Sorin Paveliu

Nu are rost să invocăm vreo criză! Este vorba de bani, de funcții, de garanții solide pentru contracte viitoare, de agende individuale absolut indiferente de cea publică sau de decesele evitabile

Sunt dezamagit rau de iesirea lui Iohannis de ieri desi imi dau seama ca este, de fiecare data, doar gindire doritoare (nu stiu cum sa traduc).

Presedintele este nivelul suprem, nu trebuie sa discute decit aspecte strategice nu tactice, masuri concrete.

1. De aceea, persoanele de la masa respectiva nu erau cele potrivite. In opinia mea conclavul sedinta trebuia sa se faca cu sefii partidelor politice privind un punctaj cu legile care trebuiesc aprobate de Parlament, care sa permita lupta cu pandemia (mai intii iti pregatesti armele iar in cazul de fata armele sunt acte normative constitutionale!)
Este esentiala depolitizarea acestor masuri altfel oricare din fortele politice va fi tentata sa transforme o restrictie in capital politic.

2. Apoi este necesar consensul pentru o rectificare bugetara pentru ca este nevoie de bani pentru o noua abordare a pandemiei. Sa nu fie dubii – inactiunea guvernului s-a fundamentat pe lipsa de bani si aminarea rectificarii pina in septembrie.
Daca obtinerea consensului nu este posibila atunci trebuia sa treaca la emiterea unui decret de instaurare a starii de urgenta cu toate masurile dure pe termen scurt care trebuiesc adoptate si sa-si asume raspunderea personala pentru aceasta.

3. Trebuie inlocuit Grupul de comunicare strategica in totalitate – nu pui militari secretosi sa faca diseminare de informatii si educatie.
Populatia trebuie sa vada ca ceva s-a schimbat si ca aceasta schimbare este necesara.
Einstein spunea că „Să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții rezultate diferite” este definiția nebuniei.
As fi vrut apoi ca Presedintele sa arate ca a inteles situatia si sa evoce prioritatile in ordinea lor reala:

4. Adoptarea ferma si dura a tuturor masurilor care impiedica transmiterea bolii. Totul incepe insa de la schimbarea strategiei de testare (nu dezvolt acum) si instaurarea de masuri tintite catre populatia care este cea mai vulnerabila si aici trebuie sa ne uitam la profilul decedatilor, preponderent virstnicii cu una sau mai multe boli asociate.

5. Vaccinarea (testarea prealabila si vaccinarea si apoi emiterea certificatului verde) este o prioritate insa este abia ultima dintre masurile de lupta cu valul 4. Daca nu se regindeste comunicarea ne putem pregati de pe acum pentru valul 5.

Din pacate Presedintele a evocat, din nou, cele citeva masuri care s-au dovedit ineficace: carantina de noapte (de ce?), inchiderea magazinelor mai devreme (de ce?), purtarea mastilor si speranta vaccinarii peste noapte (a inca 35% din populatie?!).

Corelat cu un guvern minoritar Ciuca, sustinut de PSD, nu pot sa trag decit concluzia ca Presedintele a aminat, din nou luarea necesarelor masuri perind ca planul sau politic se va implini si raspunderea masurilor energice, pe care a evitat intotdeauna sa le promoveze, vor fi luate de un militar. Cred ca greseste din nou insa este deja vorba strict de politica si agenda personala asa ca orice sugestie referitoare la eventuale masuri de politica sanitara sunt inutile. Se vor lovi de un zid, Presedintele Romaniei.

Intre timp, nu-mi ramane decit sa ma gindesc la suferinta pacientilor si a rudelor acestora, la cei care urmeaza sa-si piarda viata si la cei care sunt chemati sa se ingrijeasca de cei bolnavi ca si cum ar fi abandonati de statul roman.

Nu mai am nici un dubiu in ceea ce priveste blatul Ciolacu – Iohannis. Nu are rost sa invocam vreo criza. Nu este cazul. Este vorba de bani, de functii, de garantii solide pentru contracte viitoare, de agende individuale absolut indiferente de cea publica sau de decesele evitabile.

