Ivan Krastev

Filmul care explică protestele din Europa Centrală

Dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă în Europa Centrală acum și de ce mii de tineri ies în stradă în Budapesta, București, Bratislava sau Varșovia, trebuie să te uiți la filmul “Sing”  al lui Kristof Deak (durată  25 de minute). “Sing,” a câștigat Oscarul anul acesta pentru cel mai bun scurtmetraj live-action.

Povestea are loc la începutul anilor 90 în Budapesta. Tânăra Zsofi tocmai a ajuns la noua ei școală și abia așteaptă să apuce să cânte în corul școlii. Erika, profesoara de muzică, o lasă pe Zsofi în cor, dar îi spune să doar mimeze cântatul, deoarece nu e destul de talentată.

Zsofi e de acord. Dar, odată ce cei mai buni prieteni află, Zsofi o confruntă pe profesoară, iar aceasta spune că e în interesul tuturor ca numai cei mai buni să cânte; deoarece corul concurează pentru o excursie în Suedia. Pe parcurs, aflăm că Zsofi nu e singura cântăreață redusă la tăcere de Erika. Întreaga strategie a profesoarei e să le permită doar câtorva studenți talentați să cânte. Cu toate astea, Zsofi și prietenii ei nu vor să accepte situația. În ziua competiției, toți membrii corului cântă mut, până când Erika, curpinsă de rușine, părăsește scena.

In Ungaria, democrația iliberală a lui Viktor Orban seamănă mult cu corul Erikăi. Într-un astfel de regim, cetățenii votează în alegeri ce nu sunt mereu corecte, iar guvernul decide cine are dreptul să fie îngrijorat. În anii 90, era o raritate să fii reales în regiune; acum, ar fi o surpriză să vedem actualele guvernări pierzând, chiar dacă cetățenii protestează.

Criza financiară din 2008 explică expansiunea democrațiilor iliberale în regiune. Afectate de criză și având acces limitat la structurile de finanțare UE ce le-ar putea ajuta economiile, partidele aflate la putere și-au dedicat eforturile asupra controlului presei. Dacă în Italia, Berlusconi e un bun exemplu în folosirea mass-media pentru a crea capital politic, în Europa Centrală, partidele de guvernământ folosesc puterea politică pentru a crea imperii media.

Modelul este simplu: guvernul plănuiește o schemă de direcționare a fondurilor UE către patroni media fideli cauzelor guvernului. Organizațiile media ce critică guvernul nu primesc bani.

Pentru a evita riscul de a fi acuzate de corupție, partidele de la putere preiau controlul puterii judiciare și declară ONG-urile anticorupție drept ”inamici ai poporului”. Așa cum i-a spus un cetățean maghiar lui David Frum recent, “Avantajul controlului unui stat modern nu mai ține de puterea de a-i persecuta pe nevinovați, ci de puterea de a-i proteja pe vinovați.”

Dar acest model de democrație coruptă are propriile probleme.

În societățile în care liderii politici se tem că pierderea alegerilor poate însemna închisoare, orice dovadă de slăbiciune e observată, iar orice inițiatică publică e văzută cu suspiciune. Așadar, singura posibilitate a cetățenilor de a-și exprima nemulțumirea este strada. Acesta e motivul pentru care tinerii protestează în toată Europa Centrală.

FIDESZ-ul lui Viktor Orban e la putere în Ungaria de 7 ani, dar luna aceasta am văzut cele mai mari proteste anti-guvernamentale din întregul mandat Orban, din cauza tentativei de a închide Central European University a lui George Soros.  Mii de oameni au participat într-un “marș al păcii pentru guvern, pentru Rusia și împotrivă tuturor celorlalți” organizat de satiricul partid al Câinelui cu Două Cozi. Protestatarii cereau în mod ironic “și mai multă Rusia” și “doi Orbani.”

În Slovacia, tineri protestatari au cerut demisia ministrului de interne acuzat de corupție. În România, proteste de amploare au blocat o tentativă a guvernului de a-i amnistia pe politicienii cu probleme de corupție. Între timp, în Polonia, opozanții partidului de guvernământ  Lege și Justiție protestează încă de când partidul a încercat să controleze cea mai înaltă curte judiciară a țării și a declarat război mass-mediei independente.

Majoritatea acestor protestatari sunt tineri – unii foarte tineri. Nu au o ideologie comună, doar frustrare și furie. Ar fi greșit să-i romantizăm prea mult, dar putem spune că, spre deosebire de alte generații, sunt mult mai determinați în lupta de a obține modeste beneficii sociale. Vor să cânte. (Nu putem fi siguri ce anume exact ar dori să cânte.)

Partidele de la putere pot să ignore protestele tinerilor. Realitatea Europei Centrale e că, datorită natalității scăzute și emigrației, tinerii reprezintă o minoritate în scădere. Conform unui raport guvernamental din 2016, o treime din maghiarii cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani ar fi dispuși să-și părăsească țara. Cam 500,000 de maghiari deja au părăsit țara de la venirea la putere a domnului Orban.

Chiar dacă ignorarea tinerilor e o strategie electorală fructuoasă — e mai ușor să profiți de frica bătrânilor decât să încerci să satisfaci ambițiile tinerilor — în cele din urmă, e o strategie ce duce la pierdere socială și economică. Tinerii vor ajunge în cele din urmă să cânte.

Traducere de Alin Bărbănțan


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Filmul care explică protestele din Europa Centrală

  1. Dumitru

    „Dacă vrei să înțelegi … de ce mii de tineri ies în stradă în Budapesta, București, Bratislava” E simplu : pentru ca sunt mai usor de manipulat cu „sa fie bine sa nu fie rau”. Asa cum eram si eu la varsta lor…

  2. Cristina

    Well, dreptul de cânta nu-i totuna cu dreptul de a cânta prost si-n general, in arta nu exista drepturi, doar privilegii–cine are talent are „dreptul” sa si-l exprime, iar persecuția intervine doar atunci cand omului talentat i se ia acest drept. S-ar putea sa nu fi înțeles eu parabola cu corul mut al Erikăi (n-am văzut filmul, iertare) dar, cel puțin in urma protestelor contra OUG 13, împănate cu elemente spectaculare de genul purtării in „sulițe” a efigiilor politicienilor „penali”, a descinderii lui Johannis, in pufoaica sângerie, in mijlocul tineretului isterizat de amazoanele USR si a altor caraghioslacuri de același fel, dreptul „natural” al afonilor de a participa la vreun cor mi se pare greu de susținut. Pentru frustrarea generală (nu erau numai tineri in Piata Victoriei, sa fim drepți) exista supapa tradițională a carnavalului, șapte zile de ars stăpânii in efigie, devastat proprietățile burghezilor, fugărit codanele prin cimitir si, de ce nu, de a te deghiza, ditai șeful de stat, in revoluționar si numai daca ai chef s-o iei pe cocoașa de la cei deghizați in „sticleți”. La carnaval oricine poate sa cânte.

Comments are closed.