
Localnicii care se opun proiectului ilegal al Hidroelectrica reclamă faptul că băgarea pe țeavă a râului Bâsca Mare (foto) va afecta turismul în zonă și riscă să-i lase fără apă. Specialiștii invocă distrugerile de mediu și aportul neglijabil al proiectului Surduc – Siriu la Sistemul Energetic Național, total disproporționat în raport cu costurile
Pe 24 decembrie, cu câteva ore înainte de sărbătorirea Crăciunului, pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), au fost puse în consultare publică documentele privind impactul asupra mediului și a corpurilor de apă pentru proiectul Surduc – Siriu. Reluarea procedurii de consultare publică vine în contextul în care, în urmă cu o lună, ministra Mediului, Diana Buzoianu, a solicitat refacerea studiilor și documentațiilor legate de aceste proiect. După cum am mai arătat pe România Curată (aici și aici), moțiunea AUR – PSD împotriva Dianei Buzoianu, din Senat, a pornit de la această cerere, criza apei de la Paltinu fiind folosită doar ca acoperire în comunicarea publică.
Ține de domeniul evidenței că raportul privind impactul asupra mediului, două studii de mediu și unul privind evaluarea impactului asupra corpurilor de apă nu se puteau realiza, în mod real, în 2-3 săptămâni. La fel cum data aleasă pentru punerea în consultare a acestor documente se suprapune peste Crăciun și Anul Nou, reducând drastic timpul în care persoanele interesate pot formula obiecții și comentarii. Biologul și activistul de mediu Călin Dejeu a scris un comentariu pentru România Curată, legat de acest subiect, reluând și marile probleme de legalitate cu care se confruntă proiectul în discuție, ajuns exemplu negativ la nivel global, în domeniul protecției apelor. Titlul și intertitlurile aparțin redacției (România Curată).
Procedura, perdea de fum pentru acoperirea lucrărilor ilegale
În vechea tradiție a folosirii sărbătorilor ca diversiune, funcționarii de la Direcția Generală Evaluare Impact, Controlul Poluării și Schimbări Climatice (din Ministerul Mediului) au postat din nou o serie de studii de mușamalizare pentru așa-zisa AHE Surduc – Siriu, de fapt pentru hidrocentrala nerentabilă și criminală Nehoiașu II, un fel de microhidrocentrală supradimensionată, o pierdere de bani și energie.
Dar toată această procedură de la minister se dovedește a fi doar o perdea de fum, care să acopere lucrările ilegale în curs, care au continuat ani în șir la stăvilarul de captare a râului Bâsca Mare, de la Surduc.
De peste trei ani este încălcată Decizia Civilă nr. 641/2022, prin care Curtea de Apel Cluj a admis excepția de nelegalitate a acordului de mediu nr. SB 02 din 14.01.2009, emis de ARPM Sibiu, ceea ce echivalează cu anularea acordului de mediu pentru stăvilarul de captare de la Surduc. Procesul a fost pierdut de Consiliul Județean Covasna, care emisese autorizația de construire ilegală nr. 42/27.02.2009, și Hidroelectrica, titularul ”proiectului”. Ce rost mai are justiția în România, dacă nici când își face datoria și emite decizii corecte acestea nu sunt implementate? Când sunt încălcate deciziile judecătorești nu de către industrii nesustenabile în goană după profit, din mediu privat, ci chiar de către instituțiile statului?
Nu Consiliul Județean Covasna, care emisese autorizație de construire ilegală anulată de instanță și acum se face că nu știe nimic, ci o primărie de comună (din Zagon) a emis în secret o nouă autorizație de construire (nr. 3/25.05.2022), chiar cu câteva zile înaintea pronunțării instanței. Instanța a anulat autorizația de construire și acordul de mediu în 9 iunie 2022, iar Primăria Zagon a emis autorizație nouă în 25 mai 2022. Era evident că agresorii mediului vor pierde procesul și și-au ”rezolvat” o nouă autorizație chiar înainte de pronunțare (dacă nu chiar au antedatat-o).
Iar apoi, profitând de locația izolată a stăvilarului de captare, lucrările ilegale au continuat. În timp ce Ministerul Mediului se făcea și el că nu știe nimic, chiar organiza dezbateri publice pentru noua evaluare de mediu, inclusiv în comuna în care s-a emis autorizația de construire ilegală, Zagon.
Când, într-un târziu, societatea civilă de mediu, cu o capacitate infimă în raport cu provocările astronomice (într-o țară în care autoritățile de mediu reprezintă cei mai fanatici agresori ai mediului), a ajuns să trimită sesizări, s-a lovit de disprețul ostentativ față de lege al instituțiilor de control. Asociația Declic a trimis sesizări la instituțiile care ar fi trebuit să sisteze imediat lucrările și să sesizeze organe de urmărire penală.
De unde să știe ONG-urile de mediu despre emiterea unei alte autorizații de construire, când nici măcar Consiliul Județean Covasna cică nu știe? Un consiliu județean pentru care nu este un șantier oarecare, ci care chiar are proces pe rol pentru acest șantier ilegal, care se luptă în instanță ca să blocheze curățarea văii de betoanele ilegale.
Consiliul Județean Covasna și Inspectoratul în Stat pentru Construcții ignoră ilegalitățile
Iată ce declară Consiliul Județean Covasna, în adresa nr. 18674/17.10.2025: ”Vă comunicăm că, nu deținem date privind stadiul lucrărilor de execuție pe șantierul amenajării Surduc Siriu și nu avem cunoștințe de existența unei autorizații de construire valabile pentru acest obiectiv.”
În halul acesta au ajuns autorități fundamentale din România. Crede cineva așa ceva, că ei nu știu nimic?! Au proces pentru dezafectarea lucrărilor ilegale, încă din 30 august 2022!
Și nu comunică nimic cu primarul de acolo, Kiss Augustin, de la același UDMR din care face parte conducerea consiliului județean? Nu întreabă, pentru a-și fundamenta poziția în proces, care-i părerea localnicilor despre betoanele ecocidare de pe raza comunei, care sabotează turismul? Nu întreabă care-i poziția autorității locale, Primăria din Zagon:
S-a propus desființarea consiliilor județene, aceasta este o dovadă în plus că într-adevăr aceste consilii județene ar trebui desființate.
Inspectoratul de Stat în Construcții (o instituție parazitară, care categoric că ar trebui desființată), prin adresa nr. 564821/03.12.2025, a refuzat să oprească lucrările ilegale, invocând cu tupeu fără precedent art. 31 din Legea 50/1991: ”Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.”
Invocă scurgerea termenului de prescripție la niște lucrări care au loc acum!! De parcă ar conta doar când a fost emisă autorizația ilegală, nu și când au loc efectiv lucrările!
Pentru ce sunt plătiți acești oameni, care ar fi trebuit să oprească lucrările ilegale din proprie inițiativă? Cum poate un inspectorat județean să nu știe că se lucrează în acel județ la un baraj și că autorizația nu are cum să fie legală, din moment ce chiar și un ignorant în ale mediului precum Sebastian Burduja știa și rostogolea în presă despre excepția de nelegalitate (doar încurcând autorizația de construire cu acordul de mediu) admisă de instanță?
Mai este pe deasupra și un baraj ilegal de notorietate mondială, menționat pe prima pagină după copertă a unui ghid oficial IUCN.
În plus, un baraj la al cărui șantier ilegal au avut loc deja două proteste, unul chiar internațional, în 2019.
Dacă habar n-au ce se întâmplă ”la ei în ogradă”, pentru ce-i mai plătim? Covasna nu-i un județ în care să bubuie imobiliarele și să nu mai țină șirul construcțiilor. Covasna este cel mai mic județ ca populație din România, un județ care nu prea-și justifică nici măcar existența.
Garda de Mediu se preface că nu e treaba ei
De partea cealaltă a limitei județene, Comisariatul Județean Buzău al Gărzii Naționale de Mediu refuză să sisteze lucrările ilegale pe motiv că nu ar fi în arie protejată!! Aceasta chiar la câteva zile după ce a fost închis în 21.11.2025 infringementul INFR(2020)2297) chiar pe această temă, în urma schimbării legislației. De fapt și mai și! Monumentele de incompetență nici nu știu pe unde sunt ariile protejate la ei în județ!
Degeaba a fost schimbată legislația, dacă până și Garda de Mediu refuză să o respecte! Prin OUG 7 din 6 martie 2025 a fost inclus un nou paragraf în OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate:
”(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică și planurilor și proiectelor din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar, precum și activităților/planurilor/proiectelor din afara acestora, în măsura în care activitățile/ planurile/ proiectele pot avea un efect semnificativ, având în vedere obiectivele de protecție și conservare a speciilor și habitatelor pentru care siturile Natura 2000 au fost desemnate.”
Ce caută la Garda de Mediu oameni care nu citesc nici măcar comunicatele lunare cu infringement pe mediu ale Comisiei Europene? Chiar și Reprezentanța Comisiei Europene în România a mediatizat pachetul de infringement respectiv.
Și ce caută la Garda de Mediu funcționari care nu cunosc modificările la una dintre principalele legi pe baza cărora trebuie să lucreze nici măcar la 9 luni după ce au intrat în vigoare?
Dacă facem un pas în spate, vedem că o primărie de sat ne încalcă nouă, tuturor cetățenilor României, dreptul la un mediu înconjurător echilibrat ecologic și ne face de rușine în lume cu un ecocid notoriu (și absolut inutil), încălcând o decizie judecătorească definitivă, și nicio instituție abilitată nu-i în stare să oprească acest abuz, iar ca o cireașă de pe tort pe la Minister se agită o perdea de fum. Deja putem vorbi de disoluția statului.
Care sunt companiile de stat cu cea mai proastă imagine publică în 2025:
SUSȚINE ȘI TU, lupta pe care o ducem pentru pădurile și apele României, pentru un viitor mai sănătos pentru noi, copiii și nepoții noștri. Ajută-ne să câștigăm, până la capăt, procesul cu avocata Schweighofer, să scoatem la lumină toate afacerile necinstite pe seama pădurilor noastre, să luptăm cu uriașa dezinformare din domeniu. DONEAZĂ, ACUM, AICI (CLIC)!












https://www.greenpeace.org/romania/articol/11552/investigatie-ikea-ameninta-ultimele-paduri-pretioase-din-romania/
https://www.greenpeace.org/romania/articol/9680/ikea-padurile-naturale-din-romania-ajung-mobila-in-13-tari-europene/
zeci de mii de hectare distruse, nu cateva hectare ca in cazul hidrocentralei.
1. și de ce ar trebui să fie distruse și doar ”câteva” hectare pentru niște proiecte ilegale? 2. oricum, nu e vorba doar de ”câteva” hectare, ci de afectarea a mii și zeci de mii de hectare de pădure și alte habitate pentru fiecare proiect în parte, că în cazul proiectelor respective nu doar suprafața defrișată e afectată, ci toate habitatele și ecosistemele care depind de râurile respective; 3. nu sunt fan Ikea și am arătat în diferite ocazii că modelul lor de afacere nu este unul sustenabil, atâta vreme cât mobila are o viață mult (mult) mai scurtă decât vârsta lemnului recoltat pentru a o fabrica
Asta e whataboutism, de la mama lui!
Pai… ati fost cu hotararile alea judecatoresti la un executor, ca sa le puna in executare?
Ca altfel, legal vorbind, ei chiar pot sa pretinda ca habar nu aveau de ele!