Mai interesant este ca Iohannis s-a lepadat de Citu cu mina PSD!!

Insa totul a inceput cind PSD a boicotat sedintele de Birou Permanent ale Camerelor reunite pentru a-i permite lui Citu sa ajunga presedinte PNL din pozitia de premier in functie si Congresul cu 5000 de participanti sa aiba loc (altfel ar fi fost aminat).

Imi pare rau de un singur lucru – membrii PNL de rind au ramas complet in afara acestor jocuri. La fel si membrii PSD care probabil nu inteleg nimic din sforile trase din tari straine si prietene si de fosti generali din serviciile secrete si executate obedient de liderii lor. Atit doar ca daca PSD va cistiga masiv in incredere marele pierdant va fi PNL sau ceea ce va mai ramine din el.

In fond o tara condusa pe fata sau din umbra de PSD nu este lucrul cel mai rau. Cum imi spunea cineva acum un deceniu si ceva “Cu astia, macar stii ca daca dai un ban se tin de cuvint!”


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Nu are rost să invocăm vreo criză! Este vorba de bani, de funcții, de garanții solide pentru contracte viitoare, de agende individuale absolut indiferente de cea publică sau de decesele evitabile

  1. Laur22

    de ce nu se vaccineaza lumea ?
    nu stiu
    da partea grava e ca nu stiu de ce s-ar vaccina.
    ca sa ce ?
    ca sa nu moara ?
    shi daca nu le pasa ?
    ca sa nu ajunga la spital ?
    shi daca ei nu ajung oricum la spital pandemie sa fara pandemie la spital ei oricum nu ajung.

    lumea nu asteapta nimic de la voi astia care ii ceretzi sa se vaccineze.
    inclin sa cred ca ca vasile ernu cu al sau articol din libertatea are dreptate

    https://www.libertatea.ro/opinii/de-ce-nu-se-vaccineaza-tara-o-ocazie-imensa-de-a-sfida-puterea-3793671

    “Incursiune în Bârlad

    Am mers cu ceva prieteni noaptea să batem la pas cartierul întunecat unde mai vedeai din când în când grupuri de tineri stând pe glezne și discutând ceva aprins în jurul unui pet.
    Locul central – crâşma. Pe mine mă interesau alte poveşti, dar am ajuns şi la subiectul zilei – pandemia. Proprietarul, primul privatizat din Bârlad, a început cu un chioşc în gară. Toată gaşca lui de prieteni a prins anii ’90 dur. Dar dur-dur: asta e tema mea de lucru.

    După ce am povestit puţin aventurile din ’90, ne-am minunat cu toţii cum de am rămas în viaţă. Parcă veneam după bătălia de la Stalingrad – oricum, în anii ’90 pierderile au fost imense.

    Bun, nu e aici de povestit. Dar ce sare în ochi cînd ajungi la tema pandemiei. M-am dus să ascult şi să înţeleg.

    Puterea ca adversar

    E un sentiment foarte straniu pe care aici îl simţi când discuţi cu oamenii: Puterea este văzută ca un Inamic. Puterea care trebuie să te reprezinte şi protejeze este văzută ca o putere de ocupaţie, periculoasă. De la ea nu poţi aştepta nimic bun. Tot ce vine de la ea trebuie refuzat, trebuie ocolit, trebuie ignorat, trebuie boicotat.

    E un refuz la supunere – e un act politic. Asta e strategia celor abandonaţi care au fost pe prima linie a frontului de la 90 încoace. Ei ştiu că au fost abandonați şi folosiţi pe post de carne de tun pe frontul anilor ’90, 2000 şi tot aşa.

    „Nu ne temem de moarte, ci de amenzi”

    După ce au văzut şi trăit în anii ’90-2000 îi mai sperii cu ceva? Oamenii aceştia văd de 10 ori pe zi moartea. Au supravieţuit în condiţii de viaţă crâncene şi nu ai cu ce să-i mai sperii. Li se rupe de moarte. Dar acum ei au ocazia să sfideze puterea care ani de zile i-a ignorat, dispreţuit şi folosit cinic. Acum au ocaziă să nu li se supună.

    – Nu ne temem de moarte ci de amenzi, zice unul. Au trecut cu controale, au venit şi mascaţii. Şi ce pot să ne facă? Au argumente ceva mai complicate: se bazează mult pe experienţa lor directă.

    – Domnule, ştiu toţi morţii din cartier: au murit de topor, de cuţit, de flăcări, infarct sau ficaţi, nu de Covid. Până şi popii se plâng că nu le iese la socoteală morţii: una zice statul, una le iese lor la groapă. Dar popii ştiu cel mai bine cum e cu morţii, că e taxa de mort, că de Covid scapi, dar de taxa aia nu scapi… Lucrează cu raţionamente simple, practice şi eficiente. Ei nu sunt antivax, ci antistat de ocupaţie. Nu ne supunem.

    – Domnule, uită-te la ei, muncesc 12 ore pe zi în prima linie, nu poartă mască – sunt nişte epave vii. Cum de mai trăiesc?

    – Nici măcar şcoală nu ne mai dau gratuit. Îmi pregătesc fiul la medicină. Știţi cât plătesc ca să poată intra? 50 euro şedinţa, mii de euro pe am. Am de tras zi şi noapte. Să mă lase în pace….

    Un gest de nesupunere

    Această chemare la supunere, la respectarea regulilor impuse de stat în această situaţie excepţională a venit pentru aceşti oameni prea târziu. Pentru ei statul nu a existat 30 de ani decât ca o forţă aducătoare de necazuri şi impozite, jafuri şi exploatare. Şi acum să respecte ce? Au văzut cât respectă regulile cei de ne conduc – spre zero.

    Moartea e ultimul lucru de care se tem oamenii aceştia. Şi acum au o ocazie imensă de a sfida Puterea: e un gest care ascunde mai întâi de toate un gest politic de nesupunere – e forma lor de protest faţă de un stat profund nedrept faţă de ei.

    Cum de am ajuns aici? Abandon, dizolvarea încrederii în stat şi instituţii, educaţia la pământ, o putere haotică şi iraţională, o putere hrăpăreaţă şi prădătoare, cu legi care funcționează doar pentru unii, cu un sistem sanitar semiprivatizat, cu dizolvatea autorităţii educaţiei, ştiinţei şi chiar a bisericii.

    S-a distrus până şi încrederea în cei de lângă: fiecare pe cont propriu e noua etică la care au fost damnaţi. Şi acest lucru e sistemic de ani şi ani de zile.

    Acum culegem roadele. Aceşti oameni de pe linia întâi a muncii – care duc greul în societate: muncile de jos, prost plătite – sunt ultimii oameni cărora ar trebui să le cerem socoteală. Pentru ei e prea târziu. Nu se mai tem de moarte: ei doar au declarat nesupunere statului pe care-l percep ca pe un duşman. Dar de acest lucru se fac vinovaţi cei care ne conduc şi ne-au condus.

    Ce avem zilele acestea ne arată că puterea şi instituţiile statului sunt disoluţie şi că aceşti oameni sunt pe cont propriu. Iar acest lucru ne costă ca societate enorm de mult. În faţa unei pandemii, în faţa morţii pandemice, singur nu rezişti. Iar noi acum suntem singuri. Visul s-a împlinit. Un vis care devine un coşmar. ”

    suparatz-ii voi pe ei shi-o sa vedetzi ce-o sa iasa

    Reply
    • Stefan Brăgărea

      @Dl. Vlad Slăvoiu
      Și totuși ”gândire deziderativă” mi se pare mai corect. Ar fi vorba de diferența dintre ”dorință” și ”deziderat”

      Reply
  2. esharfa in dar

    Orban deja si-a dat demisia – il urmeaza si altii.
    UDMR zice ca nu prea s-ar baga. AUR e nefrecventabil.
    Mai ramane doar pesedeul marelui Dincu!
    (nu inteleg ce mashti vreti voi – esarfele nu sunt bune? – si banditii din vestul salbatic se aparau de praf cu baticu la gura!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *