Victorie uriașă pentru cetățeni. A fost adoptată legea care apără implicarea civică împotriva proceselor abuzive

Cu 74 de voturi ”pentru”, 3 ”contra” și 29 de abțineri, legea privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică a fost adoptată ieri (luni) seara de către Senatul României, în calitate de cameră decizională. Legea transpune Directiva UE 2024/1069, a Parlamentului și Consiliului European, din 11 aprilie 2024, al cărei termen de implementare în legislația națională a fost luna mai a acestui an.

Principalul obiectiv al legii este protecția jurnaliștilor (în special a celor de investigație), a activiștilor dar și a altor persoane fizice și juridice implicate în diferite cauze civice, împotriva cărora de deschid procese (numite ”litigii strategice”) al căror scop este intimidarea și descurajarea lor, din cauza cheltuielilor disproporționate ale proceselor și a duratei acestora.

În acest sens, legea prevede o procedură de soluționare rapidă a unor astfel de procese (denumite, generic, SLAPP, de la Strategic Lawsuit Against Public Participation), instituirea unor cauțiuni în sarcina reclamanților (care să acopere cheltuielile de judecată ale pârâților, dar și eventuale despăgubiri materiale și morale pentru aceștia), precum și amenzi judiciare de la 10.000 la 100.000 de lei pentru cei care deschid proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.

Votul la Legea Anti SLAPP, Senatul României, 8 septembrie 2026

Procesul cu avocata Schweighofer, studiu de caz pentru adoptarea legii

Pentru adoptarea legii s-a constituit o largă coaliție informală de organizații neguvernamentale, instituții de presă și jurnaliști, care a fost activă din toamna anului 2024, care a participat la întâlniri cu miniștri și secretari de stat de la Justiție, cu parlamentari și lideri politici, contribuind cu documentări, propuneri și amendamente pe tot parcursul procesului de elaborare și adoptare a actului normativ.

Din această coaliție a făcut parte și România Curată (editată de Societatea Academică din România) și supra-semnatul. De altfel, procesul în care fosta deputată, apoi secretar general și secretar general adjunct în Guvernele Ciolacu, respectiv Bolojan, Cristina Trăilă, ne-a dat în judecată, a fost unul dintre studiile de caz care au fundamentat propunerile legate de implementarea Directivei Europene Anti-SLAPP în România.

Cristina Trăilă ne-a dat în judecată după articolele legate de influențarea legislației cu impact silvic în Parlamentul României, într-o perioadă în care, pe lângă indemnizația de deputată, era plătită și ca avocată de compania austriacă Holzindustrie Schweighofer. Ulterior, în primăvara acestui an, Romsilva și directorul ei general, Jean Vișan, ne-a deschis un alt proces de tip SLAPP, în care solicită despăgubiri de 200.000 de euro, pentru a ne intimida și bloca dezvăluirile legate de asocierea unor șefi și directori din Regie cu Mafia Lemnului, dar și despre neregulile din timpul concursului pentru funcția de director general al instituției.

IMPORTANT

Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit pentru susținerea proceselor cu avocata Schweighofer și cu Romsilva. Și vă mulțumim tuturor celor care ne veți susține, în continuare, atât pentru continuarea investigațiile de mediu Verde Curat, cât și pentru finalizarea și continuarea proceselor care au început înainte de adoptarea acestei legi anti-SLAPP. O puteți face aici:

Ce prevede legea (selecție)

În cazul unei proceduri judiciare pornite împotriva unei persoane fizice sau juridice ca umare a implicării în acţiuni de mobilizare publică, pârâtul poate formula o cerere având ca obiect:

depunerea unei cauțiuni, ;
respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate
remedii în caz de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.

Cererile de la primele două puncte se judecă de urgență (art. 3).

Pârâtul poate, până la soluționarea cauzei în primă instanță să ceară respingerea rapidă a cererii de chemare în judecată ca vădit neîntemeiată (art. 8).

Când se constată că procedura este abuzivă, instanța poate obliga reclamantul la publicarea, pe cheltuiala lui, a hotărârii judecătorești (art. 10).

Până la începerea dezbaterilor asupra fondului, pârâtul poate cere obligarea reclamantului la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru (art. 11).

Reclamantul care a inițiat o procedură judiciară abuzivă împotriva mobilizării publice poate fi obligat, în condițiile legii, la plata unei amenzi judiciare de la 10.000 lei la 100.000 lei (art. 12).

Reclamantul care a inițiat o procedură judiciară abuzivă împotriva mobilizării publice va fi obligat, la cererea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată (art. 13).

Semnificația termenilor

Mobilizare publică – efectuarea oricărei declarații sau desfășurarea oricărei activități de către persoane fizice sau juridice, în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor sau a libertății de întrunire și de asociere (…) și care privește o chestiune de interes public.

Chestiune de interes public – orice aspect care afectează publicul într-o asemenea măsură încât acesta poate avea un interes legitim față de respectiva chestiune, în domenii precum:

a) drepturi fundamentale, sănătate publică, siguranță, mediu sau climă;
b) activităţi ale unei persoane fizice sau juridice care este o persoană publică din sectorul public sau privat;
c) chestiuni examinate de un organ legislativ, executiv sau judiciar sau orice alte proceduri oficiale;
d) acuzaţii privind săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii;
e) activităţi menite să protejeze valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv protecţia proceselor democratice împotriva ingerinţelor nejustificate, în special prin combaterea dezinfomării;

Proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice – proceduri judiciare care, nefiind iniţiate pentru a invoca sau a exercita în mod real un drept, au ca scop principal împiedicarea, restricţionarea sau sancţionarea mobilizării publice, exploatând adesea un dezechilibru de putere între părţi, şi în cadrul cărora sunt formulate cereri neîntemeiate în tot sau în parte. Pentru identificarea acestui scop, pot fi folosite unul sau mai multe indicii, cum ar fi:

a) natura disproporţionată, excesivă sau nerezonabilă a cererii sau a unei părţi a acesteia, inclusiv valoarea excesivă a litigiului;
b) existenţa unor proceduri multiple iniţiate de reclamant sau de părţi asociate acestuia în legătură cu chestiuni similare;
c) acţiuni de intimidare, hărţuire sau ameninţare din partea reclamantului sau a reprezentanţilor reclamantului, înainte sau în timpul procedurilor, precum şi conduita similară a reclamantului ăn cauze similare sau concomitente;
d) utilizarea cu rea-credinţă a unor tactici procedurale precum tergiversarea procedurilor, alegerea frauduloasă sau abuzivă a unei instanţe mai favorabile sau fomularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de renunţare la judecată într-o etapă ulterioară a procedurilor.

Legea poate fi citită, integral, aici.

Citește pe România Curată: