Codul Penal al Tranzitaniei sau despre supra-imunitatea persoanelor cu ochi albastri

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Presupunem
următoarea situaţie ipotetică. În ţara numită Tranzitania avem, ca în orice
ţară, un Cod Penal, al cărui articol 1 reglementează si pedepseşte infracţiunea
numită „furt”, pe care o defineşte astfel: “acea fapta săvârşită de un cetăţean
care are ca rezultat deposedarea altei persoane de bunuri care i se cuvin de
drept”. Tot în Codul Penal există articolul 2, aliniatul 1, care descrie ce
înseamnă “cetăţean” : „orice persoană trecută de 16 ani”. Mai există şi
aliniatul 2 al articolului 2, care zice aşa: excepţie de la aliniatul 1 fac toţi cetăţenii de peste
16 ani care au ochi albaştri. Desigur, în Tranzitania e şi o lege specială a
persoanelor cu ochi albaştri care prevede ca acestea trebuie să declare anual
pe proprie răspundere ce infracţiuni au
comis în anul curent: violuri, furturi, calomnii, etc. Va declara vreun
cetăţean tranzitan cu ochi albaştri că a comis infracţiunea numită „furt”? Nu!
Chiar dacă în ultimul an respectivul cetăţean a deposedat de bunuri care se
cuvin de drept o sută de persoane. Dar nu va declara asta, pentru că, în
conformitate cu Codul Penal, articolul 2, cetăţenii cu ochi albaştri nu se fac
pasibili de infracţiunea numită furt. Ea nu există pentru cetăţenii cu ochi
albaştri! Nu reiese de aici că cetăţenii
cu ochi albaştri se bucură de imunitate în faţa legii când vine vorba de
infracţiunea de furt? Deduceţi şi dumneavoastră!

Acum, înlocuiţi, vă rog, termenul „furt” cu termenul „conflict de interese”,
iar cel de „cetăţean cu ochi albaştri” cu cel de „parlamentar”. Situaţia
imaginată mai sus descrie perfect
starea în care ne aflăm după ce
săptămâna asta Parlamentul a adus modificări câtorva articole din Codului Penal. Urmare a modificărilor,
articolul 253, care descrie infracţiunea numită „conflict de interese” astfel: „ faptă
a funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu,
îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a
realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă
ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat
în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a
beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”, nu se mai
aplică deputaţilor, senatorilor, Preşedintelui României şi profesiilor
liberale. Cum s-a reuşit acest lucru? Printr-o simplă completare a articolului
147 din Codul Penal care defineşte ce înseamnă, din punct de vedere penal,
funcţionar public – astfel, din aceasta categorie au fost scoşi parlamentarii,
preşedintele şi profesiile liberale.
Schematic, situaţia poate fi descrisă aşa: conflict de interese este fapta
săvârşită de X, dar Z nu este X, prin urmare doar X poate fi în conflict de
interese, nu şi Z.

În acest moment, liniile de argumentaţie pe care marşează toţi cei care
susţin sau pur şi simplu se arată indulgenţi faţă de modificările aduse Codului
Penal sunt în principal trei (cel puţin până în acest moment). Prima linie de
argumentaţie ne spune că parlamentarii nu sunt funcţionari publici din punct de
vedere al statutului. Şi e adevărat. Din
punct de vedere al statutului, parlamentarii nu intra sub incidenţa legii
188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici. Dar aici vorbim de cu totul
altceva, şi anume de accepţiunea dată termenului de „funcţionar public” de către Codul penal, care e altceva şi care se aplică tuturor persoanelor care
exercită o funcţie publică, de orice natură, remunerată sau nu, indiferent de
felul în care a fost investită. Doar în această accepţie şi în nici o alta –
legală, filosofică, constituţională sau mai ştiu eu care – parlamentarii sunt
funcţionari publici. Eventual, dacă se dorea cu tot preţul evitarea acestei
formulări ambigue, care naşte confuzii, modificarea ce se cuvenea a fi făcută
Codului Penal era o completare – în sensul adăugării „aleşilor” alături de
funcţionarii publici, deşi ar fi fost, probabil, redundant.

Un alt argument care încearcă să liniştească spiritele panicarde speriate că parlamentarii nu vor putea fi
anchetaţi pentru conflict de interese este cea care face apel la Legea 96/
2006, privind statutul deputaţilor şi al senatorilor şi la Legea176/2010 privind integritatea ]n
exercitarea funcţiilor si demnitarilor publice. Conform acestor legi,
parlamentarii sunt obligaţi în continuare să depună declaraţii de avere şi de
interese. Foarte bine…doar că în acest caz suntem exact în situaţia descrisă
mai sus, în care cetăţenii tranzitani cu ochi albaştri sunt obligaţi să declare
că au săvârşit infracţiunea de furt! Să ne imaginăm că un parlamentar şi-a
tras, aşa cum spune negru pe alb Codul
Penal, foloase necuvenite pentru sine şi pentru soţia sa în exercitarea
funcţiilor de serviciu. Vine momentul să depună declaraţia de interese: va
declara el că şi-a tras aceste foloase? Nici nu contează, poate să declare sau
poate sa nu declare, pentru că oricum tragerea de foloase personale în
exercitarea funcţiei de parlamentar nu reprezintă o infracţiune. Chiar şi dacă
va declara acest lucru, declaraţia sa va avea, din punct de vedere penal,
aceeaşi relevanţă ca şi cea a unui deputat ce ar declara că a fost la pescuit
de 1 mai. Ei şi? E asta faptă penală? Nu! Din acest moment, dacă legea va fi
promulgată, a-ţi trage foloase personale va fi totuna cu a merge la pescuit de
1 mai!

Mai departe, ultimul bastion de apărare (sau atac, cum vreţi) al modificărilor aduse Codului
penal în ziua de marţi a acestei săptămâni face trimitere la Legea de funcţionare a DNA şi Legea de funcţionare a
ANI, ale căror atribuţii nu au fost atinse. DNA va putea ancheta în continuare
parlamentarii, ni se spune. Nu trebuie să fii funcţionar public ca să fii
anchetat e DNA, Antenele nu sunt funcţionari publici şi sunt, iată, anchetate
de DNA. Şi asta e adevărat. DNA îi va putea ancheta pe parlamentari, dar pentru
orice alte fapte decât infracţiunea numită conflict de interese. Revenind la
exemplu iniţial, să ne imaginăm că în Tranzitania noastră există un Departament
pentru Urmărirea şi Anchetarea Penală a Persoanelor cu Ochi Albaştri. Îi va
putea ancheta acest departament pe tranzitanii cu ochi albaştri pentru
infracţiunea de comitere de furt? Nu! Desigur, îi va putea ancheta pentru
violuri sau mită sau condus beat la volan, dar nu pentru furt. DNA e liberă să ancheteze în continuare
parlamentarii, doar că infracţiunea de conflict de interese nu mai există!

Astfel, încât, în acest moment toate procedurile şi
instituţiile care au legătură cu potenţialele conflicte de interese ale
parlamentarilor devin desuete : obligativitatea declarării intereselor,
atribuţia ANI de a se sesiza în cazul conflictelor de interese ale senatorilor
şi deputaţilor, posibilitatea ca DNA să ancheteze parlamentarii pentru tragerea
de foloase necuvenite în exercitarea funcţiei îşi pierd relevanţa. Rămân simple
forme fără fond – dar asta deja e mai mult decât o sintagmă uzată, e un blestem
naţional căruia nu i ne putem sustrage.