Capcana pentru hot

În politica românească nimic nu este pentru cine se pregăteşte… Vă amintiţi cât de mult a militat PSD pentru modificarea Constituţiei?

Sub pretext că trebuie modernizată pentru aderarea noastră la Uniunea Europeană, s-au accesat şi alte articole decât cele necesare din legea fundamentală, iar în modificarea lor social-democraţii au investit mult efort. Pesediştii au dorit două mandate de câte cinci ani la Cotroceni pentru Năstase, prezidenţiabilul roşu care să vină pe un cal alb la alegerile din 2004.

Strategii partidului au crezut cu tărie că şeful lor va câştiga scrutinul, calculele acestora nepermiţând vreun derapaj de la acest deziderat. Pentru el, cu dedicaţie specială, PSD a adaptat Constituţia potrivit unor calcule bazate pe realitatea unui anumit moment politic ce le era favorabil. Atunci când aceiaşi strategi au aranjat ca judecătorii Curţii Constituţionale să fie stăpâni absoluţi în această ţară, în instituţia respectivă oamenii lui Ion Iliescu erau majoritari.

Preşedintele de atunci al ţării nu avea de asemenea nici o emoţie gândindu-se că, poate, la un moment dat, raportul de forţe ar putea fi modificat radical. Se baza atât de mult pe oamenii săi de suflet de la curte, credea că premierul Năstase va câştiga alegerile prezidenţiale asigurându-i în continuare inclusiv majoritatea confortabilă la CCR, încât desprinderea instituţiei respective de controlul PSD nu era o ipoteză de lucru. Evident, astăzi ştim că de toate aceste modificări constituţionale, obţinute cu relativ destul de mult efort, a profitat Traian Băsescu. În subsidiar – PDL. N-au fost pentru cine s-a pregătit, Traian Băsescu reuşind spectaculos să-şi adjudece primul mandat. Şi apoi şi pe cel de-al doilea.

În politica românească mai este valabilă şi zicala: cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. PDL s-a chinuit ceva să îndoape toate structurile statului cu propria clientelă politică. Nu putea aşa, oricum. S-a împiedicat de Codul Muncii. S-au pierdut şi procese, deseori şefii pedelişti fiind puşi în situaţia de a-i reangaja pe cei proaspăt concediaţi. Ba chiar dubla angajarile pe diverse funcţii de conducere. Marcaţi de această experienţă nefericită pentru ei, şi-au promis să modifice indezirabilul Cod al Muncii. Sindicate, patronate, parlamentari, partide, nimic nu a mai contat deoarece se decisese deja: de acum încolo concedierile nejustificate în România vor deveni floare la ureche pentru orice angajator. Pentru Stat, cu atât mai mult.

Moţiunea de cenzură a opoziţiei împotriva modificării Codului Muncii nu are şanse să treacă. Schimbarea va veni sigur la alegeri. Însă, nici PSD, nici PNL nu se vor grăbi să modifice această lege. Ambele partide vor permite întâi noului Cod să-şi producă efectele. Poate că liderii PDL se gândesc că lor le va fi mult mai uşor să dispună după bunul plac şi propriile interese de toate posturile bănoase din aparatul central şi local, dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg! De ce ar schimba USL (sau cum se va fi numind acest conglomerat) Codul Muncii îndată după alegeri când va fi nevoie de el pentru ca toate posturile “grase“ să fie curaţate rapid de clientela pedelistă şi ocupate de oamenii noilor guvernanţi? Flexibilitate maximă!!! Totul perfect legal, fără procese sau alte inconveniente. Deci, prin adoptarea noului Cod, pedeliştii intră singuri în propria capcană, repetând greşeala pesediştilor: Cine sapă groapa altuia…