De când am terminat facultatea de medicină şi am depus jurământul Hipocratic mă preocupă ideea independenţei profesionale a medicului. Mai precis am dorit să înţeleg exact cum poate medicul, în condiţiile loialităţii împărţite să apere totuşi interesul primordial al pacientului.
Pacienţii simt că, în zilele noastre, medicii au o loialitate împărţită. Pe de o parte, conform standardelor Colegiului medicilor, medicii sunt loiali pacienţilor, dar pe de altă parte sunt supuşi celor ce îi plătesc (casă de asigurări, stat). Atâta timp cât beneficiarul consultaţiei este altul decât plătitorul, medicul va avea o loialitate împărţită, deoarece interesele pacientului nu corespund decât rareori cu ale plătitorului. Teoria terţului plătitor, pe care se bazează asigurările de sănătate din România, are acest viciu fundamental: administratorul banilor pacientului are alt interes decât pacientul şi atunci face presiuni asupra medicului pe care ar trebui să-l plătească. Ca să realizaţi enormitatea viciului şi ipocrizia sistemului vă rog să răspundeţi la următoarea întrebare: „Dacă vă judecaţi cu statul într-o chestiune cu miză mare, vă luaţi un avocat plătit de stat?” Probabil că nu! De aceea în orice sistem sănătos medicul trebuie să fie liber-profesionist independent. Este interesul primordial al pacientului ca medicul să fie liber de constrângeri pentru a se putea dedica integral binelui pacientului. Medicul angajat sau sub contract exclusiv va fi fidel angajatorului şi nu va putea apăra interesul pacientului decât cu riscul pierderii propriului contract. Această loialitate împărţită obligă medicul la compromisuri zilnice. Din acest punct de vedere situaţia seamănă mai degrabă cu dubla constrângere din psihologie care duce de obicei la schizofrenie. Adică indiferent ce faci, una dintre constrângeri va fi forţată ceea ce duce automat la penalizare. Fie pacientul e nemulţumit şi te tratează cu neîncredere sau te abandonează, fie angajatorul e nemulţumit şi te amendează. Vă mai miraţi acum de ce medicii sunt stresaţi şi când nu mai rezistă, emigrează? Acum credem că este limpede pentru ce pacienţii oferă cadouri medicilor. Mesajul transmis de cadou este următorul: „ Ştiu că eşti constrâns de un contract cu statul/asiguratorul, dar ia acest cadou şi nu te mai gândi la interesul lor, ci doar la interesul meu ca pacient al tău. Prin cadoul meu te eliberez de constrângerea patronului tău ca să te gândeşti doar la sănătatea mea!” Acest mesaj este inutil în cazul unui medic independent.
În toamna anului 2011 aveam să mai fac un pas în înţelegerea problemei şi a modului cum este rezolvată în practică această tensiune. Am participat ca invitat la lansarea unui studiu european care urmăreşte să vadă ce legături există între modul de finanţare şi modul cum e practicată psihiatria în diverse ţări europene. Un tânăr şi entuziast colaborator a propus în timpul dezbaterii să se evalueze în bani toate darurile pe care le primesc medicii de la pacienţi. Aceasta urma să fie contribuţia specific românească la studiul european. Tânărul se făcea, fără să ştie, ecoul actualilor manageri ai medicinei româneşti care vor să fiscalizeze toate aspectele relaţiei medic – pacient pentru a acoperi gravele lor deficienţe manageriale. Momentul de tăcere stupefiată a participanţilor mi-a declanşat revelaţia. Relaţia medic – pacient bazată pe încrederea dintre doi oameni ţine de economia darului. Nu vă voi plictisi acum cu scrierile lui Boas, Mauss sau Levi-Strauss ci am să trec direct la UNPD. În Raportul privind dezvoltarea umană pe anul 1995 al UNPD (Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite) se spune negru pe alb că „jumătate din tot ceea ce se produce în lume sunt daruri”. Faptul că îmi spăl copiii şi fac lecţii cu ei este un dar; faptul că ajut un vecin bătrân să-şi care sacoşa de la piaţă sau să plătească telefonul e un dar; faptul că fac curat cu aspiratorul în timp ce soţia mea găteşte este un schimb de daruri. La începutul secolului XX economistul Arthur Cecil Pigou a demonstrat că venitul naţional scade de fiecare dată când un burlac se însoară cu menajera lui. Acum constatarea din raportul UNPD are sens! Viaţa noastră nu este în totalitate supusă economiei de piaţă, iar sectorul îngrijirii sănătăţii este un bun exemplu de economie a darului. Economiştii susţin că sănătatea este un segment important şi costisitor al economiei societăţii moderne. Dar produsul său este în primul rând grija şi alinarea pentru cei bolnavi. Grija şi contactul uman sunt arătate nu prin mecanismele economiei de piaţă, ci prin mecanisme interumane ca relaţiile, generozitatea şi atenţia. În ultimă instanţă scopul asistenţei medicale este promovarea dragostei de viaţă a suferindului. Pentru a-i redeştepta unui alt om dragostea de viaţă trebuie să-i acorzi grijă şi atenţie lipsite de motive ascunse. Aici medicina este foarte aproape de idealul creştin de a dărui de dragul de a dărui – şi pentru niciun alt motiv. Buna asistenţă medicală este atunci generozitate întruchipată: abundenţa de competenţă şi grijă care trezesc în omul bolnav dorinţa de a se vindeca. De aceea practicarea medicinei este caracterizată tradiţional de „chemare” sau de vocaţie. Ideea de „chemare” este atacată de angajatori şi de sindicate deopotrivă atunci când se ceartă pentru plată şi condiţii de muncă. „Chemarea” ca şi „harul” nu poate fi cuantificată, dar ea este cea care îi determină pe medici şi asistenţi să nu-şi ia pauza legală de masă când pacientul suferă sau este într-o situaţie critică. Piaţa, incluzând munca sub contract, este un mod rigid şi anonim de a reglementa orele de muncă ale oamenilor. Personalul medical are dreptul la salarii decente, dar asta acoperă o parte foarte mică a realităţii. Administrarea unui vaccin nu înseamnă doar o scurtă înţepătură ci o muncă de convingere argumentată ştiinţific, o promisiune de mai bine şi o alinare a suferinţei, lucruri care nu contează pentru managerii sanitari. A sfătui o adolescentă cum să-şi înceapă viaţa sexuală şi cum să se protejeze de riscul unei sarcini sau al unei boli venerice este un dar nepreţuit pentru ea, dar cu totul ignorat de economiştii sistemului sanitar. Încurajările adresate de medic unui suferind sunt nepreţuite, sunt un dar al unui om (medicul) către alt om (pacientul), dar ele nu au valoare pentru stat pentru că pe ele nu se poate aplica TVA. Compasiunea nu este plătită nici de stat nici de asigurările private. De aceea de fapt între medic şi pacient are loc un schimb de daruri bazat pe reciprocitate şi generozitate. Acest schimb de daruri reface legătura umană fundamentală dintre medic şi pacient care a existat încă din zorii medicinei. Aceasta este legătura dintre „un om care este sau se crede bolnav şi un om în care are încredere” şi se numeşte consultaţie. Iar consultaţia este cheia de boltă a practicii medicale. Nu întâmplător aceasta este şi definiţia consultaţiei adoptată de British Medical Association în urmă cu o jumătate de secol.
Economia darului alături de viaţa privată sunt ultimele oaze de independenţă ale omului faţă de state şi organizaţii. Veţi înţelege deci pentru ce sunt atacate cu atâta înverşunare!
Excelenta analiza bazata pe interesele partilor interesate si dubla loialitate a medicului. Din aceste INTERESE ar trebui sa rezulte – prin negociere transparenta si continua (intrucat unele cerinte sunt sau devin contradictorii) – atat RESPONSABILITATILE cat si DREPTURILE fiecarei parti interesate. Acesta este si spiritul standardului ISO 9001:2015 cu privire la cerintele aplicabile unui sistem de management al calitatii…Doar calitatea ar trebui sa insemne satisfacerea tuturor cerintelor fiecarei parti interesate… Propun autorului sa includa in analiza si cerintele proprii ale medicului, cerintele sefilor, colegilor si familiei acestuia, etc…
Articolul prietenului meu are doua elemente: prima este de analiza a sistemului, a doua este de psihologie umana. A doua parte este mult mai apropiata de dr. Oana, decit imi este mie. De aceea, ma voi referi putin la prima parte, cu care nu sint de acord. “Beneficiarul consultaţiei este altul decât plătitorul” este aparent adevarata dar NU. Asiguratul este platitorul si tot el este beneficiarul. Asiguratul este platitor, prin reprezentant. El plateste 5,5% plus 5,2% (daca este salariat) din venitul lui pentru eventualitatea tuturor serviciilor medicale pe care le poate face. Tot asiguratul este de acord cu limitarea platilor lui , i.e., a serviciilor, pentru ca este de acord cu alegerea parlamentarului care voteaza bugetul sanatatii si este de acord si cu Contractul cadru (CoCa), pe care nu am auzit sa-l fi dat in judecata ca ii limiteaza accesul la serviciile de sanatate. Istoria ne arata ca plata directa a fost la inceput, ea fiind chiar diferentiata in functie de pozitia sociala si financiara a pacientului/bolnavului: saracii plateau mai putin, Regii/Domnitorii mult mai mult. Bismarck a aratat ca starea de sanatate a populatiei va creste daca fiecare va plati indirect, prin reprezentant, ceea ce poate plati.
Ca fenomenul platii directe, fenomen general, nu balcanic, turcesc sau comunist – ci genral european/uman este prezent in continuare, ne arata si dr. Oana, dar si analizele comparative ale sistemelor, chiar vestice. De ex, in Italia, cadouirile sub 100 euro nu se declara, dar sint prezente, din moment ce legea cere declararea celor de peste 100 euro.
In final o mica observatie despre Juramintul lui Hipocrat. In acesta NU este vorba despre relatia financiara dinte medic si pacient, ci de relatiile dintre medici si de interdictia de a face rau.
Intre săraci este vorba: “Numai la mâna medicilor şi avocaţilor să nu ajungi”
Sunt, încă, medici care se rup de “loialitatea împărţită” – la doi, şi, aleg voluntariatul, aleg partea care nu poate fi cuantificată valoric aici.
D/le Doctor, va multumesc! Pana acum imi scapa ceva in intelegerea fenomenului. Era acel moment jenant, ca si cum faceam ceva rau cand daruiam ceva unui medic, ceea ce ma facea sa ma simt aiurea, desi stiam ca am procedat bine! Cu ajutorul explicatiilor Dvs. inteleg acum altfel mecanismul complex si profund din spatele gestului. De fapt mecanismele sociale sunt cele ce ne stramba judecata, la fel cum se intampla si in educatia copiilor care la inceputul vietii sunt geniali, iar apoi judecata le devine la fel de “stramba” precum zona sociala in care s-au format! Intr-adevar sistemul sanitar in care se misca relatiile medic – pacient este necesar a fi schimbat!!!! Cred ca merita sa incepem imediat! Pentru binele nostru, al tuturor, sper ca tot mai multa lume sa inteleaga asta!
Bani ar fi pentru o retribuire corecta a personalului medical, insa de la formare, colectare si distribuire este un circuit extreme de dificil, pe parcursul caruia sumele colectate ,necolectate,manipulate, prost gestionate (MFP,Casele de sanatate, Spitale) , toate relele insumate +costurile din administratiile care le gestioneaza+costurile organelor care controleaza formarea si utilizarea surselor=50%
Domnul presedinte JOHANNIS a spus la inceput de mandat ca sunt resurse in economie si are dreptate.
Apreciez opinia domnului doctor Sever Cristian Oana de care ar trbui sa tina seama clasa politica romaneasca.
Subscriu cu mare entuziasm acestui punct de vedere, fiindca arata cat de imperfecta, nociva chiar este abordarea birocratica a unui act medical, educational, artistic….Ma simt bine sa stiu ca oricat de represiv administrativ va fi statul, intotdeauna o sa-i scape de sub control partea cea mai importanta: sentimentele si trairile oamenilor, care nu se pot transforma in acte, roboti, calcule, cifre…Ma doare sa aflu ca totusi se incearca tot felul de fiscalizari nascute de minti nesanatoase…
Felicitari autorului articolului!
Felicitari Romania Curata!!!
Da dom’doctor, chiar crezi ca pacientii ,cu plicul in mana au astfel de strafulgerari …subliminale de genul :,,Ştiu că eşti constrâns de un contract cu statul/asiguratorul, dar ia acest cadou şi nu te mai gândi la interesul lor, ci doar la interesul meu ca pacient al tău. Prin cadoul meu te eliberez de constrângerea patronului tău ca să te gândeşti doar la sănătatea mea!” ?? Pai , misiunea de apostolat a doctorului , juramantul lui Hipocrat unde sunt ? In…plic ???
de ce despre plata judecatorilor nu discuta nimeni si totul pare normal??????iar cand vine vorba despre medic apar tot felul de indivizi cu zicale de genul nu le mai ajunge……probabil ca salariul unui medic tanar ..de 1100 lei…atunci cand are nevoie de tot felul…mai ales carti..APROPO STIU ACESTI INDIVIZI CAT COSTA O CARTE MEDICALA DE VALOARE CERUTA IN BIBLIOGRAFIILE DE CONCURS???AU DAT EI VREODATA VREUN CONCURS?????_li se pare mai mult decat suficient,iarsalariul unui medic la sfarsit de cariera de circa 2500 lei…arata extraordinar
ce spune dl isarescu…eee..el are de 100 x
deci GREVA TIP FRANCEZ…NU JAPONEZ care nu impresioneaza pe nimeni
Nenorocitii nostri de politicieni, care ne-au vandut bogattile tarii pe nimic, care au distrus si ceea ce ramasese bun de la comunisti, care fac legi in folosul lor si care n-au reusit sa faca nimic de seama in cei 25 de ani, acum vor sa ne alunge si medicii din tara !!!!!!!!!……… Se rasucesc in mormite Burebista, Decebal si alti conducatori din trecutul nostru !!!!!!!!! ……… Voi politicienilor de astazi, hoti si spagari sunteti rusinea romaneasca !!!!!!!!!………
Desi nu pot sa nu apreciez calitatea articolului si expertiza autorului, raman inamic declarat al recunostintei, donatiei, cadoului sau spagii. Fiind un om simplu, pun problema asijderea: esti angajat la stat, platit de stat (sigur, din contributia mea si a altora, caci statul nu face, ci toaca bani)? Esti nemultumit (pe drept) de leafa? Fa mitinguri, chiar greve in respectul legii, fa campanii, negociaza dur si vezi ce iese, ca in orice tara civilizata.
Orice iei de la pacient este, insa, “pedepsibil” si ma mir ca inca exista doctori (politicienii ii las deoparte) care incearca sa apere perpetuarea “obiceiului pamantului”, punand medicii nu numai sub riscul dezonoarei, ci si al penalului. Daca eu, nemultumit de vreun doctor, vreau sa-i fac felul, ma duc la politie si zic ca mi-a cerut bani si, in colaborare cu detectivii, ii montez un flagrant, desi bietul om nu mi-a cerut, dar a facut prostia sa primeasca.
Medicul e platit sa livreze sanatate, poate suna prea dur, dar asta e adevarul. Pt asta a invatat (enorm, e adevarat) si pt asta lucreaza (din greu, la fel de adevarat). Este o profesie nobila, real, dar platita. Si un profesor e nobil, si un avocat e nobil caci ajuta un nevinovat sa iasa din necaz, si un pompier, si un politist, etc. Si un instalator care-mi repara ce s-a stricat e nobil, imi da din nou dreptul de a face baie. Si un gunoier e nobil, ia sa prindem o greva ca la Napoli, sa vezi cum ne dam seama! Pt ca toti oamenii astia de toata isprava isi fac bine treaba pt care sunt platiti, mai trebuie sa le fac si eu daruri, recunostinte?
Dar noi, amaratii anonimi, care lucram intr-o firma, depozit, birou, noua cine ne face daruri ca ne facem treaba cum se cuvine?
Iertare, ati dat dat exemplul Indiei. De ce nu aveti exemple din state UE?
Doctorul e independent? Atunci sa isi faca separat cabinet si cred in independenta sa.
Cu totul altfel sta treaba cu cei care lucreaza in segmentul privat. Acolo platesc cinstit, tarif expus, pt ca am intrat sa cumpar un serviciu. Daca, dupa sutele sau miile (chiar zeci) cheltuite pt o operatie, constat ca sunt ca nou, daca mai am ceva prin buzunare, pot foarte bine sa il caut iar pe doctor, doar pt a-i face un cadou, de orice fel. Dar, pt ca treaba sa fie corecta pana la capat, asa e, acest cadou ar trebui evaluat/numarat si impozitat.
Am fost obligati sa consideram magistratii o categorie speciala: salarii si pensii nesimtite, inamovibilitate si chiar nicio raspundere pt sentinte anapoda.
Acum vor si medicii cam acelasi lucru, maine profesorii, altii si altii. Pana unde vom ajunge? Ca altfel tot vorbim de sanse si drepturi egale, dar egale doar pana cand e vorba de mine insumi.
Punctul tau de vedere este mult mai corect decat cel prezentat in articol. Se pare ca politicienii nostrii sunt complect rupti de realitate. Ei cunosc doar realitatea din apropierea lor, adica o populatie care-si poate permite sa beneficieze de o asistenta medicala din Turcia, Viena, Izrael, etc. Realitatea crunta din sistemul sanitar nici nu-i intereseaza. Ei nu vor reformare a sistemului ci doar cosmetizare si sa astupe gura medicilor, care se simt persecutati de sistem, desi unii dintre ei, nu putini la numar castiga mai bine decat medici din alte tari dezvoltate. Dovada, averea acumulata si etalata fara jena . (vile, masini, vacante, etc.) Pe nimeni nu deranjeaza ca medicii din unitatile bugetare au si cabinete private unde-si dirijeaza pacientii, nu-i intereseaza halul in care aceste unitati au fost capusate de conducerile spitalelor. Nimic nu mai vine de la furnizori totul trece prin firmele lor intermediare, Laboratoare si compartimene proprii pentru diverse prestatii au fost inlocuite cu contracte cu firme proprii sau interpusi, pagubindu-se in acest fel spitalele cu sume uriase. Se fura medicamente, materiale sanitare, etc. ,se fac fel de fel de ilegalitati, totul din cauza unei goane nebune dupa bani.
O singura intrebare: daca “acest schimb de daruri reface legătura umană fundamentală dintre medic şi pacient care a existat încă din zorii medicinei”, de ce nu se dau daruri si in sistemul medical privat? Atat as vrrea sa stiu.
Frumos scris insa atit de departe de realitatea resimtita de pacienti in ziua de azi. Cei mai multi simt ca se asteapta ceva de la ei, chiar si in cazurile in care nu este adevarat. Relatia dintre un medic de famile sau ceilalti ambulatoristi si pacientii cronici, este una iar cea din spital este alta. Accidentul (in sensul de boala acuta) face ca pacientii sa se teama pentru existenta lor. Nu mai discutam de dar ci de constientizarea unor obiceiuri justificate, adesea fals, de faptul ca veniturile medicilor nu sunt concordante cu binele pe care-l fac. Problemaplatilor informale este in primul rind a pacientilor pentru ca nu si le permit, in marea lor majoritate. Solutia cresterii adecvate a salariilor personalului medical este modalitatea prin care se inlatura justificarea formala a platilor informale. Desigur, unii au motive sa se teama de inlaturarea acestei justificari. Lor insa le este larg deschisa poarta sistemului privat.
Sincer, articolul m-a revoltat. Daca asa gandesc si simt doctorii, vai de capul pacientilor in tara asta unde spaga a ajuns rege la masa doctorilor.
A justifica spaga ca fiind “necesara” pentru ca esti angajat de stat si raspunzi in fata statului este un mod de a incerca sa pacalesti publicul si de a justifica coruptia. Toti profesionistii sunt angajatii “cuiva”, raspund administrativ fata de “cineva” dar numai doctorii au nevoie de spaga sa-si exercite meseria. Autorul clarifica situatia medicilor a caror loialitate e “divizata”, pacient versus contract. Spaga face “minunea” si inclina balanta constiintei doctorului catre loialitatea profesionala fata de pacientul care a dat spaga, desigur. Cu spaga in mana/buzunar, alt miracol se intampla si doctorului nu-i mai e frica ca pierde “contractul” cu statul, diviziunea loialitatii s-a rezolvat in favoarea pacientului. Oare asta e doctor adevarat sau impostura unui doctor? Oare un medic care termina facultatea nu stie fata de cine trebuie sa isi indreapte toata loialitatea in profesiunea lui?
Argumentul ca pacientul ar oferi spaga ca suport al “independentei” medicului este absolut fals. Cum ar putea sa faca banii o astfel de decizie in constiinta doctorului? Da, umple buzunarul doctorului si sigur ii atrage atentia catre pacient, asta e rolul spagii, asta e definitia coruptiei. Un doctor nu poate sa inteleaga rationamentul din mintea pacientului care este obligat sa plateasca spaga ori isi pune sanatatea chiar viata in pericol pentru ca in fata doctorului, un pacient care nu e asociat cu spaga, nu exista. Asigur autorul ca, nu, spaga nu este un “cadou” dat doctoruli pentru a-i asigura independenta, este o paine rupta poate de la gura copiilor pentru a indemna doctorul sa fie “loial” pacientului. Ce fel de profesionist are nevoie de spaga ca sa-si exercite profesiunea? Numai unul corupt, asta este adevarul. Si medicina a ajuns si va fi un sistem corupt din radacina atata timp cat spaga va fi un mijloc de a-ti exercita meseria.
banii se dau din frica pacientului de moarte… din speranta ca va muri ca isi va face un aliat specializat in acest sens. intr-adevar se cereeaza o situatie conflictuala, nevrotica etc. pt. ca se incalca o regula. si mai nasol e ca un obicei incalca o regula. de aceea cred ca solutia este sa dispara regula ori sa schimbi obiceiul… e mai greu sa schimbi obiceiul, desi nu e imposibil, daca si angajatorul ar remunera normal anagajatul sau, astfel acesta n-ar mai fi expus tentatiei de a accepta darurile, in fine. peste tot se procedeaza la fel, adica prin marirea salariului, iar unde intervin viciile naturii umane exista lege. doar ca la noi angajatorul pare impotent in acest sens si si-a facut alte prioritati, desi chiar el, adica populatia are de suferit pana la urma, prin scaderea generala a nivelului de sanatate. deci, dp meu de vedere, statul ar fi obligat sa aiba anumite prioritati, printre care si aceste salarii. adica, cei care fac regulile in stat sunt responsabili ca acest lucru nu se respecta.
Are aerul, si nu e pentru prima data, cand se simte un esec la noi al reprezentarii, cum spune Peretianu, pacientului de catre asigurator. Sistemul creat are costuri de tranzactie mari, care pun probleme peste tot- revin la exemplul american- si confuzeaza lumea. In America asigurarea controleaza pe doctori, dar onoreaza majoritatea facturilor, si de asta e in deficit enorm si prima cheltuiala publica, pentru ca de fapt daca medicii urmaresc sanatatea pacientului se poarta ca si cum resursele ar fi nelimitate. Daca medicul ii spune pacientului- te pot ajuta de zece euro si doard e zece euro ca atata e plafonul pe cap pe asigurat, atunci pacientul ii va da direct niste bani suplimentari, ca sa il ajute de 20 de euro, luand bani de la alt pacient. Ca asa e cu resursele comune, se managerizeaza greu si ins istemele pe baza de integritate, daramite la noi. Exista, desigur, solutii, bugetul pe viata per pacient, introdus in unele tari, care e limitat, dar macar e clar, cheltuiesti din contributia ta (apar alte problem, nu suntem toti la fel de bolnavi, cum redistribuim, etc)
Si de asta, se pune intrebarea daca acolo unde se poate un sistem fara intermediar nu e preferabil
Spaga nu are nici o legatura cu sistemul de asigurare, nu face parte nici din contributia la tratamentul pacientului, apartine doctorului care o primeste. E destul sa vezi nivelul de trai al multor doctori comparat cu alti profesionali si intelegi rolul spagii. Situatia e similara cu a politicienilor corupti care is permit mult mai mult decat un salariu lunar. Deci, inlaturarea coruptiei in domeniul medical trebuie sa inceapa cu inlaturarea spagii ca mjloc de tratatre a pacientului.
In locul articolelor dedicate justificarii spagii ce sustin coruptia ca cele prezentate in Romania Curata, discutia ar trebui sa se desfasoare in jurul corectarii sistemului de asigurare a pacientilor, a necesitatii dotarii spitalelor si a implementarii conditiilor proprii de lucru pentru doctori. Discutia ar fi utila si ar reprezenta o viziune “curata” pentru Romania si cetatenii ei. Petitii catre guvern cerand un sistem medical curat poate fi un inceput. In acest caz, doctorii ar avea un suport serios din partea populatiei.
PS Sa luam de la americani numai ce e bun, nu orice.
Draga Sever, am citit o data materialul, am scris comentariul, l-am sters. Am mai citit odata, iar am scris, iar l-am sters. Acum ma intreb cum vine chestiunea asta cu schimbul de daruri cind tu sti ce ti se daruieste – tratamentul cu pricina iar ceea ce daruiesti tu, aflii cit valoreaza de la liftiera, asistenta, coleg de pat. Asa ca filozofie este OK insa cred ca nu exista nicio superpozitie cu practica. Oamenii se simt recunoscatori si dornici de a face un semn simbolic de recunostinta oriunde in lume insa nici unde statul nu uita sa plateasca ceea ce i se cuvine personalului medical la adevarata valoare. In tara noastra nu vorbim de dar ci de compensatii (ilegale). Mai ma opresc la un singur aspect. Pentru medicina trebuie sa ai chemare sau vocatie spui tu si este adevarat. Insa termenul de vocatie inseamna sa ai acele calitati care sa iti permita sa faci profesionist o meserie (de exemplu nu te poti face chirurg daca ai doua miini stingi chiar daca ai un suflet de aur)! Sa ai vocatie nu inseamna sa faci meseria ta in care nimeni nu accepta eroarea – fara plata sau cu o plata inadecvata, asa cum derapasera grosolan dou moderatori de televiziune la o emisiune acum 7 zile. Hai sa grsim in plus eliminind jupuiala si apoi sa reconsideram darul (simbilic) ca forma a recunostintei. Abia atunci probabil ca este adecvat sa rediscutam aspectele psihologice ale darului, asa cum le-ai expus mai sus. Cu amicitie, sp. PS- Oare cit ii datorez in medie mamei mele pentru tot ceea ce mi-a daruit, ca platile suplimentare am oarece idee cit sunt?!
Dacă nu se poate altfel să se stârpească această șpagă dată la medici,asistente,femei de servici,băgați poliția medicală,la fel ca în Canada și rezolvați această condiționare a pacientului.
Cum să legalizezi șpaga,dacă -i infracțiune,ce ne-am tâmpit la cap ?!
În toate spitalele din București și din țară astfel de practici neortodoxe se întâplă frecvent.Pcientul intrat în spital, prima lui întrebare trebuie să-i fie ”cât se dă la”,altfel este neglijat,o zi ,două până când…
Toate cele vorbite,le-am simțit pe propria ”piele”,ce eram să fac ? În situații disperate ești pus să dai cât nu face…Dar alți pacienți ce sunt tratați de mântuială, cu un antinevralgic și-o aspirină ?
Au dreptate doctorii stagiari,ei nu mai încap la șpăguță de alții.
Buna tuturor,
S-a atins pe alocuri, atat in articol cat si in comentarii problema principala a sistemului de sanatate din Romania: contributii exista, se platesc si apoi… nimeni nu stie incotro se duc, de ce se compenseaza un medicament (sau se deconteaza o manevra medicala) si altele nu. Asiguratul/pacientul TREBUIE sa plateasca. Nu stie ce va primi in schimbul acestei plati. In contractul-cadru (care este intre CNAS si furnizori, atentie!) nu apare nimic legat de drepturile pacientului. Intr-un fel este normal, el nefiind parte din contract (dar este obiectul contractului, ca pe corpul lui se fac manevrele si se deconteaza serviciile!); in alt fel este complet anormal- de ce sa mi se ia niste bani in baza carora nu stiu ce, cum si cand primesc?
Primul lucru care nu este inca realmente statuat este de fapt ce servicii medicale au dreptul sa primeasca asiguratii! Si inca un minus mare: daca se incalca dreptul unui asigurat plateste cineva, exista raspundere (civila, penala sau macar morala) ?
adaug o clarificare la cine raspunde: ma refer aici la functionarii Ministerului Sanatatii si ai Casei de Asigurari de Sanatate + toti reprezentantii lor din teritoriu…
Apologia coruptiei din Sanatate cu presupuse argumente psihologice!
Subtire…. Deplorabil!