… atunci va putea premierul Victor Ponta să nu dea declarații decît instituțiilor media care sînt pe profit, nu au datorii și-și plătesc toate impozitele și taxele la zi. Căci altfel, un stat pe deficit este un stat care rămîne dator, punîndu-i să plătească pe cei din viitor.
Dacă prim-ministrul României vorbește serios atunci cînd a sugerat că-l interesează argumentele stîrnite de ideea sa, iată cîteva dintre ele:
1. Premierul nu este proprietarul informațiilor publice ci, precum presa însăși, doar păstrătorul lor temporar. E ca atunci cînd se întreabă unii oameni ”cum de aveți curaj să publicați asta?”, iar răspunsul natural este: publicăm pentru că nu sînt informațiile noastre, ci ale publicului.
Guvernul, ministerele, autoritățile, demnitarii și, în final, jurnaliștii care intră în posesia datelor, sînt custozii informațiilor, nu arendașii lor capricioși.
Genul acesta de argument fundamental în orice democrație a fost adus în discuție de ONG-urile specializate, precum Active Watch sau Centrul pentru Jurnalism Independent.
2. Dreptul la libera informare, conform CEDO, nu e un privilegiu acordat de Guvern cetățenilorcînd acesta consideră că ei merită și retras dacă autoritățile consideră, de pildă, că sursa informațiilor este ilicită. Dreptul la informare este atît de bine apărat în societățile democratice încît, în unele situații, statele acceptă că presa îl poate culege și din surse nelegitime.
Dacă, de pildă, a comite teoretic o infracțiune prin faptul că te afli, ca ziarist, în poosesia unui document secret de stat este acceptat ca preț al dreptului la libera informare, cum se poate limita aceeași liberă informare dacă aparții de o organizație care, fără a comite vreo infracțiune, întîrzie plata impozitelor?
Sănătatea mintală nu este punctul forte al celor din fruntea țării. Dacă ei ar citi acest articol, nu l-ar înțelege.