Daniel Befu

Turul Marilor Tunuri – Timișoara. De la vilele “baştanilor”, la ogorul Daimler (tur virtual)

1. Proprietățile industriale ale fraților Cristescu. România Curată a identificat ca aparținându-le nu mai puțin de 824.916 mp în intravilanul Timișoarei. Preponderent în anii 90 și la începutul anilor 2000, cei doi au achiziționat întreprinderi socialiste, în majoritatea cazurilor intrând în acționariat prin achiziția unui pachet majoritar de acțiuni prin tranzacții bursiere. Ulterior sensibilizau conducerea să accepte o majorare de capital din partea lor, intrând astfel în posesia pachetelor de control. Majoritatea fostelor spații de producție achiziționate de frații Cristescu, au fost dezafectate, unele fiind vândute pentru scopuri imobiliare către diverși investitori. Frații Cristescu nu au motive să se teamă de justiție, nefiind implicați în procese majore ce vizează acte de corupție, însă sunt extrem de activi pe partea de procese cu autoritățile, îndeosebi atunci când e vorba de interesele lor imobiliare.

Emil și Marius Cristescu sunt cei mai puternici și unii dintre cei mai controversați afaceriști ai Timișoarei și unii dintre cei mai bogați români, ocupând locul 14 în topul bogaților României, cu 250 milioane euro, locul 8 în 2013, cu o avere estimată la 480-500 milioane euro și pe același loc în 2014, dar cu o avere în ușoară scădere: 410 – 420 milioane de euro.

De-a lungul vremii, presa a scris că zeci de fabrici care mergeau strună până să fie ”privatizate”, au fost falimentate cu ajutorul fraților Cristescu, totul pentru a ”valorifica” terenurile de sub toate aceste uzine, terenuri scumpe, aflate acum cu mult în interiorul orașului.DSC_0064

Ascensiunea fraților Cristescu în Timișoara a fost sprijinită de la București, fiind ajutată în mod constant de o legislație strâmbă, ticluită la începutul anilor 90, care le-a permis celor doi acapararea unei felii uriașe din intravilanul Timișoarei. De altfel, frații Cristescu dețin valoroase spații imobiliare și în București. Cea mai mare mână de ajutor le-a fost data Cristeștilor de HG nr. 834 din 1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

În 2004, Ovidiu Mușetescu, președintele de atunci al Autorității pentru Privatizare (APAPS), a fost surprins în timp ce prânzea la un restaurant din Capitală cu Marius Cristescu și cu un maior SPP ce făcuse parte din aparatul de pază al lui Emil Constantinescu și Ion Iliescu. Ulterior publicării, poza a dispărut de pe internet, dar a rămas articolul.

Cea mai prolifică perioadă a Cristeștilor în relația cu statul a fost în perioada 1995 – 2002, când au achiziționat de la Fondul Proprietății de Stat (ulterior APAPS), pachetele majoritare de acțiuni de la 28 de societăți comerciale.

Tehnolemn” au cumpărat-o de la Fondul Proprietății de Stat în 1998, în schimbul a doar 2,6 miliarde lei vechi. Imediat după încheierea contractului cu statul Roman, cei doi au vândut un singur activ al societății, contra unei sume de peste 6 miliarde lei, Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, care și-a amenajat sediul central în imobilul respectiv. Nu e însă singura fabrică de mobilă din Timișoara pe care au cumpărat-o, ei achiziționând și Mobitim SA, pe care până în 2004 o aduseseră la stadiul de companie cu un singur angajat. Frații Cristescu au cumpărat de la stat și fabrica Tehnometal sau Intreprinderea de Autoturisme Timișoara, cum era cunoscută în epoca ceaușistă, locul unde a apărut Dacia 500 sau Lăstunul. După ce au demolat clădirea fabricii Dermatina din Timișoara, recent Cristeștii au vândut terenul DERMATINA SA către un lanț de supermarket și un dezvoltator de mall-uri. Însă numărul fabricilor de stat comuniste din Timișoara trecute la frații Cristescu e mai mare.

De asemenea, o serie de instituții ale statului au fost sau sunt chiriașe ale fraților Cristescu. Mai noi, în 2014, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) Timișoara și-a mutat sediul din centrul Timișoarei, la periferie,  în fosta clădire a fabricii Optica, transformată în spații de birouri. De-a lungul vremii, chiriași au fost Finanțele Locale, Oficiul de Șomaj, CJAS etc.

Printre afaceri în domeniul imobiliar, turistic sau industrial, fraţii Cristescu au şi afaceri în domeniul minier, prin firma Bega Minerale Industriale.

Precizăm că Cristeștii sunt atât de bine conectați politic, în special pe filieră PSD, încât premierul României și-a făcut Revelionul 2013-2014 la Arsenal Park (complexul fraților Cristescu), împreună cu familia și apropiații din politică. În plus, Ilie Sîrbu, în momentele când trece prin Timișoara, e văzut adesea la Hotel Timișoara, deținut de frații Cristescu. De altfel, e cunoscută afinitatea reciprocă între cei doi frați și PSD. În Guvernul Năstase, Grupul Bega al fraților Cristescu a fost iertat de stat de datorii de peste 200 miliarde lei.

De altfel, Cristeștii sunt atât de puternici la nivel local, încât Traian Stoia, unul din partenerii lor de afaceri din Timco (parte a Bega Grup), a fost pus viceprimar, având în subordine fix Direcția Patrimoniu din Primărie, locul unde se gestionează proprietățile municipalității. De altfel, tot jurnaliștii au scris că Traian Stoia a fost și implicat în mai multe scandaluri, unul izbucnit după ce s-a aflat că negocia cu posibilii investitori în relația cu Primăria Timișoarei, la sediul uneia din firmele grupului Bega, altul după ce, în 2013, a încercat, alături de alături de directorul Direcției Patrimoniu, să facă o reducere de chirii pentru mai multe terenuri, majoritatea, însumând 35.000 mp (conform presei locale) aparținând fraților Emil și Marius Cristescu, prin firmele SC Bega Turism SA, cu șase terenuri, și Bega Minerale Industriale SA și SC Tim Electrocolor SRL.

În octombrie 2014, Nicolae Robu l-a faultat pe Stroia, luându-i tortul de sub nas. Astfel, primarul a mutat coordonarea Direcției de Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse din subordinea lui Stoia în cea a city-managerului Sorin Drăgoi. Astfel, viceprimarul PSD rămânând șef doar peste problemele de la Cantina de Ajutor Social, Căminul pentru Pensionari, Serviciul Protecția Persoanelor cu handicap, Serviciul Protecția Copilului și Familiei, Centrul de zi Pentru Voi și Direcția de Asistență Socială.

În noiembrie 2014, primarul Robu deja exploda, sufocat, în fața reporterilor:  “O fi Marius Cristescu șeful lui, da, la Bega Grup. Primăria Municipiului Timișoara este condusă de Nicolae Robu! Câtă vreme va fi condusă de Nicolae Robu, șef acolo este Nicolae Robu!”

Asta nu înseamnă însă că jocurile de putere ale Cristeștilor au fost stopate. Așa se face că la două luni după momentul trecerii pe linie moartă a viceprimarului Stoia, supranumit de presa locală omul Cristeștilor, s-a aflat public de ultima năzdrăvănie imobiliară a Cristeștilor: un spațiu localizat în inima orașului. Faptul a ieșit la iveală după ce, în 2014, primarul Nicolae Robu a organizat două licitații pentru construirea unei parcări supraetajate în parcarea din spatele magazinului Bega, care era parcare publică. Doar că, până să se finalizeze licitațiile, primarul a fost informat că parcarea de 3271 mp din Piaţa Mareşal Ferdinand Foch (în centrul Timișoarei) a fost confiscată orașului de către Ministerul Economiei și dată în aprilie 2014 firmei Bega Turism, pe motiv că face parte din spațiul de incintă al Magazinului Bega, fapt contestat de primar. Desigur, împroprietărirea s-a făcut cu girul CJ Timiș, dat încă din 2013. Primăria Timișoara a fost lăsată cu fața în soare, fiind pusă în situația jenantă de a afla că nu mai este proprietară de-abia în decembrie 2014, după organizarea procedurilor de atribuire a contractului pentru construcția parcării supraetajate. Parcare-magazin-Bega-Timisoara sursa foto timpolis

Grupul nostru de ”excursioniști” a pornit în Turul Marilor Tunuri exact din această parcare.

2. Cunoscută ca ”Vila Internațional”, vila de protocol a lui Ceaușescu a fost concesionată de PSD și apoi vândută de PDL-istul Ostaficiuc milionarului penal Ovidiu Tender. Reprezintă unul din obiectivele Turului Marilor Tunuri din Timișoara pentru că e o locație simbol, amplasată ultracentral. Nu există vreun proces pe rol ca urmare a acestei ”înstrăinări”.

Bd. CD Loga, una dintre cele mai scumpe străzi ale Timișoarei, în prezent îndrăgită de membrii clanului Cârpaci, iar în trecut strada fiind locul unde pe vremea comunismului au locuit personajele cu vază în sistem și totodată locul care o dată sau de două ori pe an încremenea, fiind înțesat de securiști și de miliție, atunci când venea Nicolae Ceaușescu în vizită în Timişoara. Asta pentru că pe Bd. CD Loga, la nr. 46-48, se află casa de oaspeți a lui Nicolae Ceaușescu, o minunăție de vilă inaugurată la 1 martie 1968, construită la solicitarea CC al PCR, cu o curte de un hectar, cu arbori mari și cu deschidere spre Parcul Copiilor. O zonă feerică, prin vastitatea terenului și prin vecinătățile sale, rupte parcă dintr-o stațiune, mai degrabă decât o locație din zona centrală a celui de-al treilea oraș al României. Altfel spus, una din cele mai râvnite bunuri imobiliare ale Timișoarei. Dacă înainte de 89 a fost o locație de protocol cu circuit închis, fiind direct subordonată primului secretar judeţean al PCR, în 1992 a trecut în patrimoniul Consiliului Județean Timiș, care până în 2003 a folosit-o ca spațiu de cazare și alimentație publică.

În 2003, în plin apogeu al Guvernării Năstase și în ultimii doi ani de mandat ai lui Ion Iliescu, Ovidiu Tender, un apropiat al președintelui României de atunci și al premierului Ponta (care i-a fost și avocat),  s-a asociat cu CJ Timiș, reprezentat de PSD-istul Dan Ioan Șipoș (succesorul lui Ilie Sârbu), de la care a concesionat terenul pe 5 ani, începând cu  01.07.2004, pe o perioadă de 5 ani, cu intenția declarată de a dezvolta și moderniza vila, care avea o capacitate de cazare de 26 de locuri și un restaurant de 165 de locuri. Şipoş s-a apărat, după ce a fost acuzat de presă că i-a cedat milionarului apropiat de PSD, respectivul imobil: „Tender a venit cu ideea să facem un hotel de cinci stele în Timişoara. Nu a fost singura societate cu care am purtat discuţii, dar proiectul lor a fost cel mai bun. Eu îmi asum responsabilitatea asupra acestei asocieri”, declarase fostul baron local, intrat acum în anonimat. După ce a pierdut mandatul de la CJT, Şipoş a fost, o perioadă, chiar angajat al lui Tender.

În 2005,  în primul an de baronat al lui Ostaficiuc, sub pretextul ”eficientizării activității societaţii”, CJ și-a dat acceptul ca firma care administra casa de oaspeți a lui Ceaușescu, InterCenter Service SRL să se transforme în societate pe acțiuni, modificare urmată de majorarea capitalului social, prin asocierea cu SC Tender SA, SC Palace SRL, SC Agrosem SA si SC Tender Media SA. Din unic proprietar în 2003, în doar doi ani CJ Timiș a ajuns să dețină numai 45,62% din capitalul social, Tender preluând controlul imobilului.  A urmat închiderea vilei la finalul lui 2007 și transformarea locației în șantier, cu scopul modernizării.vila international sursa foto timpolis

În 2014, firma deținută în tandem de Tender-CJ Timiș, a decis continuarea modernizării Casei de Oaspeți a lui Ceaușescu, după ce  șantierul început  în 2007 a rămas în standby pe termen nelimitat, clădirea degradându-se masiv în ultimii ani. În prezent clădirea e tot în paragină, Tender, care deține 51% din vilă e oficial cel mai bogat timișorean, cu o avere estimată la 520-550 milioane euro de către ediția din noiembrie 2014 a Topului Forbes, dar totodată e un pușcăriabil aproape cert, cum scrie presa, precum și un bun denunțător (n.r. vezi cazul Bica), în încercarea sa de a scăpa de carceră.

3. Parcela nr. 0 din Parcul Industrial al Timișoarei, făcut de CJ Timiș, dată ”pe semnătura sa” de președintele CJ Timiș, Constantin Ostaficiuc, firmei familiei sale, Ornella Design SRL. Este un simbol al favoritismelor din sânul administrației timișorene. Ingineria a fost descoperită de jurnalistul Dragoș Boța. Urmare a acestei investigații de presă, Ostaficiuc a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu.

Parcul Industrial din Timișoara e o creație a CJ Timiș din bani publici, ridicat în mandatele de președinte ale lui Constantin Ostaficiuc (PDL). În 2010, presa locală relata cum CJ Timiş a concesionat și acordat multiple facilități firmei SC Ornella Design SRL (avându-i ca asociați pe Lucia Ostaficiuc, soţia preşedintelui CJ Timiş, cu 50% și pe fiica sa Diana Ornella Andreescu şi soţul acesteia Codrin Andreescu, fiecare cu câte 25%). Administratorul societăţii care ca obiect principal “alte activităţi de tipărire” este ginerele democrat liberalului Ostaficiuc). Parcela concesionată poartă indicativul simbolic A0, fiind prima bucată de pământ, amplasată chiar la intrarea în parcul industrial. În 2011, urmare a acestei favorizări a firmei familiei sale, din poziția de demnitate publică pe care o ocupa, ANI l-a declarat incompatibil.

A urmat un proces, motivarea instanței pentru decizia ANI de a-l declara incompatibil de Ostaficiuc fiind următoarea: ”Câtă vreme reclamantul a luat parte la adoptarea unor decizii ale Consiliului Judeţean Timiş referitoare la atribuirea contractului de concesiune, a convenţiei de facilităţi de care acesta era însoţit, a actului adiţional modificator, cunoscând faptul că asociaţi ai SC O D SRL sunt soţia sa, un descendent de gradul întâi şi un afin de gradul întâi, rezultând astfel că din această societate sunt obţinute venituri în codevălmăşie de reclamant şi soţia sa, ce se includ în comunitatea matrimonială a acestora, trebuie concluzionat că acesta putea să anticipeze că acele decizii ar putea prezenta un beneficiu pentru aceste persoane, dat fiind că în discuţie era atribuirea în concesiune a unui bun din patrimoniul privat al Judeţului Timiş, respectiv executarea clauzelor contractuale care priveau redevenţa cuvenită concedentului în schimbul concesiunii.(…) Instanţa concluzionează că reclamantul avea un interes personal în problema legată de concesionarea către SC O D SRL a parcelei din perimetrul Parcului Industrial Tehnologic Timişoara, putându-se deduce în speţă că acest interes putea să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce revin reclamantului în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. Aceasta deoarece concesiunea menţionată era de natură să creeze posibilitatea obţinerii unor venituri suplimentare de către societate, venituri ce ar fi profitat soţiei reclamantului, implicit patrimoniului codevălmaş al acestuia în condiţiile în care toate actele încheiate în scopul concesionării parcelei către SC O D SRL au fost adoptate fără a se aduce la cunoştinţa Consiliului Judeţean Timiş împrejurarea că reclamantul se află în relaţie de rudenie şi afinitate cu asociaţii societăţii… a participat la deliberări asupra acestei probleme, a semnat actele juridice prin care s-au consemnat hotărârile Consiliului Judeţean Timiş legate de concesiune, aflându-se astfel într-un conflict de interese în exercitarea atribuţiilor ce îi reveneau în funcţia de Preşedinte al Consiliului”.

Ostaficiuc, în apărarea sa, a adus ca argument faptul că Parcul Industrial nu făcea parte din patrimonial public al statului, ci din cel privat al CJ Timiș, adică un alt fel de a spune că CJ Timiș era într-un fel proprietatea sa privată, însă instanța n-a mușcat gogoașa.

După multiple termene și tergiversări, verdictul final a fost dat în 2013 de ÎCCJ, fiind acela că DA, Ostaficiuc a fost în conflict de interese când a dat firmei nevestei parcela A0 din Parcul Industrial Timiș. Se pare că CJ Timiș a încheiat mai multe contracte cu această firmă.

În 2015, politicianul “bugetar” care iubește trabucurile și utilizează un telefon mobil care costă câteva mii de euro, e cercetat și de DNA (din nou, pentru că mai are un dosar, pentru alte năzdrăvănii), urmare a favorizării nevestei, deoarece, conform ANI, există indicii că a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, plecând de la modul în care s-a desfăşurat procedura de atribuire a parcelei şi cum a fost scutită Ornella Design de la plata unor redevenţe către CJ Timiş.

4. Vila grădinarului împărătesei Austro-Ungariei a ajuns la clanul Cârpaci, alături de alte 143 de imobile istorice, în istoria recentă a vilei fiind implicat și un PSD-ist local, avocat de profesie. În prezent, Cârpacii au mai multe procese pe rolul instanțelor urmare a matrapazlâcurilor imobiliare realizate cu complicitatea funcționarilor statului, conform acuzelor aduse lor de primarii Nicolae Robu și Gheorghe Ciuhandu. Dată fiind vastitatea subiectului, în Turul Marilor Tunuri ale Timișoarei am trecut doar pe lângă câteva vile ultracentrale însușite prin metode infame (fecale și urinat pe la ușile vecinilor, inundări artificiale ale locuințelor, amenințări, conform presei locale) și apoi renovate în stil propriu.

Cea mai controversată familie de rromi a României este familia Cârpaci din Timișoara care, în ciuda faptului că Timișoara este poate cel mai tolerant oraș cu minoritățile, fiind o urbe multietnică, a reușit să canalizeze furia populară, urmare a modului inuman în care au batjocorit “dreptul de proprietate” prin tactici degradante, care aduc atingere demnității ființei umane. Membrii acestui clan sunt cei care au inovat metode de expropriere forțată de tipul achiziției unui apartament într-o clădire istorică cu mai multe apartamente. După aceea, restul proprietarilor se trezeau că la ușile lor defechează și urinează copiii minori ai familiilor clanului, că sunt terorizați prin agresiuni fizice și verbale, că apartamentele le sunt inundate repetat în mod voit. Totul pentru a fi forțați să vândă locuințele la subpreț și să plece din proprietățile lor. Prin această metodă, dublată de cumpărarea de drepturi litigioase de la proprietari care se luptau de ani de zile  prin instanță să-și recupereze imobilele confiscate abuziv de comuniști, clanul Cârpaci a ajuns, urmare a unui inventar făcut de primăria Timișoara, să pună mâna pe 144 de obiective istorice, majoritatea vile amplasate în zona zero a orașului, cărora li se adaugă și o aripă a Spitalului de Copii (Secția TBC), Spitalul de Oncologie și sediul fostei Securități, pe care Cârpacii le-au luat cu totul. Referitor la modul de operare, presa locală relatează că familia Cârpaci afla ce procese are primăria și cine cere retrocedarea clădirilor, lua apoi legătura cu proprietarii și, în schimbul unor sume de bani, le cerea dreptul de a prelua procesele. Ulterior au apărut mărturii ale unei foste judecătoare, Carmen Obârșanu, care a declarat că mai mulți magistrați timișoreni au fost cumpărați de membrii clanului Cârpaci pentru a soluționa pe fast forward cererile de retrocedare, după ce ei cumpărau drepturile litigioase. Primarul Gheorghe Ciuhandu s-a distanțat de acest clan, spunând că singurele sale interacțiuni cu Cârpaci au fost atunci când a organizat întâlniri la primărie cu toți cei care au construit fără autorizații de construcție sau au încălcat legislația din domeniul construcțiilor. Ciuhandu susține că nu i-a ajutat să pună mâna pe imobile, dar afirmă că au fost ajutați de funcționari din aparatul primăriei pe care el o păstorea, în complicitate cu notari și oameni ai legii. De altfel cel mai notabil notar dintre cei care încheiau documente legate de tranzacțiile imobiliare ale Cârpacilor este notărița Safta Criste, nevasta lui Mircea Criste, ex-procurorul general al României. Aceasta a încheiat documente notariale în  care erau tranzacționate terenuri obținute cu documente false. Precizăm liderul grupării, Ionelaș Cârpaci a și fost arestat în 2010 alături de alți confrați pentru înșelăciune, în speța terenurilor aparținând primăriei Timișoara, pe care le-a luat cu acte fale.

Cel mai mare scandal s-a iscat în jurul Vilei Muhle, care niciodată nu a fost revendicată de urmaşii familiei celui mai important florar din Imperiul Austro-Ungar. Chiriașul de până în anul 1990, un ofiţer de Securitate – conform presei locale, a cumpărat  o jumătate din casă pe legea 112 și a dat-o mai departe clanului rromilor. Ulterior au obținut de la primărie și cealaltă jumătate de casă. După ce s-au văzut proprietari, rromii au “ajutat clădirea” să se degradeze, stricând acoperișul, ca apa să se infiltreze și să fisureze zidurile.Casa-Muhle-iarna sursa foto timpolis

O perioadă de câțiva ani, trecătorii au putut vedea clădirea plină de proptele din lemn, care țineau zidurile să nu se prăvale. Desigur, membrii clanului fuseseră obligați de primărie să stopeze căderea zidurilor clădirii istorice. Un alt aspect interesant, care relevă conexiunile clanului Cârpaci, legat de Casa Mühle, este o ipotecă asupra imobilului instituită de către Andrei Petrişor, consilier PSD și fiu al avocatului Petre Petrişor. Casa Mühle fusese gajată urmare a unui împrumut de 500.000 de euro, ulterior restituit integral, conform declarațiilor lui Petrișor. Clanul Cârpaci a încercat să atragă în schema demolării Casei Mühle și familia primarului Gheorghe Ciuhandu, tocmind firma MG BUILDING DESIGN SRL, unde asociați erau George Ciuhandu, fiul primarului și nepoata Aurei Junie, unul din cei mai influenți directori din Primăria Timișoara. Cu toate astea, deși fusese cerut de firma fiului, Ciuhandu Sr. a dat un aviz de urbanism negativ pentru Casa Mühle, nepermițându-le samsarilor imobiliari să afecteze prin lucrări de construcții clădirea monument istoric.

În martie 2015, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Timiş, Primăria Timişoara a pierdut procesul prin care cerea obligarea proprietarului la punerea în siguranţă a Vilei Mühle., urmând ca municipalitatea să îşi recupereze banii. Prima fază a procesului s-a judecat la Judecătoria Timişoara. Asta deși expertiza realizată în 2013 în cadrul procesului a scos la iveală că lucrările făcute nu au respectat proiectul, afectând structura de rezistenţă până acolo încât clasa de risc seismic a fost modificată de la RIII la RII,  concluziile expertului fiind că imobilul avea nevoie urgentă de intervenţie. Concluzia: sutele de timișoreni au ieșit degeaba în stradă în apărarea de la distrugere a clădirii cu caracter istoric.

5. Locatia de la 13 km de Timișoara unde putea fi amplasată o investiție de 1,2 miliarde de euro a Daimler, dar unde acum din cauza corupției pasc cai și vaci. În 2008, România era cât pe ce să atragă, cu ajutorul lui Ion Țiriac, un al doilea producător auto în România, după Renault. Locația aleasă a fost Timiș, datorită apropierii de graniță și a tradiției industriale a Timișoarei, precum și a prezenței unor investiții masive ale industriei de subansamble auto. Indolența Guvernului Tăriceanu și micimea administrației locale (PNȚCD, PDL, PNL) în sinergie cu lăcomia șireată a unor afaceriști controversați, a făcut ca Mercedes să-și ia tălpășița în Ungaria.locul in care ar fi trebuit sa fie fabrica mercedes benz din romaniaValoarea investiției nu rezidă atât din miliardul de euro băgat în hale, ci în ultra-valoroasa producție, care urma să ia calea exportului, contribuind la echilibrarea balanței comerciale a României. Desigur, contau și miile de locuri de muncă create, precum și sumele uriașe provenite din taxe și impozite pe care Mercedes le-ar fi plătit statului. Dimensiunea strategică a acestei investiții, poate cea mai importantă după 1989 în țara noastră, o putem intui dând exemplul Ungariei, unde în 2012, anul inaugurării, activitatea economică a uzinei a făcut diferența între scădere și creștere economică în statul vecin. Nu e puțin lucru nu? E obiectul (fantoma lui), din lista marilor tunuri cel care a fost vizitat.

Mercedesul românesc “made in Ungaria” e opera transpartinică a PDL, PNȚCD, PNL și a mafiei imobiliare a județului, cu concursul prin absență, al premierului automobilistic al României, Călin Popescu Tăriceanu.

Mecanismul șmecheriei autorităților locale a fost simplu și despre el s-a scris pe larg după ce a fost descoperit în 2008 de corespondentul Gândul, Dragoș Boța.. Mai mulți aghiotanți ai controversatului afacerist Nicolae Mann au cumpărat drepturi litigioase pentru terenuri pe la periferia județului, pe care Prefectura Timiș, condusă de Ovidiu Drăgănescu la acea vreme și Comisia Județeană de Fond Funciar din subordinea prefectului, a emis titluri de proprietate pentru oamenii lui Nicolae Mann, dar nu pe locațiile unde cumpăraseră ei drepturile litigioase, de la marginea județului,  ci le-a oferit în compensare o suprafață comasată amplasată la 13 km de Timișoara, la fostul IAS din Sânandrei. Adică fix parcela perfectă în locația vizată de Mercedes.

Rolul președintelui CJ Timiș de la acea vreme, Constantin Ostaficiuc (PDL) „în afacerea Mercedes” a fost, conform declarațiilor sale date RL în 2012, mai degrabă să-l ajute pe speculantul imobiliar Nicolae Mann să crească valoarea terenului, aprobând rapid PUZ-ul şi să dea autorizaţiile de care controversatul milionar avea nevoie. Ostaficiuc, ca tot omul politic, a îmbrăcat în cuvinte ajutorul dat lui Mann, într-un ajutor pe care el l-ar fi dat indirect Daimler. Ostaficiuc a mai indicat un vinovat în schemă, pe Călin Popescu Tăriceanu, care atunci era premier al României.

Tușa finală a piesei de teatru absurd cu titlu “Investitorii și românii” a pus-o primarul PDL al comunei Sânandrei de la acea dată:  „Cea mai mare investiţie din România s-a dus pe p..ă din cauza unor derbedei. E gata. E pe chituci. O reuşit s-o pună Ostaficiuc, care n-a făcut nimic, nimic. După ce i-am pierdut odată pe etnicii nemţi care au emigrat în Germania, acum am pierdut nemţii a doua oară. Gândiţi-vă că dacă venea Mercedesul acum eram cea mai tare comună din România. De departe eram cea mai tare. Asta e”. Însă cum nu e corect să te vorbească cineva de rău și tu să nu ai dreptul de a da replica, îl lăsăm pe Constantin Ostaficiuc să aibă cuvântul de încheiere: “Mi-am dat seama de dimensiunea afacerii abia după….”


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *