La sfârşitul anului, fostul director al Romsilva, Ion Dumitru, a achitat către compania de stat prejudiciul de 1,7 milioane de lei la care fusese obligat. Plus cheltuielile de executare în valoare de 27.000 de lei.
“M-am împrumutat ca să plătesc prejudiciul“, a declarat Dumitru pentru România Curată. “Uneori viaţa iţi dă o palmă“, s-a lamentat fostul director.
În octombrie, o instanţă a Înaltei Curţi îi revocase suspendarea pedepsei de 3 ani la care fusese condamnat în 2013 pentru ca nu achitase prejudiciul din dosar. Cum, între timp, Dumitru a facut dovada plătii, astăzi completul de 5 judecători al Înaltei Curţi a admis apelul lui şi l-a lăsat în libertate. Vezi aici.
Fostul director al Romsilva a fost găsit vinovat pentru că a făcut achiziţii costisitoare şi inutile pentru compania de stat. De exemplu, el a cumpărat un tanc cu aproape 300.000 de dolari, deşi utilajul fusese importat din Ucraina cu numai 6000 de dolari.
Citeşte mai jos un timeline al dosarului Dumitru-Romsilva, denumit de presă dosarul “Tancul roz”:
2006 – începe ancheta în dosarul „Tancul roz” şi al armelor tranchilizante.
Fostul director al Romsilva, la vremea aceea deputat PSD, Ion Dumitru, este acuzat de abuz în serviciu. În 2004, fostul director al Romsilva a cumpărat un tanc T34 importat din Ucraina cu peste 6.000 de dolari. Tancul consuma 80 de litri de combustibil pe oră şi era total inutil. Cu toate acestea, Dumitru l-a cumpărat pe post de utilaj forestier cu peste 294.000 de dolari (un adaos comercial de 1.744 %) de la firma Eufrat SRL din Târgu Jiu, administrată de Bogdan Stanciu.
Dumitru este pus sub acuzare şi pentru că a achiziţionat arme tranchilizante de la firma Hunter Vip Exim din Bucureşti, administrată de Florea Alfred. Armele au avut adaosuri comerciale între 71,71 % şi 479,39 %. Din cele 20 de arme cumpărate, 16 nu au fost utilizate niciodată de la data achiziţionării şi până în momentul anchetei, în 2006, întrucât nu au fost necesare.
Prejudiciul total se ridică la aproape două milioane de lei, adică peste 400.000 de euro.
Iulie 2007 – dosarul este înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrucât Dumitru era parlamentar. Dosarul pleacă la instanţă fără măsuri asigurătorii, procurorul nu a pus niciun sechestru pentru recuperarea prejudiciului.
7 iunie 2013 – ICCJ îl condamnă pe Ion Dumitru la 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani şi la plata către Romsilva, în solidar cu ceilalţi inculpaţi condamnaţi, a prejudiciului dovedit de aproape 1,7 milioane de lei, adică aproape 380.000 de euro.
Iulie 2014 – Romsilva se adresează unui executor judecătoresc şi încearcă să îşi recupereze prejudiciul. Executorul constată că Dumitru este sărac lipit: pe 22 iunie 2013, imediat după condamnarea din 7 iunie, Dumitru şi soţia lui şi-au donat toată averea surorii fostului şef al Romsilva, Veronica Cârneciu. Este vorba de 50 de hectare de teren arabil, 20 de hectare de pădure, 6 hectare de terenuri intravilane, trei case, un apartament, o garsonieră, o hala şi o magazie.
Martie 2015 – Romsilva se adresează Tribunalului Dâmboviţa cu o acţiune revocatorie pauliană prin care solicită anularea contractului de donaţie dintre Dumitru şi sora lui.
15 octombrie 2015 – Romsilva se adresează ICCJ cu o cerere de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul lui Dumitru pentru că şi-a înstrăinat averea cu rea-credinţă şi nu a mai putut recupera prejudiciul.
18 noiembrie 2015 – ICCJ “admite sesizarea Romsilva. Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani” pentru Ion Dumitru. Decizia nu este însă definitivă şi a fost atacată cu apel de Dumitru la Completul de 5 judecători al ICCJ.
decembrie 2015: Sub spectrul puşcăriei, Dumitru achită prejudiciul de 1,7 milioane de lei către Romsilva.
8 februerie 2016: Completul de 5 judecători admite apelul lui Dumitru şi îl lasă în libertate.
Foarte rau a procedat completul de 5 judecatori de la ICCJ.
DNA-ul trebuie sa faca cerere de revizuire in anulare.
Romania Curata trebuie sa sustina rejudecarea acestui infractor recidivist.
Reaua credinta a fost dovedita, chiar daca ulterior a platit prejudiciul.
Infractorul este recidivist.
El a mai fost judecat in trecut pentru alte hotii similare, dar niste judecatori corupti, aflati in slujba psd, au gasit un pretext aberant pentru a-l achita.
Infractorul cumparase cravate si insigne pentru vinatori, cu preturi de citeva mii de ori mai mari, iar prejudiciul era de milioane de euro. Judecatorii corupti au afirmat ca Romsilva nu este o institutie bugetara, iar atunci directorul poate cumpara la ce pret vrea el. Ca si cum Romsilva era proprieatea directorului.
Si judecatorii corupti care l-au achitat in trecut trebuie sa fie trimisi in judecata de DNA.
Desigur, se pot trimite in judecata si mai multi. Insa mi se pare remarcabila recuperarea prejudiciului. Respect pentru cei care si-au facut treaba in acest caz!