Ancheta lui Cătălin Tolontan a ridicat un colțișor de preș sub care se ascunde o mizerie greu de imaginat.
E greu de pus în vorbe, încerc cum pot: stângaci, abrupt.
După cum arată lucrurile, „Mafia” românească este poate una dintre cele mai talentate la crimă din nume – a reușit să își impună un soi de omertă naturală. Nimeni nu o poate identifica, documenta, arăta cu degetul. Pentru că nu au avut niciodată măcar un nume, cel puțin nu unul cunoscut public.
Într-o listă extinsă a sindicatelor mafiote din toată lumea, găsim:
– grupările celebre: mafiile italiene din Italia sau SUA, triadele chinezești, yakuzele japoneze, cartelurile sud-americane.
– sindicate mafiote puternice în toate țările din jurul României – până și în Transnistria care abia e cât un județ.
– grupări de crimă organizată cu reputație sinistră în țări la care nu te-ai fi așteptat: Olanda, Belgia, Suedia.
– în dreptul României apar doar clanurile de interlopi de etnie rromă, care oricum și-au cam mutat țintele de operațiuni tot în Vest. Deci practic românii verzi n-au mafia lor.
Într-o lume în care crima organizată lucrează din ce în ce mai mult la vedere, în afaceri aparent curate, interlopii români pare să fi rămas într-o epocă romantică a cămătăriei, prostituției și traficului de iarbă.
Chiar, când a fost interceptat ultimul transport de cocaină, heroină sau whatever-ină? Că nu mai țin minte!
Dar dacă lucrurile stau altfel?
Clanurile mafiote din alte părți au istorie și tradiție, au fost luate la întrebări de-a lungul timpului, au o lege a tăcerii care le-a ajutat să supraviețuiască și – mai ales – au nume de care de cele mai multe ori sunt mândri.
Ai noștri parcă au avut inspirația sau norocul celei mai înțelepte strategii de brand în acest caz. Lipsa completă a brandului. Exact ca produsele „no-name” din marile supermarketuri care poartă doar numele producătorului sau ceva direct-asociat.
Dacă ar fi să-i zicem cumva, singurul pe aproape e chiar numele țării: România.
Nu este o figură de stil! Majoritatea românilor nu sunt mafioți ci victime. Dar dacă există și multiple cercuri ale crimei? Cifre de lucru: poate câteva zeci sau sute de grupări, câteva sute sau mii de oameni fără scrupule dispuși să facă orice, mii sau zeci de mii care întorc capul în altă parte stimulați direct și alte zeci sau sute de mii care lucrează pentru ei fără să-și dea seama sau doar bănuiesc ceva.
Și milioane de victime. Conștiente!
Se întreba Simona Tache de ce nu se revoltă oamenii la așa dezvăluiri. De ce nu ies în stradă?
„99% dintre români trăiesc într-o bulă”
Dragă Simona,
Nu, cu durere în suflet, nu trăiesc 99% într-o bulă. Așa pare poate… dinăuntru! Noi, ăștia 1%, suntem într-o bulă – izolați de realitate.
Chiar crezi că ei nu știu? Ia uită-te cum glumele Times New Roman despre dezinfectanți sunt mai răspândite mai mult pe Facebook decât chiar episoadele anchetei lui Tolo. Tehnic, logic, cum e posibil? Cum să înțeleagă cineva poanta dintr-o treabă despre care cică nu știe și nu îi pasă?*
Oamenii ăia care treceau „nepăsători” pe lângă tine ȘTIU!
Au fost de-a lungul vieții mai aproape sau mai departe de cercurile criminale. Poate au spălat noaptea cu oțet carnea stricată de la supermarket, sau le-a povestit asta un prieten. Poate fac „blocuri” cu rumeguș pe post de beton sau au auzit-o de prea multe ori ca să n-o mai creadă. Poate mută bani prin conturi pentru unii care e clar că n-au de unde să-i aibă. Poate au auzit cu urechile lor cum procurori, judecători, polițiști – membri ai familiei! – împart dreptatea cui dă mai mult sau după cum se tem pentru propriile vieți și cariere.
Poate au încercat să spună ceva, undeva, și li s-a râs în nas. Poate că s-au dus la vreun ziar dar pe locul anchetei despre făptuitor a apărut doar o machetă nouă de publicitate.
Îl știu pe noul boss care și-a băgat botul la țuțuroiul cu bani a doua zi după ce vechiul boss a fost săltat pe mandat de siguranță națională, pentru că anticorupție.
Poate că unii tocmai veneau de la mormântul mamei, tatălui, fratelui, copilului mort cu zile după ce medicii l-au trimis acasă că „n-a avut zile”.
Și alte milioane de astfel de situații!
Fiecare și le știe pe ale lui. Însă toți au instinctul bun să conecteze punctele și să tragă singura concluzie posibilă.
Noi, „cei 1%”, nu-l avem! Ne mai trezim din-an-în-paști, ca niște năuci. Și e normal că „celor 99%” nu le pasă! Ei știu că vom uita și ne vom întoarce la ale noastre; la partizanate politice cu unii despre care ei știu SI-GUR că sunt hoți, la la reforme, la anticorupții, la geostrategii, la umorul nostru superior. La gândirea noastră sofisticată dar adolescentină, despre soluții magice: democrație, libertate, justiție și alte minunății pe care noi le citeam prin cărți la vârsta la care ei deja munceau și înghițeau. Și știau pe pielea lor de un singur concept așa, mai abstract: mușamalizarea.
Foto: vice.com
Și mai știu că după ce ne ard fitilurile noastre scurte îi vom lăsa la fel de terorizați și fără speranță cum i-am găsit.
Comorra are un nume de care se mândrește și pe care îl folosește pentru a băga spaima în dușmani. Are mii de „soldați”, a omorât mii de oameni iar membrii ei intră și ies din pușcărie ca într-un fel de club al gentlemanilor. Toată lumea îi știe și s-a obișnuit.
Și chiar și așa tot s-a descoperit abia acum câțiva ani o groapă de gunoi clandestină cât 30 de terenuri de fotbal, plină cu deșeuri toxice sau radioactive. Este afacerea preferată a mafioților – le aduce 20 de miliarde de euro pe an din cele 140 de miliarde cât produc împreună toate grupările. Alte zeci de gropi ilegale sunt presărate prin aproape toată Italia, unele probabil încă nedescoperite.
Schema exactă este mai cinică decât și-ar putea cineva imagina: Mafioții folosesc șantajul, amenințările și mita pentru a desființa serviciile oficiale, inclusiv sub pretextul protecției mediului, doar pentru ca la capătul celălalt să poată cere mai mulți bani pentru alternativa ilegală!
Rezultatul? Incidență uriașă a cancerelor și a nou-născuților cu tumori. Ce contează? Cu cât mai mari pagubele omenești, cu atât mai scump pot să vândă serviciul!
Parcă începe să capete tot mai mult sens asta, nu?
„(…) nu-mi vine să cred pe mâna cui ne-am lăsat cu toții. O țară întreagă la cheremul unor psihopați!”
În Italia lumea știe lucrurile ăstea cu subiect și predicat și tot iese rar în stradă. Din același motiv ca și la noi, dublat de confirmări concrete din istoria recentă: Como-Si-Chiama supraviețuiește bine-mersi, își revine și se adaptează timpurilor.
Și avem partea noastră de vină, deloc mică
Aici mafia nu are nici măcar nume. Dacă se omoară între ei, încearcă să o facă cât mai rar și mai discret, ca să-și conserve camuflajul impecabil. Și a trebuit să vină un ziarist de sport să ne demonstreze ceva ce toți ceilalți trebuia să demonstrăm de 100 de ori până acum.
*În fața a 1% năuci care se dau jos o dată pe an din bula lor (cazul fericit), cei 99% se limitează să râdă de glumele din Times New Roman. Și nu zic că n-ar fi bune, sunt bune…
Dar ei râd, de fapt, de noi: „Ce, acum ați aflat?”
-
Pe aceeași temă:
- Harta Mafiei italiene față în față cu harta infecțiilor nosocomiale din Italia și România
- Cum au determinat dezinfectanții diluați creșterea rezistenței la antibiotice
- Istoria mușamalizărilor succesive și flagrante din scandalul dezinfectanților, de la origini până în prezent
- De ce ancheta lui Cătălin Tolontan este validă indiferent dacă aveți încredere în el sau nu
Articolul dumneavoastra e din seria „adevaruri dureroase care nu ajuta cu nimic situatia”…
Resemnarea ucide Romania in aceeasi masura alaturi de coruptie, lacomie si indiferenta.
In 21 decembrie 89 au fost 2000 de oameni, a doua zi dimineata inainte sa fuga ceausescu eram cateva zeci de mii iar alte cateva sute de mii se indreptau cu furie si ura spre centru.
Fruntea sus si hai din nou in strada impotriva intregului sistem, de data asta stim exact ce trebuie facut.
Subscriu parerii lui Ovidiu. In rest… Jurnalistii ar trebui sa se afle cu toti intre cei 1%. La ei se cheama deontologie profesionala. Si medicii. La ei se cheama „juramantul lui Hipocrat”. Si serviciile, in integralitatea lor (la ei se cheama datorie fata de tara). Cred ca odata ce aceste categorii profesionale si-ar face datoria, totul s-ar schimba.
TRIST!
Se intampla lucruri pe care nu mi le-am explicat pana acum, ca de exemplu:
1. Dupa revolutia ( ? ) din 1989 in societatea noastra iesita din „metastaza” pe care ne-a „sadit-o” comunismul in oase in atatea decenii au aparut in noua structura a statului : jandarmerie, politie, politie locala, PNA, DNA, ANI, parchete peste parchete, …. , politia spirituala… , cine mai stie ce si in ce ordine cronologica! Cu cat aparea o noua structura care sa „puna legea in functie” cu atat relele s-au amplificat inexplicabil.
2. Reclamele la medicamente sunt o alta „aparitie” ciudata intr-o tara in care poporul a fost tinut in umbra atata vreme. Oare romanii chiar nu se duc la medic? Asa se pare ! Iau totul dupa ureche si apoi ne miram de ceea ce ni se intampla ! Poate fi si asta o cauza pentru care ne pleaca medicii?
…. Si multe, multe altele !
Suntem creduli, fricosi ( lasi ), iresponsabili, avizi de putere si de bani nemunciti, nu suntem instare sa ne spunem obiectiv punctul de vedere pentru ca „ne pasa prea mult” de parerea altora, nu vrem ” sa ne punem rau cu nimeni”, „lasa ca mie nu mi se intampla”, ” lasa ca merge si asa”, iar daca ai alta parere decat „mesele” – esti nebun! NU OPERAM CU PRINCIPII !!! TREZIREA !!! ALTFEL, VOM FI PRIMII SCLAVI AI EPOCII MODERNE
Presa ar trebui sa serveasca anchete publice ample legate de: calitatea detergentilor si sapunurilor, dar nu numai din locuri publice, ci si din magazine de tot felul, tehnologiile si aparatura – in mare parte electronizate – achizitionate la mana a doua sau primite candva in dotarea spitalelor dar ajunse in cabinete private, cazul unor medici excelenti plecati din tara, carora le-au fost boicotate posturi, afirmarea, etc, din cauza sistemului corupt si al omnipotentei unora, transarea cazurilor multiple ale productie unor medicamente exportate pentru eficienta sporita, in locuite pe piata interna cu produse din import similare sau mai slabe, dar mult mai costisitoare, necesitatea ori incarcatura unor structuri intermediare ca si casele de sanatate judetene, unele devenite locuri de amplasare a unor contracte discutabile, etc. Altfel, ramane o alta bomba mediatica bine fructificata financiar, dar fara solutie in sistem, fara eficienta sociala… Solidaritatea cu Tolontan ar fi in beneficiul unor institutii de investigatii, corectare si a populatiei, indeosebi.
Astept pe cei dornici sa descifreze situatia reala a Romaniei si sa faca conexiuni in cunostinta de cauza, optiuni si schimbari benefice in viata publica la Targul de carte (Bookfest) de la Romexpo din ziua de 4 iunie, ora 17, standul Editurii Antet XX PRESS, cand si unde are loc lansarea cartii ,, Declin si derapaje ale Romaniei postdecembriste”.