Alt cartier în pădure? Ce ne spune dezbaterea legată de viitorul unei arii protejate de lângă Cluj, pe care au pus ochii imobiliarii

Dr. arh. Iulia Hurducaș ne-a transmis un comentariu despre dezbaterea publică organizată recent, privitoare la Planul Urbanistic General (PUG) al comunei Ciurila, din zona metropolitană Cluj-Napoca. Dezbaterea, cerută de membri ai societății civile, a avut ca subiect forma finală a Planului Urbanistic General (PUG), publicat pe site-ul primăriei în data de 15.06.2023. Miza este o zonă naturală din satul Sălicea, afectată, până acum, doar de niște drumuri și case ridicate ilegali, pe care s-ar dori amplasarea (potrivit noului PUG) unui cartier. Comuna Ciurila se află în zona metropolitană Cluj, în imediata vecinătate a municipiului reședință de județ (de unde și presiunile și interesele imobiliare). Le leagă Pădurea Făget, arie naturală protejată Natura 2000 ”Făgetul Clujului Valea Morii”, al cărei plan de management a fost aprobat în 2016. Includerea în rețeaua ariilor naturale protejate europene Natura 2000 a avut loc în 2007, în baza statutului de protecție pe care Pădurea Făget îl avea, la nivel național, încă din 1974.

Satul Sălicea din Ciurila, primul sat cum ieși din Cluj și din Pădurea Făget, este sub mare presiune imobiliară datorită proximității de Cluj, spațiului verde și apropierii de pădure pe care încă le are. În Sălicea, spre deosebire de alte localități de lângă Cluj, precum Florești, se construiesc cu precădere case, pentru că geologia terenului nu permite construcția de blocuri. Noul PUG al comunei Ciurila este în lucru din 2016, în 2021 fiind preluat de actualul proiectant, SC. RAUM. SRL. Presiunile imobiliare crescute în special în satul Sălicea, sunt vizibile în reglementările urbanistice incluse care au concentrat aproape toată suprafața nou propusă pentru urbanizare și dezvoltare imobiliară din întreaga comună, cu excepția unui parc industrial amplasat în mod discutabil lângă zona lacurilor Ciurila, actualmente o zonă turistică, în satul Sălicea. Prin acest nou PUG, dezvoltarea imobiliară din Sălicea ar urma să ajungă până la limita Pădurii Făget, ocupând mare parte din suprafața de pășune care s-a interpus până acum între pădure și satul Sălicea. Aceste pășuni găzduiesc până în prezent habitate importante la nivel European, și pentru care, în anul 2021, Agenția de Protecție a Mediului a inițiat un proces de extindere a Ariei Naturale Protejate Făgetul Clujului – Valea Morii.

Iulia Hurducaș e arhitect. A lucrat în practică la Cluj, iar în 2023 a obținut titlul de doctor în arhitectură de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, cu o teză despre urbanizarea peisajelor împădurite pentru extracția lemnului. Cu un studiu de caz pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului, teza investighează relația în teritoriu dintre pădure, pășunile alpine, fânețele și localitățile de pe Valea Vișeului. Titlul aparține redacției (România Curată).

Am fost la această dezbatere, pe care și eu, printre alții, am cerut-o, cu scopul de a crea un spațiu public în care să vină biologii și să își spună argumentele. Am fost un simplu observator, prima dată în comuna Ciurila, și nu am luat cuvântul, deși m-am înscris, pentru că am întârziat și trecuse rândul peste mine. Nu am vrut să cer dreptul să vorbesc la final. Biologii nu au venit, pentru că nu i-a invitat nimeni, în calitate de specialiști. Au venit câțiva biologi ca simpli cetățeni, cum de altfel am fost toți din acea încăpere, cu excepția celor de la pupitru, ”specialiști – arhitecți”, primari și consilieri locali.

Premisele dezbaterii: obligativitate legală, (ne)transparență decizională și lipsa de pregătire a specialiștilor

Această dezbatere a fost posibilă prin mecanismele de participare a populației la procesele de planificare urbană. Art. 61 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare prevede obligativitatea inițiatorilor planurilor de urbanism de a informa și consulta populația în elaborarea planurilor de urbanism. Conform metodologiei de informare și consultare, Anexa 1 la Legea 350/2001, în etapa finală, planurile de urbanism se supun procedurii de transparență decizională. În mod expres, această dezbatere a fost solicitată și obținută invocând legea 52/2003 privind transparența decizională. Deși Primăria Ciurila ca inițiator al acestui plan urbanistic ar fi trebuit să organizeze o dezbatere ca parte a procedurii de transparență decizională, nu a făcut-o. Am cerut-o însă noi, o mână de oameni, simpli cetățeni. Pe site-ul primăriei a apărut pe 15.06.2023 varianta finală și un proiect de hotărâre de consiliu local prin care ar urma să fie aprobată această variantă finală în alb. Pe semne că se grăbeau să aprobe acest plan, fără vreo dezbatere în prealabil.

Deși există o metodologie de informare și consultare a populației în elaborarea planurilor de urbanism, aceasta se adresează mai larg tuturor celor implicați în procesul de elaborare, de la inițiatori, care în acest caz este Primăria Comunei Ciurila, la elaboratori, arhitecți și urbaniști atestați, și avizatori. Printre lacunele ”specialiștilor – arhitecți” de la pupitru se numără și lipsa lor de pregătire în a gestiona procese participative de planificare urbană, prin care populația să fie cu adevărat consultată iar opiniile lor fundamentate să fie incluse în procesul de planificare. În urbanismul participativ, locuitorii sunt considerați ”experți” în viața de zi cu zi a teritoriului lor de viață, care e și teritoriul de planificare urbană. Da, există și practică și teorie despre urbanism participativ. Există și arhitecți Români care au această specializare, pe care au dobândit-o în practică, însă, pentru că, mai adânc în sistem, nu există programe de formare în urbanism participativ nici în universitățile române, nici în programele de formare profesională continuă oferite de organizații profesionale cum sunt Ordinul Arhitecților sau Registrul Urbaniștilor.

Așadar, premisele acestei dezbateri au fost o obligativitate legală (Art. 61 din Legea 350/2001 cu modificările și completările ulterioare) și o lipsă de pregătire a specialiștilor – arhitecți care au fost obligați să ia parte la ea. Cum s-au desfășurat lucrurile? Arhitectul proiectant a prezentat la început proiectul său pentru planul urbanistic general al comunei, după care, cei înscriși pe lista de luare a cuvântului au fost strigați pe rând să vorbească. Unora li s-a răspuns solicitărilor într-un fel sau altul, altora deloc, iar alții, mai norocoși, au fost invitați să lase datele ca să le fie inclusă cererea lor în planul urbanistic general aflat în dezbatere.

Subiectul dezbaterii: planuri mărețe pe pășunea la Sud de vf. Peana, habitat pentru plante rare, spațiu de viață pentru carnivore mari

Ce s-a dezbătut? Printre solicitări punctuale, mai generale, și laude apreciative față de viitorul promis prin acest plan urbanistic general, multe dintre întrebările și solicitărilor celor din public au făcut referire la planșa care prezenta viitoarea reglementare a zonei de pășune la Sud de vf. Peana. Acea planșă a stat aproape continuu deschisă pe ecranul de proiecție în așa fel încât lumea să o vadă, să explice și să-i arate arhitectului proiectant cum ar putea să facă altfel. Așadar, în această dezbatere s-a ”dezbătut” soarta parcelelor de la Sud de Peana, și implicit soarta plantelor și animalelor, unele dintre ele înscrise pe lista de protecție a Uniunii Europene, și care locuiesc în habitatele de interes conservativ European. Nu au buletin de Ciurila, evident, și nici acte de proprietate pentru habitatele lor, care constituie mediul lor de viață, micul lor ”oraș” putem spune, și nici nu au putut veni în persoană la această dezbatere, din motive care țin de modul în care funcționează corpul lor și procesele neuro-bio-chimice care le sunt caracteristice, și prin care și ele, ca și noi, au memorie¹, e posibil să și vadă², și prin care comunică între ele³ și transmit informații. Ele nu au venit, dar am fost noi, cei care am solicitat această dezbatere, să vorbim pentru ele, și am sperat că vor veni și biologii să vorbească pentru ele. Deși nu a fost trecut ca un subiect de discuție într-o posibilă agendă de discuție, această dezbatere asupra sorții parcelelor și a plantelor și animalelor la sud de vf. Peana a apărut (în engleză ”it emerged”) în timpul alocat dezbaterii. Nimeni nu știa dinainte că acesta va fi un subiect principal, dacă nu chiar subiectul dezbaterii, dar el a apărut. Despre această zonă au fost cele mai multe contribuții individuale.

Pentru cei prezenți la dezbatere și care au terenuri în proprietate în această zonă, terenuri care în 2006 au fost introduse în intravilanul localității Sălicea, printr-un proces independent de cel de elaborare a planului urbanistic general al comunei, care fusese deja aprobat în 2005, ecuația teren intravilan = investiție în construcții e de la sine înțeleasă. Bătălia pe planul urbanistic general, așa cum s-a auzit și din vocea altor locuitori ai comunei, cu proprietăți în alte zone, a fost includerea terenurilor în intravilan, pentru a putea fi construite legal și pentru a putea fi și asigurate construcțiile, așa cum prevede acum legea. Însă unii dintre cei care au în proprietate terenuri introduse în intravilan în 2005, când a fost aprobat actualul Plan de Urbanism General, sau în 2006 când Primăria Ciurila a aprobat un Plan de Urbanism Zonal prin care o serie de terenuri au fost introduse în intravilan, s-au găsit în situația de a pierde acest privilegiu prin reglementările propuse de proiectant. Și anume, cunoscând că zona servește și ca un coridor ecologic, proiectantul a decupat din intravilan două culoare, peste care a desenat căprioare, pe semne ca locuri de trecere pentru căprioare, așa că unii proprietari, în loc să primească construcții pe parcele s-au găsit în postura de a primi ”căprioare și mistreți”, după cum unul dintre ei a spus. Dar, așa cum bine a notat, căprioarele și mistreții nu trec pe unde vrea omul. Coridorul ecologic în discuție este unul European care, așa cum a prezentat Alina Chiriac, este definit în OUG57/2007 care transpune în legislația din România Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. El servește pentru deplasarea speciilor de carnivore mari, urs, lup, râs, care sunt considerate ”specii umbrelă”, ceea ce înseamnă că dacă ele se pot deplasa, atunci și speciile mai mici pot face la fel^4.

Deși urșii, lupii și râșii nu și-au făcut nici ei apariția la dezbatere, trebuie să ne punem următoarea întrebare: Vrem să le invadăm spațiul de viață și să contribuim în acest fel, ca și urbaniști, investitori și primari la iminența contactelor care se vor produce între ei și viitorii locuitori ai acestei zone? Și i-a întrebat cineva pe urși, lupi și râși dacă sunt de acord cu a ceda din teritoriul lor pentru construcția de locuințe? Ei au fost consultați?

Decizii netransparente: cartier rezidențial într-o zonă cu risc de alunecări de teren și urbanizarea unei zone naturale cu habitate de interes conservativ la nivel European

Ce nu s-a dezbătut? Deși nu este evident la o primă vedere, și acest lucru este ascuns (în Engleză ”obscured”) de discursul ”specialiștilor”, există cel puțin două decizii importante, luate de acești ”specialiști”, împreună cu primarul și decidenții de la nivel local și județean, și care nu au fost fost trecute prin mecanismele de participare a populației la procesele de planificare urbană. Ele au venit implicit cu proiectul prezentat, și în sine au stat la baza reglementărilor zonei la Sud de vf. Peana, care au constituit subiectul dezbaterii. Acestea sunt:

• decizia de a merge pe varianta tehnică de construcție în zona la sud de vf. Peana, pentru zone cu risc mediu-mare de alunecări de teren, care să permită realizarea de locuințe cu un nivel, maxim 2 (parter și etaj / parter și mansardă) și pentru care va fi nevoie de o atenție sporită asupra fundațiilor, și automat o investiție mai mare în fundații și în stabilizările care vor fi necesare pentru a ține pământul în loc.

• decizia de a urbaniza o zonă naturală cu habitate de interes conservativ la nivelul Uniunii Europene, și de a ignora un proces de extindere a Ariei Naturale Făgetul Clujului – Valea Morii, care a început în 2021 prin Agenția de Mediu Cluj și s-a oprit, dar care este acum dublat și de o cerere de arie protejată distinctă care să asigure protecția pășunilor Făgetului, locurile în care multe din speciile pentru care a fost desemnată aria protejată Făget se nasc.

Ni se spune de la pupitru, în presă, și prin planșele desenate, că zona la sud de Peana este ”urbanizată” sau mai corect ”urbanizabilă”. Dacă mergi acolo, să vezi în teren cum arată ”urbanizarea”, aceasta nu este.

Acolo nu sunt decât drumuri de pământ și câteva case care au răsărit ilegal. La sud de Peana este însă o parcelare, înregistrată la oficiul de cadastru, care în desen arată ca un cartier rezidențial de case, dar acel cartier nu există fizic în teren. La sud de Peana există doar niște linii desenate pe hârtie și planuri mărețe de a realiza un cartier rezidențial, pe o zonă cu risc mediu-mare de alunecări de teren, care se suprapune cu o arie mai largă care conține habitate de interes conservativ European și pentru care Agenția de Protecția Mediului Cluj a inițiat un proces de extindere a Ariei Naturale Protejate Făgetul Clujului în 2021. În teren, ce există acolo e un deal nisipos, care riscă să cadă și o serie de habitate de interes conservativ, pe când deciziile de a ignora existența habitatelor prin ceea ce se repetă în mod obsesiv, că ele nu sunt (acum) incluse în vreo Arie Naturală Protejată, și de a ascunde prin ne-reprezentare arealele cu risc mediu-mare de alunecări de teren, au fost luate fără vreo consultare publică prealabilă.

Așadar, eu întreb: Este oare oportun să construim un cartier rezidențial pe un deal de nisip, care riscă să cadă, și care necesită costuri suplimentare de investiție în fundații și în stabilizarea dealurilor, crescând în acest mod, printr-o decizie urbanistică, prețurile pe piața de locuințe din Cluj?

Dorim, noi ca și comunitate (am luat acest cuvânt care ne unește pe toți de la Mona Varga, care a folosit-o în luarea ei de cuvânt în cadrul dezbaterii), să urbanizăm, adică să construim drumuri, case, fose septice (așa cum au fost admise deja prin cele câteva autorizații de construire emise pentru acest areal), stații de epurare, rețele edilitare, tot ce ține de un oraș, și să ștergem în acest fel de pe hartă acele habitate de interes conservativ, fără măcar a ne uita la ele, fără măcar a le întreba dacă sunt de acord să își dea viața pentru planuri mărețe de a construi în vârf de deal?

Prin acest post, am vrut să ridic acele întrebări care sunt necesare și care nu au fost puse în cadrul dezbaterii de vineri 30.06.2023, și în special acele întrebări pentru care ”specialiștii” au răspuns înainte ca ele să fie formulate. De asemenea, acest post ridică întrebări cu privire la transparența decizională în procesele de planificare urbană, arătând lacunele din pregătirea specialiștilor – arhitecți și netransparența unor decizii.

Citește și:

Priviți aici, domnule Emil Boc: așa se ucid copacii din centrul Clujului! Parcă sunt în codru, pe urmele Mafiei Pădurilor…

Revoltă la Cluj. Lanț uman și proteste, petiție cu mii de semnături pentru salvarea unor copaci din centru. Dezbatere maraton cu Boc, fără rezultat. Ce urmează

Euronews (studiu): Record trist pentru Cluj-Napoca – orașul european cu cele mai multe decese premature din cauza lipsei copacilor!

Note:
1 Suzanne Simard. 2018. "Mycorrhizal networks facilitate tree communication, learning and

memory." în: Baluska, Frantisek, Monica Gagliano, Guenther Witzany ed. Memory and

Learning in Plants. Springer: 191-213. 

2 Stefano Mancuso. 2018. ”The Revolutionary Genius of Plants: A New Understanding of

Plant Intelligence and Behavior.” Translated by Vanessa Di Stefano. Atria Books, New York: 48-49.

3 Suzanne Simard. 2017. "The mother tree." în Anna-Sophie Springer & Etienne Turpin. ed.

”The Word for World is Still Forest”. K. Verlag and the Haus der Kulturen der Welt,

Berlin:66-71. și Monica Gagliano. 2018. “Inside the Vegetal Mind: On the Cognitive Abilities of Plants” în

Baluska, Frantisek, Monica Gagliano, Guenther Witzany ed. ”Memory and Learning in Plants.”

Springer: 215-220.

4 https://wwf.ro/ce-facem/specii/coridoare-ecologice/ accesat 9 Iulie 2023.