Moise Guran

Mai bine mort în picioare, decât viu în genunchi

Nimeni nu a revendicat încă atentatul de la Paris, dar toată lumea presupune că acesta are motive religioase (și că l-a făcut Al Qaida). Asta din cauza sloganurilor strigate de atentatori, dar și a istoricului pe care publicația franceză îl are în caricaturizarea unor teme islamice. Deși toată lumea spune că acest atentat o va face pe Marine Le Pen președintele Franței, deși nimeni nu analizează efectele pe termen lung, din acest punct de vedere, probabil asumpția publică este corectă – niște primitivi care nu înțeleg societatea occidentală și democrația au descărcat mitraliera într-o redacție de ziar. De prin noiembrie toată lumea știa că în Europa se pregătesc atentate, chiar cei de le Charlie Hebdo se așteptau la asta, dar hai să facem niște precizări…

Cel mai rău lucru care se putea întâmpla, s-a întâmplat – o crimă cu cel puțin 12 morți pe motive religioase, în secolul 21, în inima Europei. Al doilea lucru rău care se putea întâmpla se întâmplă deja – întreaga comunitate islamică este blamată, probabil ea însăși se simte vinovată (nu și responsabilă, nici n-ar avea de ce) pentru această crimă, asta deși religia islamică este la fel de iubitoare de pace, ca și cea creștină (fiecare cu păcatele istorice ale diferitelor culte și rituri).

Personal, nu consider că jignirea religiei altor oameni este un lucru bun pe care presa ar trebui să-l facă și nu cred că fanatismul religios al unora poate justifica excesele împotriva simbolurilor comune cu alții, pașnici. Acesta este motivul pentru care nici nu comentez niciodată religia oamenilor. Ea reprezintă un lucru intim, personal, o chestiune despre valori supreme pe care este absurd să o critici sau să o comentezi cumva. Respect lipsa religiei, în aceeași măsură în care respect și prezența ei, cu condiția ca nici ateismul, nici teismul să nu îmbrace forme de prozelistism agresiv. Nu cred, însă, că, dacă ar exista trimiși ai lui Dumnezeu printre noi, Dumnezeu n-ar fi de acord să-i analizăm. De aceea, cred că faptele liderilor religioși pot fi comentate, criticate sau aprobate. Ei sunt lideri pământeni, nu sunt Dumnezei.

De aici, însă, și până la a comite o crimă în numele religiei este o cale foarte lungă și nu, nimic nu poate justifica o crimă. Nici încălcarea unor tradiții sau pângărirea unor simboluri.

Deși nu aprob tipul de politică editorială practicat de Charlie Hebdo, cred că doar publicul poate sancționa un umor îndoielnic (îndoielnic prin faptul că poate ofensa nevinovați).

Desigur, într-o Franță care a dat 30% din voturi pentru extrema dreaptă, e o pâine de mâncat cu acest tip de politică editoarială. Dar, dacă pentru noi, societatea occidentală, libertatea de exprimare este un soi de religie, nimic nu poate justifica un atentat terorist dintr-un motiv simplu – crima este interzisă de toate religiile din lume.

Am tot respectul pentru comunitatea islamică, numeroasă și în România, dar pașnică. Am decis să scriu acest articol pentru a răspunde terorii, pentru a mă declara solidar și, în final, semnatar al principiului de viață al jurnalistuluiStéphane Charbonniermai bine mort în picioare, decât viu în genunchi.

Je suis Charlie!

***

Citește și:

Mihai Goțiu: Câți dintre noi suntem Charlie?

Solidaritate cu Charlie Hebdo, în fața Ambasadei Franței din București

***

sursa: biziday.com


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Mai bine mort în picioare, decât viu în genunchi

  1. boby

    Orice exces poate avea un astfel de deznodamant! Condamn violenta dar ma intreb de ce pot fi batjocorite in egala masura valorile crestine sau islamice de catre oricine, numai ca sa faca bani, in timp ce nimeni nu se atinge de talmud si „valorile ” lui?!

    Reply
  2. geo

    ce e prostia asta „ne ofensati” (lansata de lumea musulmana contra danemarcei)? oricand o sleahta de studenti ortododoxi v-ar putea replica la fel, că toate articolele si cuvantarile dvs la tv impotriva practicilor neeconomice ori ilegale ale BOR „îi ofenseaza”! eu nu am uitat cum au spart geamurile de la teatru in anii 90!
    religiile nu trebuie sa patrunda in spatiul public! actul de credinta e personal.
    cum poate fi „ofensat” un musulman care nu citeste acel ziar de caricaturile din el? burca pe strazile din europa nu „ofensează”?
    demonstratiile religioase ale unui cult pe strada „ofenseaza” credinciosii altor culte?! -vezi dublin.
    s-a „ofesat” vreun formator de opinie dambovitean de faptul ca in siria au fost crucificatii practicantii minoritari ai cultelor crestine din zonele ISIS?
    faptul ca o caricatura poate desfunda mintea unui musulman e mai important decat „ofensa” adusa unuia care nu o vede! de acest lucru le este teama acum, asa cum le era teama de caricatura comunistilor si nazistilor.
    in epoca imaginii instantanee globale cultele si religiile trebuie sa ramana optiuni/acte personale.
    daca religiile ies in arena publica si isi exercita acolo dreptul la cult si la propaganda trebuie sa accepte si opiniilor celor care nu sunt de acord cu ele.

    prin acceptarea „ofensei” – pentru orice religie – se accepta posibilitatea majoritatii de a impune reguli minoritatii in exercitarea unui act personal. ce urmează?

    Reply
  3. Charlie no

    Realitatea este mult mai dura decat pare. Un conational ce merge la biserica la Pasti si la Craciun , si uneori la Boboteaza ,sa ia aghiasma. Nu ca este cine stie ce credincios ,dar poate ca este bun la ceva, gandeste in felul asta.
    Dar unul care scapa dintr-o zona de razboi ,pe care nu l-a provocat el si nu este al lui , strabate desertul si marea pt. a ajunge in „paradisul” occidental , si nu are nimic si pe nimeni altcineva decat o rugaciune pt. cel de sus , este cu totul altceva. Viata de emigrant , sau fiu de emigrant , nu este atat de simpla pe cat pare mai ales pt cei ce vin din tarile cu religie musulmana. Integrarea este dificila ,si uneori imposibila. Nu esti nici alb si nici negru. Autoritatile nu te ajuta sau o fac prea putin , iar familia cere respectarea traditiei. Atunci multi sant pusi in fata unor alegeri . Si din pacate unii aleg sa devina soldatii unei caze pierdute. Cand ajungi sa ucizi in numele unei religii ,sau unei ideologii , ucizi in acest mod religia sau ideologia respectiva. Comunisti stiu ceva!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *