uite înăuntrul său, să-şi cenzureze pornirile personale, dacă acestea pot fi toxice pentru public, să-şi lase la o parte simpatiile politice, ba chiar şi propriile frustrări financiare. Pentru că doar libertatea şi adevărul păzesc cu adevărat democraţia şi de aceea ni se mai spune nouă, jurnaliştilor, câinii ei de pază.
Şi indiferent că ai fost ofiţer acoperit sau că faci doar o mascaradă, mie mi se pare că în meseria asta nu prea ai ce să mai cauţi. Eu nu dau verdicte, dar publicul le dă.
***
Sursa: biziday.ro
***
Citește pe aceeași temă:
Dle Guran, ca de obicei, analizele dv. sunt percutante, adanci si bine prezentate stilistic. Si articolul de fatza se inscrie in “marca” dv. Cu un amendament: de vreme ce va citeste atata lume, si este admirabil ca se intampla acest lucru, aveti, va rog, grija cu virgulele. Puneti-le acolo unde trebuie. Pot intelege ca sunteti economist, nu profesor de romana, dar rugati pe cineva sa faca o revizie inainte de a da publicitatii orice text. Aveti aceasta mare responsabilitate, deoarece sunteti cu adevarat un formator de opinie, un veritabil jurnalist. Puneti, va rog, virgula intre “nu” si “Robert” (“Nu, Robert…”) si intre “tau” si “Sorina” (“…inauntrul tau, Sorina”)… Exemplul cu “Nu, Robert” e mai grav, pentru ca este in titlu. Dincolo de toate acestea, va felicit pentru tot ce faceti in presa romana.
Eu tot nu ma prind ce e rau sa fii ofiter acoperit. Oare in SUA nu or fi jurnalisti agenti CIA sau NSA?