Ca să fie clar de la bun început, eu nu mă număr printre cei care și-ar dori neaparat să-l vadă stând la coadă la Permise Auto pe al doilea om în stat, alături de alte 1000 de persoane. Dar asta pentru că nu cred că ar trebui să existe astfel de cozi într-o țară ca România. La fel, nu am vreo plăcere ascunsă să schimb impresii pe geamul mașinii, în timp ce stăm blocați în trafic, cu fostul procuror general al României, Tiberiu Nițu sau cu fostul vicepremier Gabriel Oprea, ambii anchetați pentru folosirea ilegală de coloane oficiale. Dar, din nou, nu pentru că mă interesează în vreun fel soarta celor doi foști demnitari, ci pentru că sunt de părere că Bucureștiul anului 2016 nu trebuie să aibă infrastructura rutieră atât de primitivă, încât drumul de acasă la serviciu și invers să dureze câteva ore din cauza aglomerației.
Pe bună dreptate a izbucnit scandalul după ce Călin Popescu Tăriceanu a fost filmat de un reporter de la News.ro intrând pe ușa din dos a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor (DRPCIV). Asta în condițiile în care aproximativ o mie de oameni așteptau frumos la coadă, pentru că sistemul informatic și personalul instituției nu mai făceau față numărului mare de dosare. După ce înregistrarea și toată povestea cu schimbarea permisului de conducere al președintelui Senatului au fost făcute publice, au apărut și urmările: Prefectura a cerut o anchetă la DRPCIV pentru a vedea dacă și cine l-a ajutat pe Tăriceanu să-și obțină permisul peste rând, iar o avocată din București i-a făcut plângere penală pentru folosirea influenţei din funcţia de preşedinte de partid în scopul obţinerii de foloase necuvenite, infracțiune pentru care a fost condamnat și Adrian Năstase.
Știu că sunt mulți în acest moment care vor strâmba din nas și vor spune că tot ce se întâmplă acum este o dovadă de populism. ”Ce mare șmecherie a făcut Tăriceanu? Asta e marea corupție din România?”.
I-aș contrazice însă și le-aș spune că, în realitate, nu despre Tăriceanu este vorba aici. Ci despre proasta guvernare. Și nu de președintele Senatului ar trebui să ne facem noi griji acum, ci de oamenii care și-au pierdut ore și zile din viață pentru a-și rezolva un act birocratic, care în alte țări occidentale e o banalitate.
Știu ce vorbesc pentru că, în urmă cu vreo două săptămâni, m-am numărat și eu printre cei care au trebuit să ia în piept cozile de la sediul DRPCIV din Pipera. Deci ce s-a întâmplat în ziua în care a avut și Tăriceanu treaba acolo, nu este o excepție, ci chiar regula. Și nu e vina funcționarilor, în condițiile în care instituția respectivă este pur și simplu depășită de numărul mare de solicitări de schimbări permise, pașapoarte, înmatriculări auto etc venite din tot Bucureștiul și Ilfovul.
Dar dacă este să vorbim despre populism, păi nu cei care ar vrea să-l vadă pe Tăriceanu la închisoare pentru acest ”fleac”, ar trebuie să fie acuzați de acest lucru, ci chiar instituțiile statului care au reacționat după apariția înregistrării. Ați văzut vreun comunicat de presă în care să fim anunțați că se încearcă măcar rezolvarea situației de la DRPCIV, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să stea la cozile infernale de acolo? Sau vreo explicație publică a instituției cu pricina referitoare la ce anume nu funcționează acolo? Sau vreun comunicat al Guvernului prin care se încearcă reorganizarea acestui serviciu public, astfel încât să nu mai existe cozile care l-au făcut deja celebru? Nu, nici pomeneală.
Toate reacțiile s-au rezumat numai la cazul Tăriceanu, dacă a fost sau nu ajutat președintele Senatului să-și ia peste rând permisiul de conducere. Minunat, dar insuficient. Pentru că, după cum spuneam, nu despre Tăriceanu este vorba aici, ci despre o instituție care nu funcționează cum trebuie.
Ne-am obișnuit să prezentăm cazurile altor demnitari, din țări civilizate, care merg cu autobuzul la serviciu, în timp ce ai noștri au nevoie de girofar. Sau parlamentari străini care stau la coadă, la fel ca oamenii obișnuiți, în timp ce tăricenii noștri se bagă în față. Minunat, dar din nou suntem pe un drum greșit. Cine a fost într-o țară nordică știe, spre exemplu, că acolo e o adevărată plăcere să mergi cu mijloacele de transport în comun. Sau una e să stai la o coadă de câteva persoane ca președintele Parlamentului Norvegiei și alta e să ai 1000 de oameni în fața ta!
Poate sună caraghios, dar în Danemarca sau Norvegia până și Tăriceanu și Oprea s-ar putea comporta ca niște adevărați domni!
Sigur că m-am bucurat că s-au deschis dosare penale pentru folosirea abuzivă a coloanelor oficiale pe numele lui Gabriel Oprea și Tiberiu Nițu. Problema e că aglomerația din București e neschimbată și după ce mașinile oficiale ale celor doi demnitari au rămas în garaje, iar Oprea și Nițu au dispărut din viața publică. Așa cum e bine că s-a făcut o plângere penală împotriva lui Tăriceanu, dar din păcate coada de la Permise a rămas aceeași. Nimeni nu a venit să spună că o rezolvă, deși asta ne doare cel mai tare.
Am ajuns să ne mulțumim cu puțin, iar instituțiile statului au aflat asta. Și reacționează ca atare. V-aș întreba cu ce mă încălzește că avem în sfârșit un premier de încredere în fruntea țării, că avem un tânăr de toată isprava în fruntea Ministerului Sănătății, dacă viața în România va fi la fel de proastă ca până acum? Bine că ne mai răcorim când vedem șirul de politicieni corupți care ajung la închisoare, dar cum se face că ne lovim, zi de zi, de aceleași probleme care ne fac mai încruntați, mai deznădăjduiți, mai dispuși să lăsăm totul în urmă pentru a emigra în străinătate?
Cea mai mare vină a unora ca Tăriceanu sau Oprea nu e că se bagă în față la coadă, ci că au făcut această țară de nelocuit. Și ca ei sunt foarte mulți.
Deci revenind la cazul Tăriceanu, cine își asumă să rezolve problema cozilor de la Direcția de Permise Auto? Guvernul? Ministerul de Interne? Aude cineva?
Daca nu ar fi privilegii nemeritate pt potentati, toti ar avea aceleasi conditii, toti ar trebui sa stea la coada, toti s-ar kinui ca si ceilalti. Precis atunci s-ar crea solutii. Pana atunci solutiile sunt numai gasirea usii din dos.
Genul ăsta de logică văd că e foarte gustat în Romania: cu ce încălzeşte cetăţeanul de rând că sunt anchetaţi marii corupţi, dacă avem în continuare sărăcie, sau ineficienţă, sau lipsă de resurse. E un mod foarte pervers de a diminua impactul măsurilor şi acţiunilor anti-corupţie: unii comentatori îl folosesc manipulator, alţii, din simplă lene , pe modelul “muieţi-s posmagii?” când procurorii îi scot din peştera care a fost România atăţia ani. Să ne amintim că astfel de investigaţie ar fi fost de negândit în România acum zece, poate chiar cinci ani: să fie şeful Senatului anchetat că a sărit o coadă….Ce mă deranjează e ca aceste progrese remarcabile sunt realizate de procurori, de oameni curajosi din administratie, si vin unii comentatori politici şi jurnalişti, indivizi care au contribuit aproape negativ la reducerea corupţiei în ultimii ani, să facă o critică a luptei anti-coruptie…
Eu nu știu de unde ați înțeles dumneavoastră că acest text este o critică a luptei anticorupție. Anticorupția e una, iar funcționarea unei instituții aflate în slujba cetățenilor e alta. Pe mine mă deranjează că nimeni nu vrea să rezolve coada de la Permise Auto, care e semn clar de proastă funcționare a unei instituții a statului. Aș fi vrut ca, în același timp cu ancheta despre cine l-a favorizat pe Tăriceanu, să se facă anchetă și referitor la funcționarea Direcției de Permise. Despre asta e vorba aici.
Nemultumirea pe care o exprimati in articol este una neputincioasa: de ce nu ancheteaza si aia? si aia? de ce nu rezolva TOTUL? Pe logica asta, procurorii ar trebui sa ne educe si copiii, ca doar sistemul de educatie are probleme, sa ne renoveze si spitalele, etc. Nu va cred rau intentionat, dar este exact genul de argument folosit in discursul impotriva DNA: da, ancheteaza politicieni, dar nu fac nimic sa reduca saracia/ sa eficientizeze administratia/ sa …
Hop s’ așa ! Se pare ca atunci când e coada mare nu va deranjeaza să beneficiați de puțin trafic de influența având percepția ca sunteți persoane publice sau funcții de conducere cu ”treburi importante” ?
Daca 10 oameni din cei 1000 care stau zilnic la coada si-ar dedica alte 15 minute din cele cateva ore pierdute sa depuna o sesizare pe email sau la registratura DRPCIV cu privire la cozile si numarul insuficient de angajati care se ocupa de dosare cred ca aveam o schimbare pana acum.
Saptamana viitoare urmeaza sa stau si eu la coada si voi avea grija sa fac si o sesizare in aceasta privinta atat la sediul DRPCIV cat si la MAI.
concluzia finala este de un adevar dureros.cantam degeaba DESTEAPTATE ROMANE.
felicitari Gabriel
Credeti ca si Patriarhul ar fi trebuie sa stea la coada ?
Dar cei de la SRI ? dar primul ministru ? si in timpul acesta intreg Guvernul sa amane sedinta….
Populisti imbecili . Slugoi nefericiti.
Inmomentul in care toti ar trebui sa stea la aceeasi coada problema ar fi rezolvata in maxim 6 luni. Daca dl Tariceanu ar fi avut inspiratia si bunul simt de a refuza sa intre pe usa din dos si s-ar fi asezat la coada alaturi de restul lumii probabil ca astazi am discuta numai despre coada de la permise si nu despre domnia sa.
Oare ce a fost mai intai, coada lunga sau usa din dos? Nicio institutie publica “traditionala”, ca normala nu pot sa-i spun, nu va eficientiza nimic din proprie initiativa; dimpotriva, “regulamentele” pe care toti le invoca drept scuza, cu toate ca singuri si le-au facut, nu le-a adus Moise de pe munte, sunt facute incat sa lase cat mai multa munca pe seama petitionarului. Sa ne gandim doar la toate documentele care trebuie obtinute si aduse, de catre petitionar, de la… alte institutii publice, cu alte cohorte de functionari, cu regulamentele lor bine crosetate de functionari si bine aprobate de sefuleti. Dar scopul nu este numai mutarea muncii inspre petitionar, ci si iritarea acestuia pentru a-l impinge sa caute usa/usile din dos, intotdeauna prezente si rentabile. Oare ajungem la usa din dos din cauza cozii? Sau se genereaza cozi pentru ca prea multi functionari lucreaza cu prioritate la usa din dos, stiind ca nu-i va intreba niciun coleg de la ANAF despre nivelul de trai (doar nu-I exagerat – si colegul ANAF are nivel de trai prea ridicat, deci nu iese in evidenta). Cam asa vad eu lucrurile. De cate ori legea pune o noua restrictie nu o pune pentru rezolvarea unei probleme a societatii. Ci pentru a genera inca o sursa de ocolire a sanctiunii, prin spaga.
Am primit permisul de conducere acasa in plic, la fel cu toata lumea, in urma unei apsari pe un weblink. Dar nu in România. Am primit TOATE actele acasa. Talonul automobilului (dupa vinzare), numere noi de inmatriculare, card bancar, diplome…
Iar in România asta nu se vrea.
Problema e clara si simpla – atata timp cat avem conducatori de stat sau politicienii detinand “privilegii” ce le permit sa sara coada multimii de rand, nu va fi nici un interes din partea lor sa rezolve aceste probleme. Solutia e tot atat de simpla – desfiintarea privilegiilor de orice fel, pentru oricine si atunci “ei” vor gasi solutii la orice situatie dificila pentru ei ca si pentru omul de rand. Altfel, vom pierde timpul in continuare stand la cozi, vaitandu-ne mereu – tipic pentru noi romanii, vom arata cu degetul unii la altii si nimic nu se va schimba in viata noastra, si privilegiatii si noi, oamenii de rand, vom continua sa traim asa cum ne-am ales.