Cea mai mare rușine a Uniunii Europene, în opinia mea, o reprezintă imaginile contrastante de la granițele României cu țări non-UE. Au făcut ocolul internetului imaginile cu pădurile de la granița româno-ucraineană.
Sursa: AgentGreen
Mai în aval, malul românesc al Tisei a fost distrus de Apele Române, spre deosebire de cel ucrainean.
În Deltă, cu toată propaganda cu Bâstroe, îmi amintesc că până și Kucima, când încă era președinte, a remarcat că natura este mult mai bine conservată în partea ucraineană, decât în cea românească. Și avea dreptate.
Pe Dunăre în defileu, malul românesc este invadat de clădiri (deși este în parc natural), în timp ce malul sârbesc este cruțat.
Dar iată că acum Croația ne face competiție la rușine
Râul Una, o splendoare absolută a Balcanilor, formează pe cursul superior granița dintre Croația și Bosnia și Herțegovina. Dar chiar sectorul dinspre izvor (și izvorul) sunt în Croația, aproape de graniță. Radio Sarajevo anunță ”Ecocid la izvorul Unei …”
Așadar presa dintr-o țară non-UE remarcă un ecocid situat în UE, lângă granița cu țara non-UE în cauză. Suficient ca să spulbere toate aerele globale de mediu ale Uniunii Europene. ”UE lucrează cu parteneri internaționali și este recunoscută ca lider în acțiunile de mediu la nivel mondial.”.
Riverwatch a postat, în această săptămână, astfel:”Ieri, au continuat protestele împotriva hidrocentralei ilegale care este construită la izvoarele râului Una în Croația. De data aceasta, oameni din întreaga regiune s-au alăturat pentru a-și arăta sprijinul. Mesajul lor este clar – Opriți crima de pe Una!”. Sursa: RiverWatch
Toate aceste ”rușini” dureroase de la granițele UE se datorează placidității, ”lentorii”, Comisiei Europene, care se manifestă exact invers decât o zugrăvește propaganda rusă când profită de temele de mediu pentru a le întoarce pe dos. Un articol care atinge acestă problemă am găsit aici (clic).
Dar avem nevoie de mult mai mult, de o largă campanie de presă care să demaște minciunile legate de abuzurile Comisiei Europene pe mediu. Realitatea este chiar inversă, Comisia Europeană este complice, prin pasivitate, cu mafiile de mediu, mai ales cu cea hidroenergetică. O dovedește un infringement de 10 ani în care nu s-a rezolvat nimic, și în care nu a reacționat nici măcar la ”erori judiciare” siderante.
Ministerul Mediului și obligațiile de care nu vrea să audă
Dar nu este vina principală la Comisia Europeană, nu este normal să plătim un minister ”al mediului” care nu-i capabil să înțeleagă că râurile trebuie se curgă pe albiile lor milenare, nu prin țevi sau tuneluri. Nici măcar arșița din zilele trecute nu a făcut acest minister să înțeleagă importanța protejării râurilor. Chiar dacă ministerul este membru IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii – n.r.) și avem o rezoluție IUCN denumită: ”Protejarea râurilor și a ecosistemelor asociate acestora cu rol de coridoare în contextul unei clime aflate în schimbare”
Cum n-a vrut să audă de rezoluția IUCN, Ministerul Mediului nu va vrea să audă nici de ”Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2024 privind restaurarea naturii și de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869”, în care scrie suficient de clar:
”Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 prevede că sunt necesare eforturi mai mari pentru restaurarea ecosistemelor de apă dulce și a funcțiilor naturale ale râurilor. Restaurarea ecosistemelor de apă dulce ar trebui să includă eforturi de restaurare a conectivității naturale a râurilor, precum și a zonelor riverane și a zonelor inundabile ale acestora, inclusiv prin îndepărtarea barierelor artificiale, cu scopul de a susține atingerea unui stadiu corespunzător de conservare a râurilor, a lacurilor și a habitatelor aluvionare și a speciilor care trăiesc în habitatele respective protejate prin Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, precum și îndeplinirea unuia dintre obiectivele- cheie ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, și anume restaurarea a cel puțin 25 000 km de râuri cu curgere liberă, evaluat în raport cu 2020, anul în care a fost adoptată Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.”
În Croația am mai puține emoții, sigur lucrările de construire a hidrocentralei ilegale vor fi blocate pentru totdeauna.
Sper să se respecte și principiul ”poluatorul plătește” și zona agresată de utilaje să fie adusă cât mai repede atât de aproape de starea inițială cât se mai poate.
Imediat în aval de locația hidrocentralei, în Bosnia, este situat Parcul Național Una, așadar impactul asupra parcului este cert. Administrația Parcului Național a declarat că este hotărâtă să prevină construcția hidrocentralei la izvoarele Unei.
Și astfel ajungem la o altă problemă, lipsa aplicării Convenției de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier. Și Ministerul Mediului din România a auzit de ea. Dar refuză să o aplice, chiar în cazul proiectului hidroenergetic ilegal de la Răstolița.
Prin adresa nr. DGEICPSC/21168/08.07.2024, semnată de Dan Ștefan Chiru, secretar de stat, argumentând cu deja clasica minciună cu bazinul de compensare care face să dispară ca prin minune debitele pulsatorii, Ministerul Mediului a refuzat să respecte Convenția de la Espoo. Dar acest raspuns incalificabil merită să fie analizat în alt articol .Ce caută acest Dan Ștefan Chiru la Ministerul Mediului este greu de înțeles.
În aval de proiectul din Croația care i-a revoltat pe localnic există un Parc Național, dar și una dintre cele mai spectaculoase praguri și cascade din regiune (Foto: Cascada Štrbački/ Sursa: Wikipedia)
Barajul ilegal de la Răstolița înseamnă mutilarea totală a Călimanilor
Citește pe România Curată:
Sunt atat de multe probleme de mediu provocate de politicieni in primul rand si de catre cei care ar trebui sa supravegheze respectarea legislatiei referitoare la protectia mediului incat pe mine ma apuca disperarea.
Eu intreb : ce facem ? Ce putem sa facem ? Cine are idee de ce s=ar putea face concret impotriva celor care au idei traznite de renabilizare a unor demersuri asa zis economice, sa spuna , sa sune din goarna. Doar asa ca ne informeaza despre distrugeri nu e o solutie. Oamenii trebuei informati dar si solicitati in a accesa o solutie. De exemplu ce putem face in a opri barajul ilegal de pe Rastolita ? Sau regandreea si regestionarea prblemei artificiale a ursilor ?
Apoi , eu daca am vreo idee, cum o fac sa fie auzita si acceptata de populatie ?
A existat candva o comunitate care comunica pe o adresa de mail comuna : forumdemediu…unde eram foarte multi respondenti la problemele de mediu si unde nu numai ca ne informam dar si accesam solutii, iar unele chiar dadeau castig de cauza acticvisitilor.
Nu mai avem o platforma de comunicare eficienta. Cum s-ar putea reface platforma de comunicare pe problele de mediu ?
Din cate stiu eu, Ucraina e mai corupta decat Romania. Daca padurile au rezistat mai bine, inseamna ca nu a existat “incentive” pentru localnici sa-si distruga padurile. Poate fi lemnul brut exportat din Ucraina? Astea sunt adevaratele probleme. Nu poti crea portite pentru ca unii sa se imbogateasca si sa te astepti ca altii sa nu se foloseasca de portite. Nu intr-o tara care nu e o dictatura.