În România lui Iohannis și Ciucă, Iosefina Pascal* este luată noaptea de Poliție ca să explice ce căuta la protestul AUR. Este ea jurnalistă sau doar o altă activistă antivaccin?
În America lui Trump și Biden, Julian Assange este cerut și, deocamdată, obținut pentru extrădare din Marea Britanie pentru – practic – spionaj. Este el jurnalist sau doar vreun infractor cibernetic?
În Rusia lui Putin și atât, Alexei Navalny este ținut în beci, după ce a fost suspect de novicioc. Este el jurnalist sau un doar un oponent politic incomod și vreun oportunist anti-corupție?
În China lui Xi și a Partidului, Peng Shuai a fost „făcută dispărută”, la fel ca mulți alții. Este ea jurnalistă sau pur și simplu o jucătoare de tenis care s-a plâns că a fost violată de un oficial de partid și de stat?
În Turcia lui Erdogan, Nazli Ilicak tocmai a obținut despăgubiri de la CEDO după ce a fost încarcerată, alături de alți câteva mii, ca urmare a tentativei de lovitură de stat din 2016? Este ea jurnalistă sau e de fapt o uzurpatoare de putere?
În Arabia Saudită a lui bin Salman, Jamal Khashoggi este adus pe bucăți după ce a fost tranșat în consulatul de la Istanbul. Era el ziarist sau era un dizident al regimului?
În Malta lui Muscat și Arbela, Daphne Caruana Galizia a sărit în aer cu mașina după ce s-a apucat să povestească lucruri despre oficiali locali și europeni. Era ea jurnalistă sau a fost doar o bloggeriță care a bârfit prea mult pentru cât putea accepta cultura locală?
Răspunsul la toate întrebările de mai sus (și la alte sute asemenea) este: „nu contează”!
„Libertatea presei” este nu este doar o libertate a jurnaliștilor, oricum ar fi ei definiți într-o jurisdicție sau alta, este o libertate a tuturor.
Există o oarecare confuzie în vremurile moderne: Azi, „presa” este un termen înțeles exclusiv în sensul figurat, care se referă la ziariștii profesioniști. Istoric și etimologic, în sensul propriu, „presa” era instalația tipografică, pe atunci singurul instrument prin care o informație putea fi multiplicată și adusă la cunoștința unui număr oricât de mare de oameni.
Libertatea „presei” este o extensie firească și necesară a libertății de exprimare. Nu doar că ai dreptul să spui ceva în piața publică, ai voie și să folosești instrumentele necesare pentru ca de acel lucru să afle toată lumea. Altfel ar fi degeaba.
Libertatea „presei” – cu toate responsabilitățile care decurg din ea, de altfel – ți-o exerciți chiar și numai atunci când postezi ceva pe Facebook. Sau când trimiți un e-mail către mai mulți destintari. Sau când scoți ceva la imprimantă (echivalentul modern al „presei”) în mai multe exemplare și le lipești pe stâlpi.
Faptul că din asta trăiești, adică ești ziarist profesionist, sau o faci ocazional, sau când ai ceva de câștigat, sau doar când crezi că nu există altă soluție, este irelevant. Dacă ai dreptate sau nu, dacă scopul tău este legitim sau nu, iarăși este irelevant. Libertatea presei este și pentru ziariști dar și pentru activiști sau instigatori, persecutați sau spioni, victime sau agresori.
Iar dacă cineva încearcă să îți ia libertatea asta, dă semnele unui regim cu instincte totalitare.
*Și de aici vine întrebarea legată de cazul Iosefinei Pascal, dusă noapte la Poliție sub pentru motive prost-disimulate: Care este mecanismul de drept prin care s-a ajuns ca Poliția – o instituție care totuși nu se deranjează să facă nimic atunci când, de exemplu, ți s-a furat portofelul – să funcționeze de facto ca braț armat al SRI?
Cand “coruptia” in general este subiect de “securitate nationala” iar SRI organ de cercetare penala, te mai poti astepta la altceva?
România lui Putin?!? Of, dle Davidescu, (ch)iar sunteți în pană de idei.
Iar cazul prezentat nu mi se pare că ar ține de încălcarea libertății presei (mai ales în contextul internațional în care l-ați încadrat); dimpotrivă, a fost suficient ca dna IP să își decline calitatea de jurnalist ca să fie eliberată pe loc, fără să mai dea vreo declarație, deși se aflase cu câteva ore mai înainte la fața locului când protestatarii au pătruns ilegal în curtea Parlamentului. Sunt curios dacă toate persoanele care au participat/asistat la evenimentele din acea zi au fost tratate la fel de galant de poliție.
Și chiar credeți că de treaba asta ar fi trebuit să se ocupe SRI? Sau nominalizarea instituției respective în finalul unui articol care începe cu ”România lui Putin” dă mai bine la audiență? Cu tagurile ”Putin” și ”SRI” articolul a rupt gura târgului. ;)
Trebuia să fie „România lui Iohannis și Ciucă”, a fost o eroare de redactare, cel mult un act ratat. Am corectat, mulțumesc.
Când ziceți „nu mi se pare că ar ține de încălcarea libertății presei (…) dimpotrivă, a fost suficient ca dna IP să își decline calitatea de jurnalist”, aș putea bănui că nu ați înțeles ce am spus cu subiect și predicat (anume fix că „libertatea presei” NU ESTE apanajul strict al calității de jurnalist).
Când însă vă arătați preocupat de „nominalizarea instituției respective”, încep să bănuiesc că de fapt ați înțeles dar nu vă convine.
Bineînțeles, doar sunt SRIst dacă mi-am permis să nu fiu de acord cu opiniile dvs. Bine că nu m-ați făcut KGBist -mi s-a mai întâmplat pe forumul RC. :)
Strict teoretic vorbind… cele două categorii nici nu se suprapun dar nici nu se exclud
„libertatea presei” NU ESTE apanajul strict al calității de jurnalist
Atunci de ce veniți fix cu exemplul unei jurnaliste (căreia nici măcar nu i s-a încălcat vreo libertate) și nu al unei persoane oarecare -ce nu poate face uz de o legitimație de presă?
De acord, vă rog să-mi comunicați cu ce exemplu e adecvat să vin și… o să văd dacă vin.
Orice altă persoană care a avut de a face cu organele de ordine pentru simplu fapt că a asistat la un eveniment pentru a se informa direct la fața locului. De exemplu sutele de persoane care au fost agresate fără motiv de jandarmi pe 10 august 2018 pentru că nu au fost protejate de un ecuson de presă.
cătați vă rog pe net ce și cum am mai tot scris despre agresiunile jandarmilor