După 24 februarie 2022, agenda tradițională a partidelor pro-ruse din Moldova – gaz ieftin, piețe în CSI (Comunitatea Statelor Independente, organizație de state din fostul URSS – n.r.), legături culturale cu Rusia – nu mai funcționează. Combinat cu atrocitățile Rusiei în Ucraina, acest lucru forțează multe partide din Moldova să abandoneze agenda pro-rusă.
Invazia Rusiei în Ucraina a dat peste cap viața partidelor politice pro-ruse din Moldova. Războiul i-a forțat pe mulți dintre cei care anterior favorizau apropierea de Moscova să își reconsidere opiniile. În țară a existat o cerere pentru noi forțe capabile să reprezinte interesele vorbitorilor de limbă rusă, dar fără a ține cont de Kremlin. Acest sentiment a fost resimțit de partide și politicieni care, înainte de război, au criticat guvernul pentru că era prea „european” și au cerut cooperare cu Rusia. Acum, ei critică guvernul nu pentru cursul său pro-european, ci pentru punerea în aplicare a unor politici. Iar apelurile la prietenie cu Rusia dispar din retorica lor, arată Galia Ibraghimova – Jurnalist, expert în Asia Centrală și Europa de Est, doctor în științe politice (Universitatea de Economie Mondială și Diplomație, Tașkent). Textul a fost scris pentru Carnegie Endowment for International Peace și Carnegie Politika. Traducere și adaptare de Vasile Ernu.
Pentru Patrie, pentru Kremlin
Războiul dintre Rusia și Ucraina vecină a fost un șoc pentru o mare parte a societății moldovenești, inclusiv pentru partea sa pro-rusă. Aproximativ 40% dintre cetățeni au susținut Kievul și au calificat invazia rusă drept nejustificată. Această cifră este mult mai mare în rândul tinerilor.
Cu toate acestea, divizarea caracteristică Moldovei între susținătorii integrării europene și cei care sunt în favoarea cooperării cu Rusia este încă în vigoare. Principalele forțe pro-ruse – Blocul Comuniștilor și Socialiștilor și Partidul Șor – se bucură împreună de sprijinul a peste 26% din populație. Prin comparație, ratingul partidului pro-european de guvernământ Acțiunea și Solidaritatea (PAS) este de aproximativ 28%.
Popularitatea forțelor pro-ruse din Moldova este ușor de explicat: mulți oameni au studiat în limba rusă, unii sunt nostalgici după vremurile sovietice și merg la bisericile ortodoxe afiliate Patriarhiei Moscovei. Până de curând, Canalul Unu și Rossia erau cele mai bine cotate instituții media din țară, iar Vladimir Putin era considerat mai popular decât politicienii locali.
Mulți moldoveni au fost convinși: Rusia, apropiată istoric, face totul bine, în timp ce Occidentul îi stă mereu în cale. Până în prezent, aproape o treime din populație consideră că Rusia este principalul partener comercial al Republicii Moldova și este în favoarea aderării la Uniunea Economică Euroasiatică EAEU, deși economia locală s-a reorientat de mult timp către piața europeană, iar ponderea Rusiei în comerțul exterior moldovean a scăzut la 10,8%.
Timp de mulți ani, partidele de stânga apropiate Kremlinului au exploatat astfel de sentimente, promițând extinderea cooperării cu Moscova, obținerea de reduceri la gaze, aderarea la Uniunea Euroasiatică și așa mai departe. De exemplu, liderul comunist Vladimir Voronin a devenit președinte în 2001, promițând să facă din limba rusă a doua limbă de stat și să adere la Uniunea Statală Rusia -Belarus. În 2016, socialistul Igor Dodon și-a pus poza cu Putin pe toate panourile electorale – și în cele din urmă a devenit și el președinte.
Partidele pro-ruse au exploatat întotdeauna cu abilitate temerile unor moldoveni de a fi înghițiți de România, speriind cu privire la aderarea la NATO. Ele chiar au pus indirect responsabilitatea pentru „furtul secolului” – scandalul cu retragerea ilegală a unui miliard de dolari din țară în 2014 – pe seama UE. Bruxelles-ul ar fi știut despre corupția Partidului Democrat, aflat atunci la guvernare, dar a închis ochii în favoarea integrării europene promovate de liderul acestei forțe politice, oligarhul Vladimir Plahotniuc.
Schimbarea preferințelor
Partidele pro-ruse nu au fost străine nici de modalități mai simple de a-și spori popularitatea – mituirea directă a alegătorilor și proteste plătite împotriva integrării europene. Banii pentru toate acestea au fost parțial furnizați de Moscova.
Partidul Șor, care a obținut 5% din voturi la alegerile parlamentare din 2021, a stăpânit aceste metode cu cea mai mare măiestrie. În primii ani ai carierei sale politice, liderul său, Ilan Șor, nu a pus accentul pe pro-rusismul său, ci mai degrabă era cunoscut ca un populist și om de afaceri care a participat la furtul aceluiași miliard de dolari din băncile moldovenești și care se ascundea în Israel. El a fost determinat să își ofere serviciile Kremlinului de urmărirea penală din țara sa de origine. Dacă autoritățile din Moldova se vor schimba, dosarul împotriva sa va fi închis.
Moscova nu l-a remarcat imediat pe politicianul populist. Dodon a fost considerat mult timp favoritul Kremlinului. Dar după înfrângerea sa în alegerile prezidențiale din 2020 și inițierea unui caz de corupție, ratingul politicianului a scăzut serios. La scurt timp după începerea războiului, în primăvara anului 2022, socialiștii au încercat să-și scoată susținătorii în stradă pentru a cere reluarea negocierilor cu Moscova. Aceștia au fost înfuriați de poziția dură antirusească adoptată de autoritățile moldovenești. Cu toate acestea, protestul s-a stins rapid.
Demonstrațiile organizate de Șor, pe de altă parte, au fost mult mai puternice. În toamna anului trecut, protestatarii au instalat o tabără de corturi în fața clădirii guvernului, refuzând să se împrăștie până când autoritățile nu vor ajunge la un acord cu Rusia privind reducerea prețului la gaze. Revendicările protestatarilor au rezonat cu societatea: din cauza războiului din Ucraina, inflația în Moldova a atins un nivel record de 30%, iar creșterea prețurilor la alimente și utilități a fost deosebit de dureroasă. Mitingurile nu s-au oprit până în iarnă.
Kremlinul a apreciat abilitățile organizatorice ale lui Șor. Fluxurile financiare de la Moscova au fost deturnate către partidul său. Socialiștilor nu le-a plăcut acest lucru, dar nu i-au putut oferi lui Putin un plan la fel de îndrăzneț și spectaculos pentru a lupta împotriva guvernului proeuropean. Între partide a început competiția pentru resursele Kremlinului, iar până acum Șoroiștii sunt clar în frunte.
În iunie, autoritățile moldovenești au declarat Partidul Șor neconstituțional pentru cumpărare de voturi și finanțare ilegală, iar Occidentul a impus sancțiuni împotriva lui Șor, dar acest lucru nu îl oprește pe oligarhul fugar. Pe fondul scandalurilor și al procedurilor judiciare, ratingul partidului a crescut la 10%, iar acum liderul său caută modalități de a ocoli interdicțiile. Victoria candidatului Șor, Eugenia Guțul, în alegerile pentru șefia Găgăuziei, o autonomie pro-rusă din sudul Moldovei, a dat încredere partidului. „Șor” a demonstrat Kremlinului că este capabil să preia controlul unor regiuni întregi, iar prin intermediul acestora poate încerca să ajungă la centru.
Dacă Șor va reuși să treacă peste interdicțiile formale, partidul reformat va deveni principalul concurent al Blocului Comuniștilor și Socialiștilor la viitoarele alegeri locale și parlamentare. Cu toate acestea, pe termen lung, popularitatea ambelor partide va scădea.
După 24 februarie 2022, agenda tradițională a partidelor pro-ruse – gaze ieftine, piețe în CSI, legături culturale cu Moscova – a încetat să mai funcționeze. Un an și jumătate de război în Ucraina a arătat că Moldova este capabilă să facă față singură multor probleme, în timp ce Rusia s-a discreditat prin atrocități militare. Retorica despre neutralitatea republicii și importanța prieteniei cu Moscova sună din ce în ce mai puțin convingător. Forțele pro-ruse nu au nimic altceva de oferit.
De la lumea rusă la lumea europeană
Recunoscând schimbarea sentimentului public, multe partide și politicieni de stânga din Moldova au început să se opună războiului și să abandoneze cursul pro-rusesc. Un exemplu izbitor este primarul Chișinăului, Ion Ceban.
În decembrie 2022, Ceban și-a revizuit opiniile și a creat un partid social-democrat pro-european „Mișcarea Alternativa Națională”, a început să se întâlnească cu ambasadorii țărilor occidentale și să critice autoritățile pentru implementarea deficitară a cursului de integrare europeană.
O astfel de răsturnare dramatică a provocat multe critici atât din partea flancului drept, cât și din partea stângii. Dodon, care l-a promovat cândva pe Ceban la funcția de primar al capitalei moldovenești, l-a acuzat de ipocrizie. Iar PAS, aflat la guvernare, a respins propunerea lui Ceban pentru un pact pro-european, amintindu-i de fostele sale legături cu Rusia.
Acest lucru nu l-a oprit pe Ceban. El este acum al doilea cel mai popular politician din Republica Moldova, după președintele Maia Sandu, și are toate șansele să fie reales primar al Chișinăului la alegerile din noiembrie. Ceban este cunoscut ca un manager economic eficient, care a îmbunătățit capitala și a pus kilometri de dale în cele mai inestetice zone ale orașului. Probabil, după ce va fi reales primar, va desemna un candidat la alegerile prezidențiale din 2024. Peste un an vor avea loc alegerile parlamentare, iar acolo partidul lui Ceban are o șansă bună de a se dovedi o nouă forță în politica moldovenească.
Printre altele, pentru Ceban va vota acea parte a electoratului pro-rus care s-a îndepărtat de Moscova din cauza războiului, dar care nu este încă pregătită să susțină dreapta. Acest politician este figura cea mai ușor de înțeles pentru ei: el vorbește limba rusă, dar condamnă agresiunea rusă, pledează pentru modernizarea țării și integrarea europeană, dar nu în detrimentul identității moldovenești.
Această evoluție nu este un caz unic. În ultimul an și jumătate, destul de multe partide moldovenești care anterior au cerut cooperarea cu Rusia au devenit susținători ai integrării europene. Printre acestea se numără Partidul Acțiunii Colective – Congresul Civic al lui Mark Tkaciuk, Stânga Europeană al lui Grigori Petrenco, Partidul Nostru al lui Renato Usatîi și Partidul Dezvoltării și Unificării Moldovei al lui Ion Chicu.
Aceste forțe politice sunt atente în formularea lor și nu numesc Moscova un agresor, dar sunt în favoarea integrității teritoriale a Ucrainei și consideră Crimeea anexată. Programele partidelor nu mai conțin teze despre prietenia cu Federația Rusă, ci cel mult fraze neutre despre cooperarea cu CSI. Dacă anterior aceste partide criticau PAS, aflat la guvernare, pentru cursul său pro-european, acum îl critică pentru lipsa unui plan de acțiune clar pe calea spre UE. Un alt motiv de critică este reticența autorităților de a reunifica Transnistria pentru a intra în UE ca o țară unită. Cu toate acestea, ele nu au un plan propriu de reintegrare a regiunii.
Acum, multe dintre aceste partide se pregătesc pentru alegerile locale din toamnă. Deocamdată nu se pot aștepta la prea mult sprijin din partea alegătorilor, fie și numai pentru că nu există suficienți bani pentru campanie. În trecut, puteau cere finanțare de la Kremlin, dar acum o astfel de cooperare reprezintă un mare risc pentru reputația lor. Promovarea unor partide noi este împiedicată și de faptul că nu este ușor să înlăture PAS, care promovează activ această idee de mult timp, având în vedere consensul din societate în jurul integrării europene.
În orice caz, pe fundalul războiului din Ucraina, în societatea moldovenească are loc o schimbare profundă de atitudine. Cei care până nu demult erau alegători pro-ruși au acum o cerere pentru noi forțe politice capabile să le reprezinte interesele fără a ține cont de Kremlin. Prin lansarea invaziei în Ucraina, Putin a dat o lovitură grea tuturor celor care credeau în „lumea rusă” din Moldova.
Foto: Facebook/ pagina Maia Sandu
***
Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
