Sorin Paveliu

Creșterea salariilor pentru medici – o cacealma!

În spaţiul public, în aceste zile, se vorbeşte despre medici, generic, ca şi cum ar fi vorba de un singur grup unitar, cu interese şi valori comune. În realitate avem de-a face cu două grupuri, ele însele eterogene: cel al medicilor de Facebook şi cel al medicilor chirurgi şi anestezişti, prin reprezentanţii lor cei mai vizibili. Există elemente aparent comune – şi un grup şi celălalt sunt deranjate de statutul de funcţionar public însă din raţiuni diferite. Primul grup, format preponderent din medici tineri, care acum îşi desfăşoară activitatea în spitale, este mirat de incongruența dintre munca lor plină de sacrificii şi proiecţia de funcţionar cu mânecuţe. Aceştia însă au înţeles foarte repede că decizia ICCJ se referă la caracterul social, public al meseriei pe care o exercită în cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi au abandonat aproape imediat subiectul. Ceilalţi medici însă, deranjaţi nu atât de imagine cât mai ales de perspectiva de a fi acuzaţi de primirea de mită pentru ceea ce astăzi este o răsplată informală a actului lor medical insuficient plătit, au găsit calea mai directă de a convinge ministrul sănătăţii şi ulterior pe însuşi primul ministru că medicii trebuie să fie scoşi din Codul Penal pentru această faptă!
Prima categorie de medici este însă dureros afectată de salariile inadecvate, care îi fac îngeri şi zei la locul de muncă şi umili în afara zidurilor spitalului. Cea de-a doua categorie nu are absolut nici un fel de problemă cu veniturile salariale, acestea, deși oricum consistente, reprezentând un fel de completare faţă de veniturile informale (în bună parte meritate).
Dintre cele două presiuni, indubitabil cea care s-a bucurat de audienţă la urechile ministrului sănătăţii a fost cea a liderilor profesiilor chirurgicale. Doleanțele medicilor de pe grupul de discuții nu fuseseră coagulate și formalizate și culmea, nici un sindicat nu anunțase negocieri! Se pare că majorările salariale promise nu au reprezentat decât un zgomot de fond menit a acoperi problema principală, mult mai delicată, dorinţa unor medici de a modifica prevederile Codului penal care le sunt aplicabile!
Decizia unei majorări salariale brutale, a fost luată aproape ad-hoc, în urma unei întâlniri de câteva ore între premierul Ponta, ministrul sănătăţii Bănicioiu, ministrul de finanţe Teodorovici, preşedintele CNAS Ciurchea, reprezentanţii elitei medicale (acad. Irinel Popescu, prof. Bubenek, câțiva directori de spitale din București,incluzând aici şi Colegiul Medicilor din România), sindicatul asistenţilor medicali şi alte 3 sindicate cu mica reprezentivitate.
Din nefericire, am sentimentul că ne aflăm în faţa unei cacealmale!
Majorarea salarială se adresează exclusiv personalului din spitale (220.000 de salariaţi – din care doar 13500 medici) la care se adăugă şi medicii rezidenţi. Chiar şi simpla menţionare a majorării salariului „medicilor” când în ambulator îşi desfăşoară activitatea un număr comparabil de medici care nu sunt luaţi în considerare, arată o denaturare a realităţii!
Primii, deşi asimilaţi  bugetarilor (din nou problema statutului personalului medical), nu primesc nici un leu de la bugetul de stat sau de la cel al asigurărilor sociale,neexistând un buget anume destinat salariilor,  fiind salariaţii spitalelor care emit facturi fiscale pentru actele medicale efectuate. O creştere cu 25% nu face decât să oblige managerii să plătească salarii în detrimentul altor cheltuieli ale spitalului, în special către furnizorii de medicamente. CNAS poate să transfere bani către spitale într-un singur mod – majorând valoare contractelor negociate cu aceste unităţi şi cerându-le să interneze în ultimul trimestru cel puţin cu 10-15% pacienţi mai mult decât normal și să le accepte facturile spre decontare!!!
Pe de altă parte, sursele eventualului transfer suplimentar de fonduri către spitale au fost indicate de primul ministru, aşa cum probabil a fost la rândul său informat: economiile făcute în urma introducerii cardului de sănătate şi din scăderea preţului la medicamente. Aici autorităţile s-au prins în propriile lor minciuni. În prima lună de funcţionare a cardului de sănătate scăderea consumului de servicii s-a făcut ca urmare a disfuncţionalităţilor, mulţi pacienţi neavând carduri iar unii medici neavând cititoare. Numai că majoritatea pacienţilor care se prezintă la medic au afecţiuni cronice, care impun reţete trimestriale! Cei care nu au venit la medic în lunamai s-au prezentat buluc în luna următoare! Nu este de mirare că autoritățile, după ce s-au lăudat cu o economie forţată de 20 de milioane de euro în prima lună, nu au mai repetat anunţurile triumfaliste în lunile următoare și au refuzat să ofere date privind consumul deși le au în timp real, la secundă! La fel de gogonată este şi economia rezultată din medicamente. Scăderea consumului este reală, având de asemenea cauze administrative legate de decontări şi aprovizionare în special. Aceasta economie la cheltuieli va fi contrabalansată integral de scăderea proporţională, identică, a veniturilor din taxa clawback. Chiar şi luând de bună aceasta „economie” nu trebuie să uităm că ea a mai fost angajată odată de autorităţi ca fiind sursă pentru noile medicamente compensate.
Sursa majorărilor salariale o va constitui înregistrarea de arierate ale spitalelor care se vor rostogoli la anul. Efortul bugetar care afectează direct Ministerul Sănătăţii este insignifiant, vizând doar medicii rezidenţi – un calcul sumar conducând la concluzia unor cheltuieli suplimentare de aproximativ 3-4 milioane de euro în acest trimestru, adică aproape nimic, raportat la bugetul sănătăţii.
Se pune problema cum va fi rezolvată prin anunţată ordonanţa de urgenţă, creşterea etapizată a salariilor personalului medical până la nivelul dublării?
Anunţul intempestiv făcut de premier împinge aproape obligatoriu către o soluţie: scoaterea medicilor şi asistentelor din spital de sub rigorile legii unice a salarizării personalului bugetar – în mod similar cu aceeaşi categorie de personal care lucrează în ambulator şi în cabinetele de medicină de familie. Astfel, eventuale creşteri vor fi făcute în interiorul spitalelor, de la om la om,  şi nu la nivel naţional iar celelalte categorii de bugetari nu vor mai avea cum să se raporteze la medici şi să solicite majorări similare.
Această soluţie, corectă, pe care de altfel o clamez de multă vreme, va avea şi neajunsuri. Sanitas-ul, instrumentul umil al Guvernului, va primi un cuţit în spate, pierzându-şi aproape instantaneu reprezentativitatea naţională şi cotizaţiile obligatorii ale membrilor. Creşterile salariale, deşi promise, nu vor mai cădea în sarcina guvernului ci vor fi condiţionate de suplimentarea veniturilor la asigurările de sănătate, managerii de spitale vor trebui să-şi dezvolte solide abilităţi de negociere cu personalul, pe criterii care astăzi încă nu sunt definite! Mai mult, în negocierea directă a veniturilor este posibil ca personalul să dorească obţinerea unui control strict asupra cheltuielilor spitalului, ceea ce înseamnă o cu totul altă paradigmă de funcţionare.
Am lăsat la urma doleanţa liderilor specialităţilor chirurgicale şi a CMR (trebuie să avem înţelegere faţă de preşedintele colegiului, el însuşi chirurg de meserie). Promisiunea premierului nu va putea fi onorată, fiind o mutilare a Codului Penal care nu se justifică şi care ar deschide ipotetic calea pentru legiferarea recunoştinţei faţă de judecători, procurori, gardieni, poliţişti, inspectori fiscali etc! Eu, spre exemplu, fiind foarte mulţumit de modul în care şi-a exercitat mandatul de premier domnul Ponta, aş vrea să-i donez o excursie în Dubai sau o bicicletă, că maşina nu-mi permit. Cum aş putea face acest lucru legal? Vreau să exclud posibilitatea de a folosi medicii pentru a face o modificare a Codului Penal de care să beneficieze chiar șeful guvernului (efectul legii penale mai favorabile, chiar daca va fi rapid invalidata)! Foarte probabil că domnul ministru Cazanciuc, respectând constrângerile enunţate deja de şeful său, va putea să producă cel mult o prevedere prin care pacienţii să poată face donaţii către spitalul în care au fost trataţi, ceea ce, trebuie s-o spunem, se poate face şi acum! Aşteptarea ca plăţile informale de acum să fie albite este o aberaţie. Nimeni nu ar fi de acord măcar cu simpla lor declarare fie şi nefiscalizată şi cu atât mai puţin ca spitalul să reţină 10-20% iar statul să mai impoziteze încă 40-60%. La rândul ei această sumă ar urma să fie împărţită între toţi cei care contribuie la actul medical cu pricina. O scădere a platii informale cu 60-70% ar face măsură inaplicabilă! Este o utopie și vorba domnului profesor Mihai Voiculescu, intervievat de o televiziune, „mai bine rămâne cum era!!
În concluzie, este bine că problema salarizării personalului medical a fost inclusă pe agenda publică. Ea nu va mai putea fi ocolită chiar şi în eventualitatea unei schimbări de guvern. Rezolvarea nu poate fi însă una punctuală, simplistă. Cerinţele medicilor de pe facebook, exprimate cu mult mai puţine constrângeri şi filtre, sunt cu mult mai vaste. Se referă la deficitul de personal care obligă la compromisuri grave, care adesea pun în pericol viaţa pacienţilor, la depăşirea constantă a numărului de ore lucrate lunar sau trimestrial, care de asemenea afectează pacienţii dar şi sănătatea personalului, la riscurile biologice la care sunt expuşi, la neplata gărzilor, la plata inadecvată şi la anularea unor sporuri la care aveau dreptul, la insuficientele materiale legate de aparatură şi aprovizionarea cu medicamente, la o multitudine de aspecte care nu pot fi rezolvate simplist, printr-o pseudocrestere salariala promisă dar incertă. Da, chiar și în locul plăților informale – mita de acum – trebuie neapărat pus ceva în loc, acestea având legitimitatea lor până la un punct!
Cu franchețe însă însă, nu cred că actualul Guvern are în vedere o astfel de reaşezare a modului de funcţionare a sistemului sanitar. Ar fi făcut-o până acum!         
 

Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Creșterea salariilor pentru medici – o cacealma!

  1. Mihai Ionac

    Nici eu nu cred ca acesta crestere salariala va fi pusa in practica asa cum s-a promis. Masura anuntata a impartit deja angajatii statului (medici pe de o parte si profesori, adevaratii functionari publici etc. pe de alta parte), in doua tabere intre care au fost plantate astfel tensiuni artificiale. In plus, aceasta crestere ar trebui facuta diferentiat, pornind de la un salariu de baza, la care sa se adauge un venit proportional cu activitatea fiecariua dintre noi. Masura ar trebui sa fie obligator insotita de corectiile unor nedreptati vechi si grave legate de timpul de munca, orele suplimentare, sporurile de noapte, orele de garda (timpul petrecut in garda inafara orelor obisnuite de program nu este considerat vechime in munca!!!). Asemeni domnului Paveliu, si eu cred ca cea mai buna solutie ar fi ca fiecare medic sa lucreze pe contract individual, pe care sa si-l negocieze functie de cunostinte, abilitati etc.

    Reply
  2. Marian Sorin Paveliu

    Bine inteles ca ceea ce se vehiculeaza public sunt lucruri grosiere, neslefuite si in mare parte neintelese chiar de marea majoritate a medicilor. Ccei care au legatura cu cifrele sunt f putini, majoritatea habar nu au lucruri elementare despre sistemul in care lucreaza – si cred ca nici nu ar fin necesar daca isi vad de meseria lor si tatul ii plateste adecvat. Cresterea proportionala a salariilor ar fi chiar un gest de nedreptate. Imi aduc aminte ca in 2005 am fost implicat in eleborarea formei finale a legii de salarizare a personalului medical de la acea vreme si am sustinut solicitarea ca legistii si anatomo-patologii sa aiba salariile marite cu un spor de 200%. Nu vad de ce acum nu ar trebui sa fim preocupati de salarii mai mari pentru anestezisti su char farmacisti spre exemplu – ca fara ei spitalele ar trebui sa se inchgida!? PS – ma bucur sa va intilnesc pe acest site.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *