Vasile Ernu

Tinerii deprix şi bătrînii 66% care se uită spre trecut. Cum facem faţă prezentului?

În ultima perioadă petrec multe seri lîngă tineri cuprinşi între 16-35 ani.

Sînt diferiţi de noi cei 40 +. Nici mai răi, nici mai buni. Diferiţi.

Iniţial mă luau cu „domnu`” dar după un timp s-au obişnuit şi am devenit unul de-al lor. Sau cel puţin nu mai ţin cont de prezenţa mea acolo şi povestesc ca între ei.

Îmi place să ascult. Pot să ascult nopţi la şir fără să spun nimic. Mai fac analize în cap. Dar ce vă povestesc eu este subiectiv, fireşte. E doar din experienţa mea de zi cu zi stînd alături de ei şi ascultîndu-i.

Observ cum sub sclipirea ochilor şi zîmbetul amăgitor au ceva foarte trist. Dar nu e doar tristeţe. E ceva acolo profund depresiv. Şi asta nu doar din ce văd care poate fi al naibii de amăgitor. Ci din ce discută.

Discută mult despre depresie, tristeţe şi fragilitate. Şi asta vine cumva nu atît din interiorul lor cît din situaţia în care se află şi cresc.

Ieri ascultam patru fete foarte isteţe şi vesele aparent. Vorbeau o rongelză. Ambele bune. Este trendul dominant la cei tineri. Toată discuţia era despre tragedii de familie: tată pierdut job apucat de băut, devenit violent ; parinţi divorţaţi în urma unor scandaluri de la bani; tată falsificat actele de venituri pentru a nu le plăti alocaţia etc. La 3 din 4. Toate-şi căutau de lucru paralel cu pregătirea pentru facultate. Job la 16-20 de ani la noi era o raritate prea mare.

Discuţiile depsre job, bani, fragilitate, instabilitate, lipsă de orizont, lipsă de sens, fragmentare, plecare-venire etc domină. Nu prea-mi amintesc de astfel de obsesii la „generaţia mea”. Aveam noi altele.
Bun.

Sînt mereu pe drumuri, se angajează foarte devreme, fac joburi mărunte, prost plătite şi instabile, cu „birou-hub” improvizate, pleacă şi vin mereu de undeva neclar. Curg în toate direcţiile. Şi asta ţine nu de ei ci de societatea în care trăiesc, de felul în care e organizată ea social şi economic. O societate care le oferă condiţii doar pentru depresie. Şi asta nu e doar în Ro ci e o situaţie globală. Aici doar e mai dur. Şi mai toate aceste depresii sînt legate de precaritate, de stilul de job, de instabilitate şi lipsă de orizint şi sens.

Mai există speranţa „afară”. Dar credeţi-mă că cele mai deprix seri sînt cele în care revin „acasă” cei de „afară”. Dacă cei rămaşi sînt doar deprix cei veniţi în vizită sînt „deprix-pierdanţi”. Foarte trişti.

Nu mai vorbesc de presiunea imensă care se face asupra celor tineri: lupta pentru un ascensor social pe cale de dispariţie, lupta pentru un job bun devenit un lux, pentru o poziţie socială etc. Şi cu cît copiii sînt din pături sociale mai „bune” această presiune este şi mai mare iar deprexul creşte.

Întîmplător vorbesc şi cu părinţii lor unii fiind din generaţia mea. Uh ce conflicte ascunse sînt acolo. Te sperii.

Interesant e că aceşti copii născuţi gata deprex beau mult mai puţin alcool decît „generaţia noasră”, sînt mult mai „domesticiţi”, prea cuminţi şi prea liniştiţi. Şi total apolitici. E adevărat că au alte substanţe preferabile.

Bun.

Acum îi înjurăm pe cei 66% care se uită spre trecut (vedeţi ultimul sondaj IRES)? Dar poate încercăm să-i înţelegem? De ce? Nu pentru că în trecut aveau o viaţă mai uşoară şi frumoasă, nu despre nostalgie e vorba, ci pentru că actualitatea le-a adus ceva şi mai monstruos. Alienarea, stresul, precaritatea, instabilitatea şi lipsa de speranţă le distruge viaţa mult mai radical decît penuria şi violenţa vechiului regim.

Ei nu sînt îndrăgostiţi de trecut ci doar nu pot face faţă prezentului.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Tinerii deprix şi bătrînii 66% care se uită spre trecut. Cum facem faţă prezentului?

  1. TT

    Da, e greu de înțeles că competiția produce învinși și că individualismul nu încheagă societăți… Și mai ales e greu de recunoscut că duhoarea comunismului mai persistă, sub forma prostiei pure, fricii, așteptărilor naive, reducționismelor de tot felul, turnătoriei etc.
    Cine suferă de frustrare, să se frece în palmă zilnic cu telecomanda, să bea, să pupe moaște și să-și facă cruci când trece pe lângă biserici. Cine nu, să alerge după și mai mulți bani și să nu-i bage în seamă pe ceilalți.
    Cine nu face față prezentului, devine repede trecut.

    Reply
    • marius

      si la Auschwitz era competitie, acum depinde ce intelegi prin competitie intr o economie de monopol!!!

      Reply
  2. ilie

    D-le, esti de apreciat. Esti consecvent in a bate campii. Doar ca exista un vechi proverb latin care spune ceva despre „perseverare diabolicum”…

    Reply
  3. Marcel Soviani

    Mai mult ca sigur ca sunt mai batran ca matale. In anul 1970 frecventam liceul. Si eram intr-o stare depresiva datorita situatiei politice, adica a comunismului. Lucram sa fac bani in tot felul de slujbe, chiar si in timpul anului. Vara o parte la camp, la munci agricole, dar si pe litoral, ce apucam. Planuiam cu prietenii mei sa fugim. Adunam bani, inspectam granita dupa care am luat decizia: sa fugim. Barajul de la Portile de Fier ni s-a parut a fi cel mai bun loc de trecere. Mentionez ca in perioada aceia nu consumam alcool, nici nu fumam, nici nu luam alte droguri. Mult mai tarziu am descoperit alcoolul. Care sincer, ma cam scoate din deprimari. Concluzie: generatiei mele, actualitatea ne-a adus implinirea, fiindca am sters-o din locul ala mizerabil, unde comunismul a reusit sa distruga formarea omului pe baza de merit, de munca, de realizari.

    Reply
  4. laur22

    QVI PRODEST

    Dincolo de pareri si impresii putem sa facem shi o masuratoare obiectiva.

    O masuratoare bazata pe qvi prodest.
    Adica pe cui foloseste.

    Catzi intre locuitorii de azi in Ro resuesc sa iasa din precariate ori din saracie abjecata azi, aici acum in Romanai de azi shi catzi esueaza.
    Nu ma intereseaza scuze nu ma intereseaza explicatzii, nu ma intereseaza justificari, ma intereseaza rezultatul.
    La catzi din romanii de azi prezentul le „foloseste” shi la catzi „nu le foloseste”
    Acuma desigur Romanai de azi nu se reaporteaza la Germania ori USA ci doar la Romanaia de ieri.
    Shi ieri pe data sociologice concrete Romanai folosea la mai multzi.
    Shi e shi firesc pe baza modelului social ales modelul de competitzie (cel mai adesea trucata shi aranjata din start ca sa castige doar ) unde invingatorui ia tot.

    Asha e organizata Romania de zi asa arata castigatorii o mica minoritatea (conceputa sa fie mica prin design) asha arta invinshii adica noi majoritatea.
    Inainte noi majoritatea nu eram invinshi de aceast sistem shi ailaltzii erau cei care nu puteau sa „mana grebla se facu” atat de mult cat shi -ar fi dorit.

    Iar acum acesti „greblashi” vin sa ne expice ca e doar vina noastra.

    E vin noastra ca ei securistii pe mana cu transnatzionalele ne belesc tzara la sange shi ne lasa pe noi pe drumuri.
    Shi daca nu va credem ca e doar vina noastra ce-o sa facetzi ?

    Shi vorba lui Cosbuc.
    „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
    Sa vrem noi sange nu pamant”

    IN CAZUL NOSTRU DOAR UN VIITOR DECENT PENTRU UN EFORT DECENT PROTEJAT DE FURIA FURACIOASA A „GREBASHILOR” DE AZI.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *